Este vorba despre “The Nice Guys”, cu Russell Crowe și Ryan Gosling, și de “Green Room”, cu Anton Yelchin, Imogen Poots și Patrick Stewart.
Printre atâția supereroi care au inundat și vor mai inunda anul acesta marele ecran – Deadpool, Captain America, Suicide Squad, Batman versus Superman, X-Men etc…. -, să coborâm puțin cu picioarele pe pământ, cu două pelicule care vor putea fi în curând văzute în România.
Primul este thriller-ul “The Nice Guys”, cu Russell Crowe și Ryan Gosling în rolurile principale, lansat în America pe 20 mai. Sunt multe tușe comice în această peliculă, a cărei acțiune are loc în Los Angeles-ul anilor ’70. Gosling este un fel de Inspector Clouseau în variantă americană, în timp ce Crowe interpretează un detectiv cu o metodă specială de interogatoriu: întâi lovește, apoi întreabă. Împreună, ei trebuie să dea de urma unei fete dispărute și să rezolve misterul morții unui star porno. Continue reading
În prezent, recordul de durată este deținut de pelicula experimentală ”Logistics” (2012), care ține 51.420 minute sau 857 ore sau aproape 36 de zile. Este un manifest împotriva consumerismului conceput de artiștii suedezi Erika Magnusson și Daniel Andersson, o călătorie inversă, în timp real, a produsului din raftul în care este expus spre vânzare în Suedia înapoi către fabrica din China unde obiectul a văzut pentru prima oară lumina zilei. În mod simbolic, a fost ales un pedometru, aparat ce înregistrează automat numărul de pași efectuați de un pieton și viteza sa de deplasare. Până în prezent, acest „blockbuster” a fost proiectat doar de trei ori. În afara autorilor, nu se știe dacă l-a văzut cineva vreodată cap-coadă. 
“Demnitatea ta este intactă în sensul că e îndesată într-un săculeț de culoarea pielii” – Jamie Dornan, “Fifty Shades of Grey” (2015)
Deși ar putea părea o sarcină plăcută, filmarea acestor secvențe este, susțin majoritatea actorilor, foarte dificilă. Se spune că pentru 15 secunde de amor pe ecran sunt necesare aproximativ șase ore de filmare. 
Această poveste a apărut pentru prima oară în 1918, când Mary Pickford susținea un turneu în Marea Britanie. Potrivit ziarelor englezești, actrița canadiană i-ar fi povestit lordului Desborough că prietenul ei Charles Chaplin participase la un concurs de imitatori ai săi în California, în care ocupase doar locul al douăzecilea (foto). Povestea reapare de atunci în presa mondială, în diferite versiuni – locul ocupat de Chaplin variază între 3 și 27 -, dar nu există o sursă credibilă a acestei întâmplări în presa californiană din anul 1918. 
De-a lungul secolului trecut, au existat momentele-cheie în care istoria filmului și-a schimbat cursul sub influența unei invenții tehnice revoluționare. Primul film sonor, „The Jazz Singer” (1927), era doar o peliculă mediocră de care lumea își amintește doar pentru că a fost cea dintâi în care se auzea vocea umană. Mulți dintre marii artiști ai filmului mut au resimțit atunci șocul, au descoperit că expresivitatea, mimica și gesturile exagerate ce ar fi trebuit să însoțească acțiunea nu mai erau suficiente. Noi talente deveniseră necesare: voce, timbru, dicție.