O piesă fără succes
de Adrian Georgescu
Când ne referim la complotul ce are ca scop cuplarea unor prieteni sau cunoştinţe, deseori folosim expresia „a face lipeala”. Cuvântul în cauză nu se află în dicţionar şi îşi exprimă singur limitele: „lipeala” e o lipitură ce nu prea funcţionează. E ca atunci când foloseşti un adeziv nepotrivit. Cureţi suprafeţele, le ţii câteva minute în contact, apoi descoperi că, deşi ai respectat modul de utilizare, părţile rămîn totuşi separate.
Dar chiar dacă vrei să „lipești” doi oameni compatibili s-ar putea să nu-ți iasă. Chimia sentimentelor funcţionează după alte legi decât cea a materialelor. Ceea ce vezi din exterior şi ştii despre două persoane nu se potriveşte cu acea energie subtilă de apropiere care acţionează în mod misterios, de multe ori sfidând chiar logica.
De-a lungul anilor, am asistat la asemenea puneri în scenă. Oricât de subtil ar fi fost regizate, n-a ieşit nimic. Nu îmi dau seama de ce, probabil pentru că naturalul dispare din această ecuaţie. Ambele persoane ştiu sau îşi dau seama pe parcurs care e ideea şi deja se prezintă ca la un interviu de angajare, hotărâţi să prezinte cea mai bună versiune a lor. Scânteia dragostei şi actul natural al seducţiei nu pot fi însă stimulate sau ajutate. Nu ne îndrăgostim niciodată de variante prefabricate, de clone politicoase şi parfumate, ci de oameni, uneori chiar şi de părţile lor mai puţin fermecătoare.
Iar asta se întâmplă atunci când piesa se joacă sub bagheta singurului regizor capabil să pună în scenă o întâmplare: Cel de Sus ori Destinul sau cum vreți să-i spuneți.
Pentru ce sunt prietenii?
de Elena Georgescu
Printre cele mai mari probleme ale societăţii noastre sunt înstrăinarea şi singurătatea. Pentru mulţi oameni – şi mai ales pentru o femeie -, o dată cu trecerea anilor, sunt goluri e din ce în ce mai greu de umplut.
În România, nu prea există locuri în care oamenii singuri, mai ales cei trecuţi de o anumită vârstă, să se întâlnească. Aşadar, ai 50 de ani, eşti singur, dar unde să cauţi persoana potrivită, unde ai putea să o întâlneşti? Acasă, între patru pereţi? În staţia de metrou? Pe scurtul drum dintre maşină şi poarta locului de muncă? La serviciu?
Şi de aceasta există prieteni. Ce e rău în a le face cunoştinţă unor oameni singuri, majori şi vaccinaţi? Pentru ei, poate fi o şansă. Problemele pot apărea din alte motive. De pildă, avem un prieten care, de 15 ani, regretă faptul de a le fi făcut cunoştinţă unui amic şi unei vecine. Astăzi, mariajul merge prost, iar el se simte vinovat pentru funcţionarea proastă a cuplului, asumându-şi nefericirea celor doi ca pe propriul eşec. Nu e doar o atitudine nepotrivită, ci şi una arogantă. Dacă respectivul mariaj ar fi mers bine, probabil prietenul nostru, din aceleaşi raţiuni, şi-ar fi asumat meritele.
Astfel eşuează, în general, un demers bine intenţionat: prin exagerarea rolului personal. Cel care face cunoştinţă nu este nici naş, nici garant al stabilităţii, nici judecător, nici psihoterapeut de cuplu. E doar un om care încearcă să-şi ajute prietenii. Restul e treaba lor.
AG,be careful,din ce in ce mai mult sunt de acord cu Elena..you’re loosing your touch,maestre! :))
AG… nu te credeam credincios… într-atât încât sa-l invoci pe Cel de Sus vs. «lipeala»…
Si totusi, EG are dreptate: unde, cum si în ce fel persoanele, mai ales femeile, ramase singure pot sa-si gaseasca a doua sansa?
