Povestea unor roluri celebre

Multe personaje cunoscute ar fi trebuit interpretate inițial de alți actori. De pildă, la 73 de ani, Frank Sinatra îl putea juca pe John McClane din “Die Hard”.

Michelle Pfeiffer – Clarice, “The Silence of the Lambs” (1991)

Regizorul Jonathan Demme a admis că s-a opus mult timp ideii ca Jodie Foster să o interpreteze pe Clarice. Pur și simplu nu o vedea în acest rol, care avea să-i aducă lui Jodie cel de-al doilea Premiu Oscar din carieră. Prima alegere a fost Michelle Pfeiffer, care a considerat scenariul prea întunecat. A doua a fost Meg Ryan (!), care a părut chiar “ușor ofensată” că Jonathan Demme se gândise la ea pentru acest rol. Apoi, regizorul a vrut-o pe Laura Dern, pe care producătorii au respins-o, considerând-o “relativ necunoscută”.

De asemenea, rolul lui Hannibal Lecter i-a fost oferit inițial lui Sean Connery. Vă imaginați un Lecter vorbind despre jupuiri cu accent scoțian? Continue reading →

Șapte finaluri de filme celebre, așa cum au fost ele inițial

“Pretty Woman” ar fi trebuit să se termine cu Richard Gere aruncând-o pe Julia Roberts din mașină și plecând mai departe.

Butch Cassidy and The Sundance Kid (1969)

În finalul original, Butch Cassidy (Paul Newman) și The Sundance Kid (Robert Redford) se avântă în calea gloanțelor și imaginea îngheață cu acest cadru: ei, eroici, eterni, invulnerabili. Regizorul George Roy Hill a vrut însă inițial să lase secvența să curgă și să-i vedem pe cei doi ciuruiți de gloanțe. Din fericire, n-a făcut-o. Continue reading →

Lucruri neștiute din spatele marelui ecran

Componenții formației Rolling Stones ar fi trebuit să joace în “Portocala mecanică”, cu Mick Jagger în rolul principal.

1. Începând din 2011, în China s-au interzis filmele cu călătorii în timp. De ce? Întrucât „fabrică mituri false, au intrigi monstruoase și stranii, folosesc tactici absurde și promovează feudalismul, superstițiile, fatalismul și reîncarnarea”.

2. Vorbele lui Sean Connery de la începutul filmului „Highlander” se aud cu ecou pentru că au fost înregistrate într-o cameră de baie. Secvența le-a fost redată producătorilor filmului prin telefon și aceștia au aprobat folosirea ei fără să o audă prea bine. Continue reading →

Supereroii de import (I)

De-a lungul vremii, au existat o Batwoman mexicană, Batman și Robin filipinezi, un Star Wars brazilian, un Street Fighter făcut în Hong-Kong, un Spider-Man japonez, un Star Trek turcesc și mulți alții. Începem cu câteva variante „aclimatizate” ale lui Superman.

Supermanul gras de India

Încă din copilărie, aflăm din filmul indian „Superman” din 1980, Babu se anunța drept un mare supererou. Era atât de puternic, încât strâmba acul seringii când doctorul încerca să-i facă injecție. La adolescență, a devenit și mai periculos, purtând costume fistichii ce puteau să te orbească la simpla vedere. Fardat, rujat și cu mustață, arată ca un imitator gras al lui Elvis. Freza seamănă cu un pinguin care i s-a zdrobit de creștet, căzând de la o mare înălțime. Are „H”în loc de „S” desenat pe abdomen (de la Hanuman, „regele maimuță”), iar respectivul abdomen este cu adevărat unul de supererou: se apropie de o formă de relief. Continue reading →

Cele mai bune 13 filme care nu s-au făcut niciodată (II)

Printre acestea: cel mai violent film al lui Hitchcock și ecranizarea cărții „Conspirația imbecililor”.

7. „Inferno”, r: Henri-Georges Clouzot. Acest maestru al suspansului (dacă n-ați văzut „Diabolicele”, varianta originală, și „Salariul groazei”, trebuie să o faceți) urma să realizeze un thriller psihologic în manieră expresionistă. Criticat de avangarda vremii, Clouzot a decis să spargă canoanele în 1964, prin povestea unui patron de hotel (Serge Reggiani) care o urmărește peste tot, bolnav de gelozie, pe soția sa (Romy Schneider). Clouzot a primit, inițial, buget nelimitat de la Columbia Pictures. Apoi au început ghinioanele: temperaturi extrem de ridicate, lacul lângă care turnau urma să fie secat în 20 de zile. Reggiani a părăsit „nava”, după ce Clouzot îl obliga la filmări să alerge 16 kilometri pe zi prin arșiță. Regizorul a încercat să-l aducă pe Jean-Louis Trintignant în loc, dar francezul, după o vizită pe platouri, a “mirosit” pericolul și a declinat oferta. Clouzot a rescris scenariul, înlocuind personajul masculin cu unul feminin, dar câteva zile mai târziu, în timp ce filma o scenă de amor între lesbiene, a făcut infarct și a murit.

Imaginile care s-au păstrat arată superb. Pe baza scenariului său, Claude Chabrol a făcut în 1995 un film, cu Emmanuelle Beart. Continue reading →

Cele mai bune 13 filme care nu s-au făcut niciodată (I)

În istoria cinematografiei au existat producții anunțate și care, din varii motive, nu au fost realizate. Știați că Stanley Kubrick trebuia să turneze în țara noastră un film despre Napoleon, cu participarea a 50.000 de soldați români?

1. “The Man Who Killed Don Quixote”, r: Terry Gilliam. Subiectul: un bărbat călătorește în timp până în zilele lui Don Quixote, devenind scutierul lui. Johnny Depp urma să joace acest rol, Jean Rochefort pe cel al cavalerului, iar din distribuție mai făceau parte Vanessa Paradis, Miranda Richardson și Jonathan Pryce. Proiectul a fost minat de ghinion. În primul rând, lângă locul filmării era un poligon și zgomotele gloanțelor se auzeau pe banda sonoră. A doua zi, a venit o viitură, care nu doar că a stricat echipamentul de filmare, dar a și schimbat culoarea peisajului, deci ar fi trebuit să tragă din nou ceea ce deja turnaseră. În cele din urmă, Rochefort, care petrecuse un an învățând engleza pentru acest rol, a trebuit trimis în Franța, pentru o operație la coloană. Cu Rochefort inapt să călărească, Gilliam a oprit proiectul, iar drepturile au fost luate de asiguratori. În 2006, regizorul le-a recuperat, reluând proiectul, de data aceasta cu Ewan MacGregor și Robert Duvall. Șase săptămâni mai târziu, finanțarea a picat. Continue reading →