Cum scăpăm de rușinea naționalei de fotbal?

Ce faci când te bate la scor de neprezentare naționala unei țări cu un sfert din populația Bucureștiului? Putem râde și glumi, putem schimba un antrenor cu un altul, dar lucrurile nu se vor rezolva.

Trebuie făcut altceva. Chiar vorbesc serios, nu e o propunere în glumă.

Ar trebui să jucăm meciurile oficiale cu fotbaliștii din Generația de Aur. Fără strop de exagerare, ar fi mai buni decât actualii tricolori. I-am tot văzând jucând, ba la Gala Mutu, ba în alte partide. Se antrenează două-trei luni și fac față. Belodedici zici că are 32 de ani, Ioan Sabău vreo 37. Magia lui Hagi nu s-a risipit, “vede” aceleași pase și, din 3-4 lovituri libere, sigur dă un gol. Mai prinde Dorinel un șut, mai sare la cap Gică Popescu, îi mai “subordonează” Ilie.

N-or alerga ca pe vremuri, s-au mai dus, din păcate, dintre ei, dar n-ar pierde niciodată cu 3-0 cu Muntenegru.

Niciodată!

Dar argumentul principal este că ne-am simți toți bine. Fotbalul ne-ar face din nou plăcere, iar senzația asta ne lipsește mai mult ca o victorie.

În al doilea rând, gândiți-vă ce efect pe plan mondial ar fi când ar intra Hagi & Co pe teren în meci oficial. Am deveni prima știre în toată lumea.

“Nu sunt băieții ăia de acum 25 de ani? Incredibil! Ce tari sunt românii ăștia, de-și permit să vină cu old boys la competiții?! Dacă ăștia bătrâni sunt așa de buni, vă dați seama ce tari sunt ăia tineri?”

Între noi fie vorba, tocmai asta am vrea să nu se vadă.

Am merge în formula asta vreo 3-4 ani, până s-ar mai “coace” niște fotbaliști tineri, cât să nu se rătăcească ca puii de găină prin iarbă, apoi am reveni la normal.

Gândiți-vă la chestia asta!

Hai cu naționala la Eurovision!

Eurovision scene

Iată o soluție pentru toate problemele noastre naționale majore: participăm cu naționala de fotbal la Eurovision și, în contrapartidă, la competițiile de fotbal trimitem pe absolut oricine. Poate fi corul fetelor de la Căpâlna. Pot fi concurenții de la Survivor. Poate fi Marian Nistor cu doamna lui, mai ales că se îmbracă la fel. Continue reading

Antrenorii de “cum să te ferești de fotbal”

Nu știu voi, dar eu m-am săturat de fotbalul ăsta viu ca remaiatul ciorapilor, în care echipa României dă senzația mereu că clocește un ou pe care până la urmă îl sparge.

Aseară, cu băieții aceia dintre fiorduri pe care i-ar fi bătut și echipa fetelor din orice Megaimage, a fost o repriză de “Frica păzește pepenii” și una în care am jucat pe bune, dar în care, evident, am fost egalați pentru că suntem fraieri.

Vreți să vă spun ceva? Prefer de o mie de ori repriza a doua: măcar a fost fotbal, nu “Te pui cu blondele?”

Continue reading

Avem siglă, căutăm echipă

Ne-am fi calificat la World Cup 2018 doar dacă ne anexa Rusia. Așadar, sistemul trebuia schimbat, nu insigna.

Pentru a face o nouă siglă a echipei naționale ar trebui, mai întâi, să avem o echipă națională. Ce-am văzut pe gazon la intonările de imn din ultima campanie de calificare au fost niște ghetuțe pregătite pentru venirea lui Moș Nicolae. Din ele ar fi trebuit să crească niște jucători. Dar Moș Nicolae ăsta, de vreo patru ani, tot întârzie să apară. Cu alura-i discretă de acordor de piane și de prinț al frizeriilor de pe vremuri, domnul președinte ne bântuie din când în când acvariile electronice, emițând bule, apoi dispare. Continue reading

Felicitări echipei naționale!

Un singur selecționer ne mai poate califica

Am înțeles, în sfârșit, strategia FRF și pe cea a selecționerului: stârnirea milei mondiale. Trebuie să recunosc, sunt șanse bune să funcționeze. De piatră să fii și te înmoi când îi vezi pe tricolori bulucindu-se ca puii de găină după același grăunte. Poate că o selecționată bună de pe mapamond va adopta naționala noastră, așa cum se înfrățesc orașe din toată lumea sau cum se fac campanii cu “Salvați …!”. Să-i mai dea asistență, să ofere spre naturalizare vreun fotbalist de pe la ei care n-are loc nici în cel de-al patrulea lot. Poate-i înfiază vreo mămică, văzându-le giumbușlucurile de copii ce de-abia învață să meargă. Continue reading