Prietenii, într-adevar, se cam feresc sa mijloceasca… si atunci, apeleaza (nu toti/toate fac pasul asta) la agentii matrimoniale… cu rezultate mai mult decât deplorabile… :|
Ii dau dreptate Elenei doar in privinta singuratatii si a instrainarii, dar sunt in totalitate de acord cu AG.
La mine acasa cu ani in urma s-au intalnit 2, din pacate. El se indragostise nebuneste de ea si gata s-au si casatorit repede. Eu am incercat sa vorbesc cu el sa nu o faca. Nu m-a ascultat, s-au casatorit pt ca ea asta voia, ea mi-a spus ca nu ma va ierta niciodata pt ca am incercat sa-l conving pe el sa nu o faca. Relatia a esuat, dar eu nu m-am simtit niciodata vinovata pt asta, si nici nu ma voi simti vreodata. A fost alegerea lor sa se casatoreasca si a fost alegerea lor sa se desparta.
Oameni sunt peste tot, trebuie doar sa deschizi ochii si sa vrei sa-i vezi. Daca stai toata ziua in casa nu ai cum sa-i intalnesti. Din aceasta cauza si singuratatea, prea multa lume se izoleaza singura. Cunosc persoane de 80 de ani care ies tot timpul. Exista cafenele pt 50 plus, in parc. Sunt atatea locuri, trebuie doar sa vrei sa iesi. Cunosc si persoane singure care nu fac nimic altceva decat sa se lamenteze. Nici macar nu mi-e mila de astfel de persoane. Daca stai si-l astepti pe Fat- Frumos sa apara pe cal alb, astepti mult si bine. Un loc de intalnire poate fi pt cei cu nepoti, la scoala sau la gradinita, de ce nu la un meci de fotbal. Nu-i nevoie de locuri speciale, sunt toate la indemana, dar trebuie sa iesi.
@elena&adrian
Cata dreptate aveti amandoi!
Din pacate multi oamenii au nesabuinta si orgoliul de a/si aroga roluri mult prea importante in a face lipeala, a creste un copil, a conduce institutii, tari sau destine…uitand ca fara Dumnezeu nu se poate face nimic, oricat te/ai face luntre si punte si oricat ai crede ca ai puterea de a controla totul…
inclin mai mult spre Elena, cu marele amendament ca nu mi se pare aroganta din partea celui ce se simte responsabil de ratarea unui mariaj.
Buna seara,
Scurt si la obiect ? Dificil.
Aroganta ? Probabil un adept al formulei „Nimic fara Dumnezeu!” poate explica de ce orice asumare a unui merit de catre un muritor este aroganta. Depinde mult de comentator. (Las deoparte faptul ca „nimic” ar putea fi o vorba foarte mare … Din punct de vedere fizic, nu pare sa existe.) Altminteri, daca d-na Georgescu este de acord ca subiectul este adanc si serios, nu inteleg de ce ar considera – dupa cum mi se pare – ca persoanele implicate in astfel de „aranjamente” nu ar trebui nici sa se simta vinovate in caz de esec, nici „mandre”/etc. in caz de succes. Poate articolele sunt un pic prea scurte.
Este Internetul impersonal ? Poate din cauza ca prezentarea atragatoare – de bun gust – necesita abilitati – artistice si nu numai – pe care majoritatea populatiei nu prea le are ?
Eu zic ca „lipeala” nu este inca in dictonar din cauza statutului de jargon/argou. Nu ca dictionarele nu contin si asa ceva, dar cred ca nu se grabesc sa colecteze tot gunoiul produs de societate.
P.S.
Presupun ca d-na E. Georgescu citeste aceste comentarii, desi nu imi amintesc sa fi vazut o dovada concreta in acest sens.
Eu nu cred ca poate functiona si din cauza faptului ca daca o persoana cauta alta persoana doar din dorinta de a umple un gol, acea persoana e tentata sa treaca multe cu vederea, ori asta pe termen lung nu cred ca poate functiona.
Sunt surprinsa sa vad cata lume crede in functionalitatea „lipitului”.
Sa treaca multe cu vederea doar pt a astupa golul. Nu e imposibil.
