Avem siglă, căutăm echipă

Ne-am fi calificat la World Cup 2018 doar dacă ne anexa Rusia. Așadar, sistemul trebuia schimbat, nu insigna.

Pentru a face o nouă siglă a echipei naționale ar trebui, mai întâi, să avem o echipă națională. Ce-am văzut pe gazon la intonările de imn din ultima campanie de calificare au fost niște ghetuțe pregătite pentru venirea lui Moș Nicolae. Din ele ar fi trebuit să crească niște jucători. Dar Moș Nicolae ăsta, de vreo patru ani, tot întârzie să apară. Cu alura-i discretă de acordor de piane și de prinț al frizeriilor de pe vremuri, domnul președinte ne bântuie din când în când acvariile electronice, emițând bule, apoi dispare. Continue reading →

Fotbal de pokemoni

282266613a79dd3f2846103653392534 Ce tumult în fotbalul românesc! Dacă citești presa, ai zice că Euro 2016 a fost doar încălzirea pentru adevărata competiție, că Ronaldo și Griezmann au deschis balul în care prinții carpatini ai gazonului semnează cu echipe de top prin ziare și prin site-uri.

De dimineața până seara se vorbește despre mutări pe o hartă din aburi. „Alibec este în vizorul unor cluburi din Rusia și Germania”, „Budescu îi ține pe granzi în șah”, ba chiar și că Victor Pițurcă este un posibil selecționer al Belgiei. România e țara miracolelor cotidiene, unde apa rece are tărie și buchet. Continue reading →

E timpul pentru un selecționer străin

Eșecul de la Euro 2016 este rezultatul unui fotbal mic, corupt și închis în el însuși.

burleanu Meciul unei generații. Am auzit de prea multe ori această înșiruire flască de cuvinte creată de laboratoarele mediocrității din presă pentru ca ea să mai însemne ceva. Poate chiar aici e sâmburele răului: să ajungi să crezi că 90 de minute, fie și soldate cu o victorie, pot înlocui atâta amar de timp pierdut.

Meciul unei generații nu s-a jucat la Lyon, după cum nu s-a jucat nici în Ghencea, cu slovenii, în 2001, nici în meciul cu danezii din 2003, nici acum trei ani, în barajul cu grecii. Nu. Atunci doar au fost trecute pe răboj scorurile previzibile. Adevăratul meci al acestei generații și al celor vor urma se joacă în fiecare secundă, și, după cum se arată, suntem permanent conduși. Continue reading →

Kitsch cu de toate

Ar fi bine ca ultimul imn al echipei naționale, cu tot cu videoclipul aferent, chiar să fie ultimul.

După încercarea jalnică făcută cu Iris și ospitalierul refren „pe ei, pe ei, pe mama lor!”, am sperat că nu va mai exista vreodată un imn dedicat echipei naționale de fotbal. Oricum, încercarea de a-i însufleți pe fotbaliștii români seamănă mai degrabă cu o ședință de spiritism desfășurată pe muzică proastă. Ultima producție video din campania „Eu sunt doișpe” reușește însă performanța de a fi mai slabă chiar și decât jocul prestat în general de națională. Continue reading →