Pînă acum vreo 20 de ani, tenisul era un sport mai degrabă auster. Pe echipamentul imaculat cu greu îşi găseau loc inserţii de culoare, logo-urile erau discrete, sponsorii fiind priviţi mai mult ca un rău necesar. Ritmul meciului ni-l apropia pe tenisman mai mult de imaginea agricultorului, semănând cu racheta sa mingi de tenis prin toate colţurile terenului.
Cum spaţiul de lucru a evoluat de la câmpul bătut de soare până la scena din material artificial scăldată în lumina nocturnei, sportivul s-a transformat şi el din lucrător în actor. La fel, publicul a trecut de la asistenţa mută, ce urmărea schimburile de mingi cu religiozitate, ca pe slujba duminicală, la cea implicată şi zgomotoasă pe care o vedem mai ales în partidele de Cupa Davis.
Mutaţia a avut loc şi în domenii în care părea imposibilă, din punctul de vedere al eforturilor de infrastructură. De pildă, există azi două curse de Formula 1 pe sezon desfăşurate în nocturnă. În tenis, schimbarea la faţă se vede cel mai bine la Turneul Campionilor. Ce diferenţe faţă de celălalt turneu londonez, organizat la numai câţiva kilometri distanţă, cel de la Wimbledon! Disputat, începând din 2009, în sala O2 din Londra, Turneul Campionilor e produs ca un spectacol TV. Se întâlnesc aici ingredientele concertului rock, ale piesei de teatru modern, ale discotecii. De pildă, e prezentă doar crema jucătorilor, premianţii, ca la o Gală MTV. Scena e iluminată, în timp ce tribunele plutesc într-un semiîntuneric pulsatil, care accentueză excitaţia. În pauze, banalele gesturi domestice ale jucătorilor – ştergerea cu prosopul, muşcatul dintr-o banană, scurtele înghiţituri de hidratare – au fost înlocuite de spectacolul tribunei, peste care baleiază continuu snopi de lumină, de VIP-urile aflate în standuri, de ţesătura blitzurilor.
Publicul e parte din spectacol, din afacere, din joc, aşa cum, în diferite domenii, de la teatru pînă la Web 2.0, interactivitatea joacă un rol extrem de important. Noile culori sînt tehnologice, ca pe puntea de comandă a unei nave spaţiale. Ne scăldăm în tonuri albăstrui, de la azuriul terenului până la indigoul tricoului lui Federer. (O paranteză, apropo de această culoare. Ideea „zgurii albastre” de la Madrid a fost, în planul promovării, una de geniu. Pentru că: 1. A creat vîlvă şi discuţii, deci publicitate autogenerată, 2. A schimbat nuanţa clasică asociată unei suprafeţe – e ca şi cum ai arăta un măr albastru, să zicem -, ceea ce creează din start un scandal pentru creier, deci interes, 3. Trecând de la roşcat la albastru, te îndepărtează vizual de ideea „suprafeţei de joc”, ducându-te spre cea de „scenă”, deci de „show”). Totul e manageriat atent, respectând succesiunea etapelor dramatice. În finala dintre Federer şi Djokovici, elveţianul a condus cu 3-0 în primul set, dar sârbul a revenit şi a câştigat ambele acte ale partidei pe muchie de cuţit. La sfârşit, am avut senzaţia că se putea întâmpla orice, dar s-a întâmplat astfel: „Tarzan Boy” a dat, în mijlocul gesticulaţiei sale febrile, cu cotul peste bustul de ghips al unui compozitor.
Rămânem, bineînţeles, cu un pic de nostalgie faţă de glumele lui Năstase şi Connors, pentru bentiţa lui Borg sau chica lui Agassi, pentru şorturile lor albe şi anacronice. Toate par acum la fel de îndepărtate ca filmele mute. Lumea merge înainte, sportul şi arta spectacolului trec braţ la braţ, rămâneţi alături de noi pentru deznodământ şi pentru discursurile de mulţumire.
Frumos meci, urat deznodamant. Urat pentru ca FedEx mi-a parut resemnat chiar la 5-3 in setul 2, parca stia ca urmeaza sa piarda „dramatic” in 2 seturi.
Ai scris finala dintre Federer si Nadal… E DJokovic !!! Nole the best in the world !!!
Daliboru22
Mulţumesc, am corectat.
O mica corectare:
” În finala dintre Federer şi Nadal, elveţianul a condus cu 3-0 în primul set, dar sârbul a revenit a câştigat ambele acte ale partidei „. Ai scris Nadal in loc de Djokovic. Puterea obisnuintei cred :).