„Petitoria” este, probabil, una dintre cele mai vechi indeletniciri in toate societatile umane. „Institutia petitoriei” era foarte bine cunoscuta si apreciata in organizarile sociale din epocile premergatoare celei contemporane. Ea supravietuieste (chiar infloreste!) si astazi.
Mai mult chiar… La ora actuala chiar si internetul a devenit o zona a petitoriei si a luat „painea de la gura” impatimitilor („binevoitorilor”) petitori.
La romani este traditionala. O oarecare libertate o gasim in sudul tarii. De exemplu, in Teleorman exista principiul conform caruia „pana la 20 de ani te insori/mariti singur(a), pana la 25 te insoara/marita babele, iar dupa aceea Dracul.
Expresiv, nu-i asa?!
:razz:
salut ,am crezut ca am gresit pagina Elena ma bucur ca ai revenit imi era dar de articolele tale au teme ale vieti reale :)
eu cred in soarta ,va dau un exemplu ,fara sa vreau am fost partasa la o lipeala fara sa stiu ,in 86 la necazul meu verisoara mea l-a cunoscut pe un fost coleg de sport ,au tinut secret pana in 90 cand au plecat in belgia ,prin 92 sau stabilit in canada , in2000 sau despartit ,pana aicea nimic anormal se poate intampla oricui ..eee supararea mea ca si a prietenului de familie al vostru a fost ,cand tusa mea a blestemat ziu cand s-au cunoscut :( ,a fost ziua nefericita a vieti mele ,ce vina aveam eu sau a baiatului??? de aceia a spus bine si adrian ..soarta..
Am ‘reusit’ si eu sa ‘leg’ un coleg de serviciu cu o ruda mai indepartata.De fapt le-am facut doar cunostinta,legatura ‘pina cind moartea ne va desparti’ au realizat-o singuri… Ulterior s-au despartit si,ciudat,niciunul dintre ei nu vrea sa mai vorbeasca cu mine…
Cu multi ani in urma aveam un prieten bun care se lipise de mai toate cunostintele mele feminine, si cum o termina cu una, ele ma acuzau pe mine, pt ca eu le facusem cunostinta. Imi era coleg de munca si prieten bun, si-l invitasem odata la o petrecere organizata de mine. De atunci a ramas, era intotdeauna unde eram si eu. Relatiile lui nu ma interesau. Pe el inca il mai vizitez cam odata pe an, sau ma cauta el pe mine. Si cand incepem sa depanam amintiri, nici sotul meu si nici sotia lui nu inteleg nimic.
Foarte bune cele 2 articole! Felicitari
s-ar putea foarte bine sa aiba dreptate AG, desi eu stiu si cazuri in care chiar a reusit treaba. un lucru este insa foarte clar: in situatii de genul asta, chiar daca nu se naste o dragoste orbitoare si de lunga durata, de futut oricum se fut, ceea ce, pana la urma, tot e o treaba.. :)
Asa jupane? Da’ de fata cu sabia si baiatul fara chilotei ce zici? Unii dintre noi mai tin minte cum i-ai chemat la o bere ca erau prea singurei de capul lor. :lol:
salut nico :) ,e placut si hazliu cand depanam amintirile ,dar ce penibil a fost in perioada aceia pt mine ,ea e asistenta si ma ajuta cu copii venea si cu sotul pe la mine iti dai seama ce a urmat :lol: si era si cu 10 ani mai mare decat el ..deci dragoste c a nu are varsta…si acuma am intrat in neplaceri,de craciun victor mi-a adus o jumatate de porc ,bucuros de serviciul pe care-l gasise si din respect , si stela isi facuse bagajul sa plece fara sa stie ,ii zic :stela m-a luat naduselile ,asta s-a angajat om de corp sper sa nu ma astept la o iesire neortodoxa ,problema e ca m-am implicat si degeaba ,a fost pt prima oara si nu cred ca se v-a mai intampla ,problema e ca sunt urmari ,mi-a spus sa nu afle ca m-a angajat si m-a durut acest lucru ,eu m-am bagat pt ca nu am vrut sa fiu de mentalitatea mamei .
adriana
Salut.
