Pe vremuri, exista un corespondent al revistei Cinema la Hollywood, Ray Arco, care se fotografia alături de vedetele cinematografiei mondiale în timp ce acestea răsfoiau respectiva publicaţie. Văzând imaginile, aveai senzaţia că DeNiro era teribil de interesat de ultimul rol de inginer cu repartiţie la ţară al lui Emil Hossu sau că Nick Nolte de-abia aştepta veşti despre Aurel Giurumia.
Poza alături de o vedetă e o minciună autorizată. Doi oameni privind ţeapăn spre obiectiv; unul e celebru, celălalt nu. Anonimul are o mişcare timidă, nedusă până la capăt, de a-l cuprinde pe celălalt pe după umeri. Al doilea mai are două secunde de politeţe din raţia de cinci pe care şi-o alocă pentru fiecare solicitant. Vedeta dă dovadă de amabilitate la normă în scopuri de imagine, celălalt agoniseşte dovezi pentru CV. „Iată-mă pe mine şi pe Bănel Nicoliţă în faţa autocarului Stelei. I-am spus «Baftă!», mi-a zis «Merci». Am rămas prieteni pe viaţă”. Sau „Aici sunt cu Dalai Lama pe aeroportul din Hong Kong. Ne-am simţit minunat în cele trei secunde în care ne-am imortalizat lângă toaletă”.
În general, fotografia realizată de către un amator fie surprinde un moment intim, de familie, fie consfinţeşte vizitarea unui obiectiv turistic. În prima situaţie, trupurile sunt relaxate, se caută şi se sprijină unul pe celălalt, într-o atmosferă caldă, în cea de-a doua, solicitantul trăieşte doar emoţia unei posesii vremelnice. Tocmai aici se află nepotrivirea pe care ochiul o demască imediat: vedeta e un pisc cucerit care ar trebui să se transforme, pentru o clipă, într-un prieten. Lucru imposibil: puţine lucruri respiră atâta distanţare ca o apropiere forţată. Doi oameni care stau alături ca două uluce în gard nu pot fi decât totalmente străini.
Mulţi se simt împliniţi de asemenea momente. „A trăit 87 de ani şi a cunoscut mulţi oameni celebri. În 1982, l-a întâlnit pe Marius Ţeicu (dreapta) în gara din Bârlad”. Iată un model de necrolog, cu poză ovală în doi, care ar putea da sens unei vieţi pline de întâlniri de-o clipă.
Foto: filmreporter.ro
ma bucur ca unul dintre putinii jurnalisti pe care ii citesc a inceput o colaborare cu unul dintre putinele ziare pe care le mai cumpar.felicitari!sper sa dea roade!
da. si in aceeasi categorie intra si autografele – niste mazgalituri rapide pe o foaie de hartie luate de te-miri-unde. apoi dedicatiile, cand autorul isi arunca semnatura, in timp ce te intreaba, grabit, cum te cheama. delicioase erau afisele electorale in care un candidat la primaria craiova – dau exemplu de unde sunt – nu aparea singur in fata celor pe care dorea sa ii conduca, ci alaturi de liderul national al partidului. adica nu ma votati pentru ce sunt, ci pentru ca ma am bine cu cine trebuie! Si, ca tot nu veni vorba, oare autoritatea lui mircea sandu la sefia frf nu se limiteaza la faptul ca e prieten cu platini?
durden
Multam
:)
cris
Mai nasol e cand autograful se ia pentru altcineva. „Pentru varul meu Mihaita, e un mare fan”.
Ce afacere ar fi un atelier de autografe, daca ai avea cum sa-i faci publicitate. Exista insa autografe de vanzare, ceea ce este grozav.
Imi amintisi de un titlu: „Carte cu artisti si civili”, de Alexandru D. Lungu.
Pentru unii e frustranta civilia.
Tare faza cu Teicu, eu n-am fost niciodata la Barlad si uite ce-am pierdut :) .
Vanatorii astia de vedete sunt rai de tot. Azi comenta unul pe un forum ca n-a reusit sa faca poze cu handbalistele Oltchimului la Zalau. Il suparasera rau. Ii spusesera ca n-au timp, apoi au stat in masina jumatate de oa inainte sa plece. Omul era suparat. Fetele sunt „nesimtite” si „handicapate”. Finalul era apoteotic: „Va arata voua Varzaru in finala. Varza a la Cluj”. Sentimentul ca vedeta iti apartine, ca e proprietatea ta si ca trebuie sa-ti stea la dispozitie, oricand si oricum, e cel mai natural din lume pentru vanatorul de vedete.
