O întrebare după scandalul Ilie Năstase: vrem să fim mereu o țară care se hlizește știrb la istorie sau vrem să evoluăm?
Sursa: George Călin – Inquam Photos
Am fost de mic suporterul lui Năstase. Ca o confesiune, decizia de a-mi purta părul lung i se datorează lui, nu lui Robert Plant ori lui Lemmy ori lui Nicolae Covaci. Publicul îl iubea și nu te plictiseai niciodată la meciurile sale: mereu făcea câte-o nefăcută. Avea o tonă de carismă și de talent – gândiți-vă că omul acesta a învățat singur să joace tenis și-a ajuns lider mondial –, dar, din păcate, doar un dram de minte. Aici e hazul lui, aici e și necazul. Continue reading
Sunt momente în istoria sportului în care semenii noștri s-au înălțat deasupra condiției umane și au realizat performanțe uluitoare. Uneori, aceste performanțe sunt depășite (de pildă, recordul la săritura în lungime al lui Bob Beamon – 8,90 metri la Olimpiada din 1968 – a fost bătut în 1991, de către Mike Powell, cu 8,95 metri). Alte performanțe vor rămâne însă, în vremurile noastre și-n cele ce vor fi, extrem de greu de depășit.
Gimnastică ritmică. În cazul în care instrumentul folosit – cerc, panglică, minge sau măciuci – se sparge în timpul exercițiului ori “se prinde de tavan”, sportiva nu ia de la capăt exercițiul, ci trebuie să-l continue. Ea nu va fi penalizată pentru pierderea sau distrugerea obiectului, ci numai pentru consecințe, ceea ce, având în vedere că în respectiva disciplină contează cel mai mult manevrarea obiectelor, echivalează cu o descalificare. De asemenea, nota scade dacă panglica se înnoadă în timpul exercițiului ori cercul vibrează în aer. 