E placut sa depeni amintiri dar sa nu ramai agatat in ele, altfel risti sa uiti sa mai traiesti in prezent :)
@nico :lol: salut sa ai o zi buna
Incepand cu amfitrionii nostri si terminand cu ultimul blogger – toti aveti dreptate – in felul vostru – ( intr-adevar, ELENA, nici nu-ti imaginezi de cat amar de timp te asteptam !) !
Am, si eu, o varsta! S-a intamplat sa am un job in „sectorul SUFLETE”!
Dupa 35 de ani de experienta – sub rezerva cuvantului de onoare – , va spun ce am constatat:
1. Implinirea in cuplu nu mai respecta butada:”plusul cu minusul se atrag”! NU! Clientii si pacientii cabinetelor noastre isi cauta – dupa un esec – , un tip uman, apropiat trasaturilor de caracter ale sale!
2. A fi identici, aproape, ca si caracter, inseamna a nu te inhiba si chiar enerva, tacerea unuia, daca tu esti guraliv; prostia unuia daca tu esti inteligent; credinta unuia daca tu esti ateu; cupiditatea unuia daca tu esti mana sparta/generos/milostiv; ordinea si curatenia unuia daca ti esti dezordonat si ai aquafobie s.a.m.d.
3. Cei taineri au o anume degajare in a-si declina suferinta; cei de varsta a 3-a, a 4-a manifesta reticenta si iti trebuie arta ca sa se deconspire si sa spuna ce ii doare.
4. E posibil ca intr-un cabinet sa se prezinte nu numai persoane depresive ca au dat faliment sau ca fiul lor a luat-o razna, ci – marea majoritate – numai si numai ca au mariaj de fatada sau , si mai rau, ca asista la un viol autorizat si le e teama sa ramana singuri.
Un specialist un acest domeniu poate face – nu „lipeala”, ci poate uni destine, cata vreme clientii isi pun „inima pe tava si sufletul in cupa”, deconspirandu-si suferinta> Ei, atunci, specialistul, avand in PC aceste destine, analizand – care cu care s-ar putea intelege si si-ar putea uni destinul – , atunci poate face minuni, aducand implinirea acestor suflete in deriva!
5. Cele mai reusite – nu „lipeli” , ci ” contopiri spirituale eterne”, au loc – in majoritatea cazurilor – , intre cupluri mature, care stiu ce vor la varsta lor, care nu-si mai permit sa gafeze!
6. @nico avea dreptate cand spunea ca numai singuratatea celor care nu ies in lume le adunce o coplesitoare suferinta si stari de anxietate, complexe, frustrare etc.
7. Am avut clienti maturi, pe care i-am ajutat, spunandu-le:
” De ce va e jena sa recunoasteti ca vreti sa va casatoriti ? Cum sa refuzati persoana care va prezinta un viitor partene ? de ce sa considerati ca va degradati si ajungeti de rasul lumii? ( asa spun acestia).
Voi nu stiti ca Iisus, la Nunta de la Cana Galileii, a binecuvantata NUNTA, deci unirea dintre doua persoane care se cauta, rezoneaza, se cunosc si , mai apoi, se iubesc, hotarand sa plece in viata, in doi?
Voi vedeti ca exista acum zeci de persoane care – sincer – nu vor un mariaj! Pai, daca voi vreti de ce sa nu se afle asta? Spunet lumii ca va doriti un camin! Si Biblia zice:
” Cauta, bate, cere!” , ca altfel nici Dumnezeu nu te-aude!
( Credeti-ma, a facut minuni motivatioa mea, in acest sens, intrucat – vezi Doamne – , „mi-e rusine sa spun ca vreau sa ma marit/ insor !” )
Despre locutiunea verbala „a face lipeala”( = „a prezenta pe cineva cuiva”, „a le face cunostinta” etc.) pot afirma ca – uneori – este benefica!
Nu va dau decat un exemplu, din zeci :
Normal ca am gasit rapid pe cea mai potrivita fecioara din PC al meu si, cu „lipeala” facuta in fata mea, cei doi au traversat o seara de vis, impreuna!