Foarte bun articolul AG. Vad ca Adevarul isi face o garnitura de ziaristi de prima mina si asta-l face din ce in ce mai interesant. Ma rog, mai putin alde Cristoiu, lol.
La tema, se poate vorbi despre un „contract” intre vedeta si fan. Analiza a fost facuta de Jean-Noel Kapferer in excelenta sa carte „Zvonurile”.
roach
Mai suparator e altceva, dupa mine.
Ca fetele au devenit de-abia acum, ajunse in finala, vedete alaturabile.
Io
Evident ca e vorba de un contract.
Cum este intre realizatorii emisiunilor de „sport” si Becali. Iti dau, imi dai.
si totusi,privit un pic mai distant,ala care a fost fericit 3 secunde ca sta alaturi de teicu pt o poza si fericit inca 3-4 ore de povestiri cu prietenii cum l-a cunoscut el pe Teicu,nu are nimic de pierdut si e chiar de admirat,a trait momentul
esti,ca de obicei,mortal,spontan si inteligent! bafta la adevarul si te citesc cu aceeasi placere dintotdeauna!
AG,
succes… si… doar adevaruri la Adevarul… ;)
auuu… am uitat sa-ti cer un autograf… :mrgreen:
sds
Uite aici unul! Da print :D
Adrian Georgescu.
Hm,ai scris o parabola?! Ai „debutat”interesant la Adevarul. Eu inteleg vorbele tale ca pe un semnal de alarma,in fond; traim,aparent, o clipa de eternitate fixand,printr-o imagine,o clipa trecatoare.E iluzia pe care ti-o creezi,inconstient,ca esti, si tu,cineva,doar prin simpla apropiere fizica de o personalitate.Nici nu stiu daca trebuie sa ne amuzam sau,mai degraba,sa ne intristam in fata unei asemenea imagini…Dar,ca sa fim optimisti,hai sa ne gandim ca anonimii au trait si ei un moment de… glorie. Si sa le toleram autoiluzionarea…Oricum mi-ai dat de gandit cu articolul asta.De-aceea o oarecare incoerenta in mesajul meu.Succes!
Urmaresc de mult timp atat articolele tale(scuze pentru tutuire,asta nu exclude respectul pe care vi-l port tie si sotiei tale), cat si comentariile, si constat, cu bucurie, bunul-simt al celor ce ti se adreseaza.Fara trivialitati, fara obsesii, fara insulte. De aceea am si trimis mesajul de mai sus, am convingerea ca nimeni nu m-ar putea jigni chiar daca vorbele mele par,uneori,ambigue. Mi-era dor de oameni civilizati si,se pare, ca aici e locul potrivit.Asta ti se datoreaza,Adrian Georgescu.Felicitari!
Angi
Multumesc.
Intrebarea este „Cui prodest?”. Si eu am persoane a caror vedete in carne si oase mi-ar starni o emotie puternica. De pilda, ar fi fost Paul Newman (care, din pacate, a murit), Peter Hammill, etc.
Nu asta nu inteleg, ci ce speri sa pastrezi in loc sa te „hranesti” cu cele cateva secunde? O amintire artificiala care sa tina toata viata?
Angi
Multumesc si pentru mesajul al doilea.
Nu e meritul meu, in primul rand. Poate a fost in primele zile de functionare a blogului, dar acum sunt doar unul dintre zecile de oameni care comenteaza. Al lor e meritul.
stiu ca ai succes dar iti urez mult scces :)
Viata a facut ca, prin profesie,sa cunosc multe personalitati din lumea culturala,mai ales literara. Si am in biblioteca zeci de carti cu autografele celor care au scris critica literara, istorie literara, istorie,pur si simplu, beletristica, manuale scolare, tratate stiintifice etc. Fiecare autograf imi aminteste de circumstantele care l-au generat, unele pe care stiu ca nu le-au uitat nici autorii(ma refer la circumstante,evident), dar multe autografe s-au nascut din…obligatia autorilor de a multumi,cumva,pentru ca le-ai cumparat sau recomandat lucrarea.Acestea din urma imi lasa un usor gust amar sau aproape amar, totusi le pastrez pentru valoarea lucrarii,in sine. Cele dintai „ma hranesc”,intr-adevar, asa cum spui. Nu m-am gandit la asta pana acum, dar asa imi explic de ce, din cand in cand, iau aceste carti si, citind autograful respectiv, ma simt mai bine doar pentru ca am avut sansa de a-i cunoaste pe acei oameni exceptionali. Mi-ai dat o explicatie, credeam ca e doar orgoliu… Noapte buna!
