Noaptea, abatele Faria îşi lipeşte urechea de pereţi, ascultând zgomotele tainice ale pietrei şi paşii îndepărtaţi ai gardienilor, apoi îşi începe nestrămutata trudă. Burghiele şi dălţile sapă tuneluri prin zidurile groase, iar el înaintează căznit în urma lor, căutând ieşirea. Uneori, un zgomot metalic ca dangătul unui clopot îngropat îi dă de ştire că drumul s-a sfârşit. Atunci, abatele se opreşte şi urlă ca un lunatic sau, înghesuit în maţul de piatră, cântă din fluier. Alteori, navigând de-a lungul tubulaturii de aer condiţionat, i se pare că simte în tâmple aerul libertăţii şi-şi accelerează zgrepţănatul, doar pentru a ajunge în celula altui deţinut. Câteodată, e drept, sfredelele nimeresc un perete exterior, dar atunci se întâmplă astfel încât gaura ori este prea sus, ori dă în curtea interioară, iar când capul lăţos şi plin de colb iese la lumină, oamenii cheamă gardienii şi prizonierul e imediat redat celulei sale.
Dimineaţa, Edmond Dantés, cu planurile abatelui cusute în căptuşeala hainei, se strecoară prin canatul uşii, coboară sprinten scările, traversează cu pas sigur intersecţiile. Salută şi e salutat, refuză cu un gest ferm oferta curăţătorilor de parbrize, e supt prin tubul paralelipipedic al ascensorului şi, colindând prin nesfârşite culoare transparente în căutarea zilnicelor sarcini, îşi disimulează perfect intenţiile, mişcările, viaţa. După-amiaza, se afundă în şuvoiul de oameni revărsat pe bulevard, îşi lasă privirile să-i lunece peste afişe şi reclame, ocazional se oferă pradă câte unei cârciumi. La intervale bine determinate, verifică dacă bogăţiile îi sunt în conturi, iar unele apusuri îl găsesc pe terasa unei clădiri înalte, privind oraşul de sus.
Uneori, în ceasurile târzii ale serii, când peregrinările lui Dantés iau sfârşit, iar abatele îşi pregăteşte uneltele pentru ciuruit, sfârtecat şi străpuns, ajung faţă în faţă. Se privesc îndelung, în tăcere, până când Faria, de fiecare dată el, întrerupe dialogul mut, reluând ascuţirea vârfurilor şi ungerea mecanismelor, iar celălalt, eliberat parcă provizoriu dintr-o obligaţie imposibil de îndeplinit, deschide televizorul.
În fiecare din noi există un Dantés care se avântă în lumina zilei şi un Faria care sapă nevăzut, dar nu ştim niciodată care din ei va ieşi, până la urmă, din sacul ce coboară încet spre adânc.
Uneori scrii repede si….. prost!
salut ,eu cred ca amandoi coboara incet si ne vazuti .
Profund si foarte fain.
eu sper doar ca unul dintre ei sa reuseasca sa iasa. am dubii ca-n fiecare dintre noi exista un Monte Cristo. a se vedea primul comentariu
Nu asta suntem de fapt cu totii,,ce am VREA si ce PUTEM de fapt,sa fim?
Poate ar fi fost mai apropiat totusi un Mr Jackal&Hyde
Exista amandoi in noi, dar nu stim in ce proportii. :) :)
nu pot iesi amandoi?
Draga Adrian Gerogescu,
Felicitari pentru articolul de mai sus! Excellent!
Si mai ales felicitari pentru faptul ca in zilele de azi
cand stilul, eticheta si conduita majoritatii
tii jurnalistilor contemporani au coborat atat de incredibil sub
standardele profesionale, cand marea majoritate a ziarelor
romanesti tiparesc gunoi, articolele dumneavoastra
sunt o speranta ca jurnalistica romaneasca nu e ireversibil pervertita!