Intentia a fost doar de…”lipeala”, pentru o seara, dar VIATA a dorit ca eiu sa ramana IMPREUNA, si acum ! >
Acestea sunt cazuri mai rare, la tineri, dar parerea mea despre „a face lipitura” este ca si cum ai inchiria ceva de la un magazin, pentru o seara/o zi/o saptamana, in niciun caz pentru o viata!
@ All :
Sa aveti o vara cu mult soare, si in SUFLET, in CASA, in VIATA !
* Scuze ! Iarasi n-am timp sa corectez lingvistic!
***Revin si va reiau fraza (cu studentul de la drept),
care – nu stiu de ce n-a aparut pe ecran – !!!
Despre locutiunea verbala „a face lipeala”( = „a prezenta pe cineva cuiva”, „a le face cunostinta” etc.) pot afirma ca – uneori – este benefica!
Nu va dau decat un exemplu, din zeci :
Aveam un student la Drept, client – emotiv, din cale-afara – , care, la banchetul de dupa Licenta, m-a rugat sa-i prezint o fata, cu care sa se afiseze la bpetrecerea finala>
Normal ca am gasit rapid pe cea mai potrivita fecioara din PC al meu si, cu „lipeala” facuta in fata mea, cei doi au traversat o seara de vis, impreuna!
Intentia a fost doar de…”lipeala”, pentru o seara, dar VIATA a dorit ca eiu sa ramana IMPREUNA, si acum !
Acestea sunt cazuri mai rare, la tineri, dar parerea mea despre „a face lipitura” este ca si cum ai inchiria ceva de la un magazin, pentru o seara/o zi/o saptamana, in niciun caz pentru o viata!
@ All :
Sa aveti o vara cu mult soare, si in SUFLET, in CASA, in VIATA !
* Scuze ! Iarasi n-am timp sa corectez lingvistic!
salutari dna nora , da frumos
adriana
O zi faina si tie. Ia auzi ce galagie placuta fac astia :)
http://www.youtube.com/watch?v=ysSxxIqKNN0
Eh, lipeala, nelipeala, dc aveti un prieten necasatorit pina in 37 de anisori apreciez lipeala. Ha Ha Ha!! Va recomand cu caldura blogul lui Cabral si povestea lui Nelu. Salutari.
ping, „fata cu sabia” zisa de unii si „aia de pe net?”. :D
saracii oameni chiar ne-au chemat sa bem o bere. si tot beau. aia de pe net nu mai bea. :D
Vrei sa Divortezi Rapid?
Afla Imediat ce Etape sa Parcurgi, ce Acte si Cereri ai Nevoie s.a.m.d
http://www.divorturionline.ro
Camelia
37 de ani – varsta biologica sau doar aspectul exterior de 37 de ani?
Altfel, esti cam pretentioasa, si necasatorit si pana in 37 de ani. :)
:-0 jimerino
jim
Cat timp nu-ti ia fundul la intepat din cauza asta, e ok. :D
pin
TARE!!!! :lol:
jim
ionutz a pus caciulita pe ă, am senzatia.
Bine, fie, pina in 40 sa fie!! Nico, nu-mi taia speranta la parter…
Imi vine sa fac ca in bancul cu rabinul si sa va dau dreptate amandurora. Si asta din experienta. Cu ani in urma am ajuns la concluzia ca doi prieteni din grupuri diferite se potriveau perfect. Le-am facut cunostinta si m-am zbatut teribil sa-i cuplez, dar n-a mers. Scanteia nu a aparut. Au ramas totusi amici si dupa 4-5 luni s-au cuplat singuri. De atunci sunt nedespartiti si asta se intampla acum mai bine de 30 de ani. Parerea mea este ca e bine sa aducem oamenii impreuna. Daca este scris sa apara scanteia, cu siguranta va aparea.
Dupa 8 ani…
Asadar, sant femeie singura si am si 50 de ani.
Consider ca am dreptul sa vorbesc :))
Singuratatea e divina.
Te confrunta cu propriile umbre.
Iti ofera posibilitatea sa cresti prin tine.
In rest sant de acord cu Adrian.