Deocamdata doar Nole joaca finale, Rafa joaca poker si e all in.
msrp
Aşa-i, puterea obişnuinţei. Psihanaliştii i-ar zice act ratat, corectorii m-ar înroşi, analiştii militari ar sugera ură împotriva Serbiei…
În finala dintre Federer şi Nadal, elveţianul a condus cu 3-0 în primul set, dar sârbul a revenit a câştigat ambele acte ale partidei pe muchie de cuţit.
Corecteaza repede.
ai corectat deja, soreeeeeee…..
:)
Da , ai dreptate, in anumite momente fugea Djokovic de ziceai ca e Nadal, mai mai sa faca si spagat (fara scaune).
Din punctul meu de vedere , diferenta s-a facut pentru sarb pentru ca :
– lui Roger nu i-a intrat primul serviciu
– Roger a avut prea multe greseli neprovocate
– Roger mai are caderi in joc, ceea ce cred ca e de la varsta si de la finalul de sezon
– Nole a returnat excelent la momentul potrivit si s-a agatat de fiecare sansa ivita
Ce mi-a placut mie aseara cel mai mult : lovitura prin care Roger i-a aratat (iar) de ce nu-l va ajunge vreodata ca nivel de tenis – acea lovitura din intoarcere care l-a lasat iar pe Nole perplex – @ 2:45 din http://www.youtube.com/watch?v=uBgLpb3aGB4
Laurentiu D
Da, stiu lovitura, a comentat-o si Tiriac in comentariul live, mai ales grimasa lui Nole de mirare. Dupa care Nole l-a curatat scurt pe Roger.
Da, a fost fabuloasa lovitura lui Federer din intoarcere – a zis si Tiriac fain ca nu era in cartile de tenis. Dar, sa nu uitam lovitura finala a lui Djokovic de la ultimul punct jucat. In opinia mea, e la fel de frumoasa… GO NOLEEEEE !
Buna Adrian,
(Trebuie sa corectezi „Nadal”, a fost de fapt „Djokovic” :) )
Am fost la cateva meciuri la O2 anul asta, si intr-adevar este un spectacol. As mai adauga prezentarea jucatorilor, ai impresia ca e un meci de box, nu de tenis. Asta e un pic la limita, parca prefer genul mai stilat de la Wimbledon unde jucatorii vin impreuna si pleaca impreuna.
Dar trebuie sa admit ca e o atmosfera superba, simti tensiunea pana in maduva oaselor inca de la inceput!
Si eu „soreeee”, am inceput sa scriu comentariul cand nu era nici un reply :)
Sorin
Da’ mult ţi-a luat!
Vezi că ai scris „Wibledon” :D Corectez eu?
Nu imi place sa citez pe cineva dar fraza asta trebuie scrisa inca o data cel putin „“Tarzan Boy” a dat, în mijlocul gesticulaţiei sale febrile, cu cotul peste bustul de ghips al unui compozitor”
Adrian,
Mi-a luat mult, ca mai si lucrez intre timp :)
Te rog sa corectezi Wimbledon in primul comentariu si canD in al doilea :D
Sorin
S-a făcut.
bogdan
O mai scriu eu o dată.
«“Tarzan Boy” a dat, în mijlocul gesticulaţiei sale febrile, cu cotul peste bustul de ghips al unui compozitor».
By JOHN LEICESTER (AP Sports Writer) |
The Associated Press – 5 hours ago….PARIS (AP) –
The owner of a leading tennis academy in Spain that
trained some of the sport’s stars says its players
have stopped working with a doctor banned by
the U.S. Anti-Doping Agency for helping riders on
Lance Armstrong’s cycling team dope.
Pancho Alvarino told The Associated Press the
relationship between his TenisVal academy and
doctor Luis Garcia del Moral ”started approximately
14-15 years ago.”
Eliminat
Ştirea e veche. Are deja cinci ore.
@ AG
Noi suntem mai inapoiati pe coasta de West
Are mai mult de cinci ore.
http://www.10sballs.com/2012/09/07/sara-errani-breaks-with-her-doctor/
tenis
Just kidding :)
o fi cum o fi din alte puncte de vedere, ma refer la schimbari, dar de BLATURI ce zicetzi? sunt mai multe ca la fotbal…
Ca veni vorba de Agassi, cam cu el a inceput „modernizarea tenisului”.
Ce spui despre un articol pe tema asta? Tricourile colorate, chica, cercelul… unde au dus, cum au influentat lucrurile astea relativ minore, niste „extravagante” tot sportul alb?
Dorin
Andre e si primul care nu a rezistat meciului de tenis cu propria sa imagine. Ma refer la episodul cu peruca si cu stresul ca se va vedea ceea ce era evident pentru toata lumea.
Tenisman agricultor, am stat s-o citesc si p-asta. Cat despre zgura albastra (galbena, verde etc), daca jucatorilor nu le convine, degeaba a pus-o mosu pe jos. La anu vor juca acolo doar baieti de mana a doua, ca pe astia buni nu-i mai pacalesti.