Multumesc pentru pentru aceste articole inteligente
scrise intr-o intr-o limba romana educata si mail ales
pentru efortul dumneavoastra de a oferi cititorilor
ziarisitica romaneasca de calitate!
Sper ca exemplul dumneavoastra sa fie urmat de
multi alti capabili tineri ziaristi !
„Contele de…” apartine epocii romantice, dar si revolutionare europene, ca si curentului literar omonim.
Din nefericire acea epoca s-a sfarsit relativ repede tocmai datorita schimbarilor economice si politice din cea de a doua jumatate a secolului XIX (un „secol de aur” in opinia mea!).
Tot din nefericire, noi, cei de astazi, nu mai gustam literatura acelei vremi. Mai mult ca sigur ca ne lipseste si romantismul si imaginatia necesare. La aceasta realitate contribuie incultura si/sau „cultura mass-media”.
A avut oare cineva ideea de a face un test in randul tinerilor contemporani (romanasi de-ai nostri, nu de aiurea!) referitor la cunoasterea minimala ale acestor opere literare?
Mai mult ca sigur ca nu.
De ce? Consumerismul, viata plina numai de „invarteli”, pilele, realtiile s.c.l. ne-au subjugat deja.
adriana
M-ai pus pe ganduri.
gabriela
Multumesc pentru cuvintele dvs.
malasuerte
Definitiv, nu. Ori unul, ori altul.
pai nu stiu daca am gandit bine ,dar ce am inteles din film ,razbunarea a fost bine venita dar in final ce a castigat??? pe ea parca nu a mai recuperat-o ,deci in viata mai bine nu cauta razbunari ,asa sunt eu . frumos film si ce actori.
Draga Adrian ,
in primul rand, multumesc ca m-ai anuntat de articol si
in al doilea rand multumesc ca l-ai scris.Cu nostalgie imi
trezesc amintiri din copilarie, cum imi placea sa ma iden
tific personajelor acestui roman.Mai tarziu in plina ascen
siune a vietii cand am recitit romanul mi-am dat seama
ca acea aspiratie de identificare a personajelor inca mai
salasluia in mine.Acum ,citind articolul tau, sunt sigura ca
foarte multi dintre cei care-l lectureaza sunt dornici sa
iasa la lumina din sacul care se afunda in adanc.
Succes si la mai multe articole de bun gust.
sa nu fie cu suparare ,am vazut mediatizat cazurile cu bonele si sunt legi bune ,intrebarea este valabil si pt un parinte agresiv??? sau risc sa-mi ia copii ca nu am locuinta? :(
AG:
Pentru multa lume- incluzand aici foarte multi adolescenti romani si de aiurea- Monte-Cristo nu mai reprezinta decat o marca de tigari de foi. Forget about Dantes and Faria. Dolce and Gabbana- here is the answer :(
rodica lupu
Cu mare placere.
Doctor mirabilis
Nu uita ca respectivii lucreaza in tandem, sapa impreuna, ies la lumina impreuna. Uneori, e drept, ma gandesc care ce a creat. Sa fie acest tricou mai degraba opera lui Dolce? Acest guleras contine o mai pregnanta tusa a lui Gabbana?
Niciodata nu vom sti exact, mi-e teama.
AG:
Sa imbratisam ambiguitatea si sa iubim aporiile. Asa ne invata marele filosof Jean-Paul Gaultier :D
In unii oameni exista numai Villefort, Caderousse si Danglars…. de exemplu @george-la el e o sarabanda intreaga , se vede din ce a inteles si mai ales din ce nu a inteles…. Ramai la citit comentariile sportive, George, celelalte te depasesc.
Adrian, scriu pentru prima data, dar ti-am citit fiecare articol cu placere. Astept cu interes o carte cu eseuri. Esti bun, esti foarte bun.
De ce trebuie sa ma abonez periodic ca sa-ti citesc articolele?
