Cine mai are nevoie de bărbați?

Un gest discret spune mai mult decât o sută de comunicate de presă.

Foto: Marco Rosi/Getty Images)

Te uiți la ultimul meci al lui Totti și, undeva, în imensitatea tribunei, vezi omagiul celor de la Lazio. “Inamicii de-o viață îl salută pe Francesco Totti. Ireductibili”. E minunat când oamenii pun ceva respect în … lor (puneți ce sentiment negativ vreți în locul celor trei puncte, chiar și ură, oricum preferabilă în fața disprețului).

Când au creat marile mitologii, de la galeria zeilor din Olimp până la marele tragedii antice, autorii nu le-au făcut cu oameni blajini, nici cu sfinți sau cu premianți merituoși. Au pus acolo oameni puternici și orgolioși. Asta ne atrage în aceste competiții: rivalitatea. Asta vrem, nu comunicate de presă și declarații cuminți.  Continue reading

Cele mai mari nedreptăți din sport

1.  Gluma proastă de la CM 2002 de fotbal, Coreea de Sud – Italia, este înfățișată aici.

2. Eva Klobukowska. În anii ’60, poloneza era una dintre cele mai rapide femei din lume. Împreună cu formația țării sale, câștigase aurul la ștafeta de 4×100 metri și bronzul la 100 metri plat individual, la JO din 1964. În anul următor, a bătut recordul mondial la aceeași probă. În 1967, ea a fost supusă unui test, nou introdus, de stabilire a genului, care a determinat, potrivit IAAF, că atleta avea „un cromozom X în plus”, deci că era bărbat. Ca urmare, toate titlurile câștigate i-au fost retrase și recordurile anulate.

Un an mai târziu, testul efectuat a fost înlocuit cu un altul, pe care, dacă l-ar fi efectuat, Eva l-ar fi trecut cu succes. Numai că, deposedată de palmares și umilită într-un mod nejustificat, Klobukowska se retrăsese din atletism și, ce ironie!, născuse un copil.

Continue reading