eu nu vad lucrurile chiar asa, depinde si ce pretinzi ca ai obtinut
Poti obtine o frantura de memorie
eu am asemenea franturi cu niste fotbalisti blonzi,cam la ultimul cantec de lebada, le privesc cam odata la 2 ani si imi amintesc aventurile prin care am trecut ca sa ajung la acel moment. N-am incercat si nici n-am obtinut nimic cu ele, dar cand le privesc imi amintesc de ce eram in stare sa fac ca sa vad o generatie faina la lucru, la un campionat mondial, un lucru teoretic imposibil :D. La asta imi folosesc.Sunt amintiri faine,prafuite,dar faine
Depinde si ce pretinzi ca ai obtinut odata cu acel click&blitz :D
un ratacit
Multumesc. Mult :)
Angi
Corect. Asta functioneaza.
Dar daca ai sti ca vei avea autograful ala doar pentru a-ti aminti conjunctura in care l-ai obtinut, l-aimai cere? :lol:
Acum ca ai spus asta, ma gandesc ca am avut si eu, demult, un autograf de la Minculescu.
Cam 1987, restaurantul Marea Neagra, unde canta Iris.
Evident, nu mai ampachetul de tigari cu „Cristi – Iris”, dar imi amintesc conjunctura, pana si cateva dintre piesele cantate. Hell, cantau si „Karma Chameleon” pe vremea aia :D Exact, Boy George.
”Poza alături de o vedetă e o mică minciună autorizată, o scurtă căsătorie din interes.”
Adevărat…în Adevărul!
Îmi pare bine că putem să participăm la discursuri cu subiecte diferite, inclusiv sportul.
Sunt oameni care produc ”VEDETA” pentru delectarea turmelor.
Defapt, în multe locuri din lume, viaţa a devenit un efect potenţial, nu actual, cum este şi viaţa virtuală pe internet sau prin revistele stil ”tabloid”. Robert Murdoch în 1974 a început ziarul ”Star” care împreună cu National Enquirerau creeat o lume paralelă cu realitatea.
Vedeta a devenit un Superman sau o Wonder woman şi noi toţi am vrea să fim în aceeaşi poză cu ei, o vedetă ca şi ei. Poate vecinul din bloc şi-ar schimba părerea despre noi dacă am fi într-o poză cu Arnold Schwarzenegger, un cretin de Guvernator al Californiei.
Suntem amăgiţi cînd aceste vedete fac greşeli umane şi caracterul de demagog iese la suprafaţă.
Eu fac poze cu vedetele mele, băieţii mei, pot să spun produşi de mine şi soţia mea!
Din nou un articol interesant,
din UK, unde a fost inventat cred acest vedetism/VIP-sm
,
va garantez ca traim intr-o lume tembela!
Care, din pacate, se perpetueaza continuu…
Dar de ce nu ar aparea si jurnalistul in poza cu vedeta??? Poate o face pentru a arata lumii cine este si cel care scrie articolul. Nu cred ca acest lucru este rusinos…
Am amintiri misto cu vedete. Odata ii scrisesem unui mare fotbalist cateva scrisori. Omul ma sunase si chiar ne-am intalnit. Cand ma sunase nu mai puteam vorbi de emotie. Nu ma asteptam sa o faca. Apoi mi-a spus ca o sa fie in vecinatate si vrea sa ma intalneasca. Ne-am intalnit si am stat de vorba ca doi oameni simpli. Nu i-am cerut autograf si nici nu am facut poze. Acel moment a ramas intiparit in memoria si in inima mea ca un moment deosebit. Nu inteleg ce vor sa demonstreze oamenii cu pozele cu vedete. Eu prefer sa pastrez fiecare clipa pt mine. Sunt egoista in aceasta privinta. Cand faci o poza cu o vedeta e ca si cand cauti o dovada care sa-ti confirme povestea (eventual). Pt persoanele cu care impartasesc astfel de amintiri – cuvintele mele sunt suficiente, nu e nevoie sa aduc dovezi.