De ce tocmai subiectul asta? A iesit de curind la „Cartea de colectie”? Maestre,sa nu-mi spui ca te-ai apucat de citit… :-)))
ca abatele faria in abatele faria ….
fiecare sapa unul in celalalt construind santuri strabatute de suvoiul gretos al cotidianului … pana la urma vor deveni atat de goi – sau plini! – incat doar vantul albastru al mortii – si aceea confiscata pana la urma de rude, prieteni, televiziuni, etc.- se va mai auzi …
Cristian Zubi
Nu inteleg intrebarea ta.
comentez numai pentru ca articolul m-a lasat cam rece. frumoasa povestionara, profunda, dar ar fi trebuit sa apara intr-o revista literara, etc. nu in evz la pagina de opinii. poate ar fi mers in week-end insa in timpul saptamanii as prefera sa citesc opinii la evenimentele zilei si nu viziunea autorului care crede ca noi cu totii avem personalitatii multiple.
Draga Adriane, e foarte simplu. Pentru ca te apreciez extrem de mult, si pe tine, si pe sotie si implicit apreciez si comentariile voastre, indiferent de subiect, m-am abonat la tine ca sa primesc pe mail aceste comentarii. Insa dupa un timp, cam o luna cred, nu le mai primesc, asa ca trebuie sa ma abonez din nou. Cred ca acum ti-e clara situatia. Exista vreun remediu? Cu respect, Cristi
Crsitian Zubi
Verific ce se intampla si va trimit un mail.
E posibil, insa, ca notificarile mele sa intre pe mailul dvs. la „Span” sau la „Bulk”. Puteti verifica?
Da, am verificat, nu intra nicaieri. Nu e nevoie sa vorbim la plural, avem aceeasi varsta
Nu ma deranjeazaa ca ma abonez din nou, doar ca imi pare rau sa pierd articolele voastre
Cristian Zubi
Acum verific listele de notificari. Te-ai inscris demult?
Cristian Zubi
Ti-am trimis un mail.
Dragul nostru @Adrian,
Iarasi ne oferi o dovada incontestabila de talent si de rafinament intelectual !
Nu mai avem timp sa recitim romanul, dar noi, mereu, am recunoscut ca – parca am fi un Edomond Dantes( nu stiu sa pun diacritic-accent pe „e”) nevindicativ insa,
ci numai Dumnezeu a avut grija sa le le plateasca, rand pe rand – cu varf si indesat – pizmasilor, rivalilor si dusmanilor nostri,
de-a lungul timpului, fara ca noi sa fi dorit raul lor!
Cu alte cuvinte, intelegem ca tu n-ai accentuat, practic, si unul dintre mesajele – cheie ale romanului/filmului :
” nimic nu ramane, la infinit, neplatit !”
Depinde insa cine se razbuna: cel in cauza ori Dumnezeu !
S-ar putea sa nu avem dreptate!
Iar despre „aporie” ….ce sa mai zic…este boala cronica; „ne strecuram” prin viata, la brat cu ea !
@All ,
Uitati de …”aporie”- cel putin azi & maine !
Un week-end cat mai implinit !
!!!!!!!!!!!!!!! Incredibil !!! Sub aspectul unei glume proaste, eu vad o gandire extraordinar de ascutita si realista !!! FELICITARI ! Chiar ca n-as fi crezut de la cineva asa de tanar !!!
@george
Din fericire, daca ignoranta pe care tu ai transformat-o in prostie crasa, ar fi avut loc in capul lui Edmond, acea inchisoare ar fi fost ultimul „imobil” vazut cu ichii.
Din pacate pentru tine, se pare ca acea ignoranta existenta, teoretic in mintea multora, s-a acumulat in mintea ta. Tot din pacate, uneori da pe afara.Te rog din suflet, abtine-te si inchide macar monitorul. Sau daca vrei, intra pe radiofly, la sectiunea manele 2009 si discuta probleme”profunde” cu Simona Asexual sau vreun alt organism monocelular.
Cat despre articol, e pentru sufletul meu.
Multumesc.