Pe de alta parte cred ca persoanele care tin neaparat sa faca poze cu vedete, cred ca vor fi mai apreciate daca arata cunoscutilor o poza alaturi de o vedeta.
Eu chiar am spus Adevarul. :)
AG:
Bafta.
Doc
Multam. Sa fie.
mi’ar placea sa ma trag in poza cu Antonio Cassano sau Gazza (dar macar ala de acu’ 5 ani, in zilele noastre ne’a cam parasit). Sau Claudiu Raducanu. Poze…nu cu vedete, ci cu suflete puse in iarba…n’are tot holiudu zambet sincer ca Blocnotes…
AG
Nu cred ca fetele de la Oltchim abia acum au ajuns vedete. Li se cereau si inainte autografe, dar televiziunile nu aveau ochi si pentru ele. Oricum, dupa finala de CL vor fi date uitarii dupa primele 3 zile (cam atatea zile vor televiziunile informatii despre finala).
„Neata. Dar colaborarile cu Gsp si Evz au incetat?
Multa bafta la Adevarul!
Salut Adrian, super articolul, ca de altfel toate pe care le scrii. Astept cu interes ceva despre noul sezon de Formula1, despre primele 4 curse sau ce vrei tu, evident fara aluzii la Miki (eu ca probabil multi altii ne uitam pe RTL). Cu stima, Calin
„Voi ati ales cei mai buni fotbalisti ai lumii, iar ei v-au raspuns. Va multumim! exclusiv! www. ….. .ro” :))
Am zambit pe parcursul citirii acestui text. Asa cum l-ai redat tu aici este amuzant, dar pana la urma pozele sunt amintiri frumoase care iti arata o frantura din existenta ta. Pozele cu vedete, la fel ca si cele cu un obiectiv turistic sau un peisaj pot sa exprime sentimente. De multe ori, vedetele sunt proiectari a ceea ce am vrea si noi sa fim. Eu mereu am apreciat persoanele publice care sunt amabile cu fanii si isi rup din timpul lor pentru poze si autografe. Este o parte din ceea ce fac, un pret poate pe care trebuie sa-l plateasca, o dovada a aprecierii din partea oamenilor, nimic rau pana la urma. Eu as face o poza cu tine daca te-as vedea:). Mult succes in noua ta colaborare!
adrian
ce zici despre varianta de a face poze cu copia din ceara a vedetei la care nu poti sa ajungi? :D
@adrian: nu e rau, dar poti mai mult. bafta!
ilarionciobanu
:lol:
Dar sa faci poza cu propria ta copie din ceara?
Radeti voi, dar eu chiar am poza cu copia din ceara a lui Robbie Williams. Nu pt ca am vrut-o eu. Eu obosisem de stat in picioare si cand am ajuns la Robbie nu am stat prea mult pe ganduri si m-am intins langa el. :)
Lumea a crezut ca o fac pt a poza. Si uite asa am poza cu Robbie :)
AG:
Ei, lasa ca unii (de ex. Everac) si-au facut statui in curte. Cum o fi sa treci, zilnic, pe langa tine (si sa te pipai sa vezi daca mai esti „nemuritor si rece”)? :)
Eu imi doresc o statueta a unui cersetor de aici din oras. A murit in 1955 dupa 7 ani de inchisoare. A fost condamnat pt omor si a facut 7 ani de inchisoare nevionvat fiind. Are o statuie in oras si casa care ofera un acoperis cersetorilor ii poarta numele. Imi doresc mult si eu o statueta de a lui. Dar cine o are nu o da. Si caut una de ani de zile. Tot dau eu de ea pana la urma.
Ce cred eu?
Ca a inviat blogul! :)
Bafta AG!
Acum am vazut data… hmmm ce vremuri…
Oricum ramane cum am spus, bafta AG! :)
las’ ca n-o sa fac poza cu tine cand o sa ne intalnim, sic :))
Eu cred ca vedetele sunt supraevaluate si ca ar trebui ele sa alerge ca disperatele dupa poze cu neici-nimeni.
La sfarsit raman doar ele, amintirile.