În curând, Michael Jordan va împlini o jumătate de secol.
Pătrunderile sale păreau iniţial lupte cu morile de vânt. Cum să te strecori printre atâtea braţe care bat aerul şi să arunci mingea printr-un cerc nu cu mult mai mare ca ea? Aceste acţiuni semănau cu filmele în care un om vrea să spargă o bancă considerată drept impenetrabilă şi, mai mult decât atât, îşi face planul din mers.
Dincolo de registrele contabile unde i se păstrează recordurile, Jordan era însă omul care schimba destinul unei partide, în ultimele ei secunde. De pildă, când a jucat sub influenţa unui virus gripal, a înscris 38 de puncte, dintre care ultimele trei au fost decisive. Senzaţia clară era că oprea timpul în loc, ca într-un truc din „Space Jam”. Pur şi simplu apăsa un buton magic, iar ceilalţi se încleiau în marmeladă, în timp ce el îşi mişca din ce în ce mai rapid trupul prin aerul lipsit de viscozitate.
Urma o fracţiune de secundă, una foarte mică, insesizabilă în timp real şi pe care doar reluările o desluşeau ulterior, în care lua decizia finală şi se desprindea de sol. Din acest moment, încremenea el, căci aerul era cu-adevărat mediul său natural, în care putea petrece o veşnicie, ca un gândac în boaba de chihlimbar. Adversarii încă mai tencuiau fisuri, el rămânea suspendat, cum stă delfinul deasupra apei, şi arunca. Era greu de crezut că acea boltă turtită a lui se va termina în inel, unghiul părea întotdeauna prea mic, dar imediat se auzea fâşâitul plasei, asemănător cu cel al cinelelor de la sfârşitul unei piese, îngropat de urletul tribunelor.
Şi nu numai că oprea timpul, dar dădea şi senzaţia că reuşita lui era inevitabilă, ceva ce trebuia să se întâmple, ca la o lansare de rachetă. De pildă, ultimul său coş pentru Chicago Bulls, din meciul 6 al finalei cu Utah Jazz din 1998. Cu 41,9 secunde înainte de final, Jazz avea 86-83. Jordan a pătruns şi a înscris două puncte, apoi, pe atacul adversarilor, i-a subtilizat scrisoarea din tolbă „poştaşului” Malone. Şi mai erau 15 secunde, … Jordan bătea mingea de podea, privind cu aerul lui distrat spre nicăieri, … 11… 10 …, ai fi zis că are o veşnicie la dispoziţie, … 9 … a accelerat pe dreapta, împingându-l uşor pe adversar cu braţul stâng, acesta a căzut, Mike s-a retras, a sărit şi … evident, coş.
La aproape cincisprezece ani de la momentul acesta, mirabilă nu e atât uşurinţa cu care Michael Jordan gestiona timpul, ca şi cum ar fi fost parte din trupul său, cât faptul că n-a învins trecerea a jumătate de secol, aflându-se în continuare pe teren.
Bine ca existati tu si Oprisan ca in rest e foarte subtire miscarea gazetareasca de calitate.
Salut!
In sfarsit, si altceva decat fotbal… Excelent! Felicitari! Te mai astept si cu alte sporturi.
O zi buna!
Mulţumiri pentru acest eseu superb dedicat marelui Jordan!
II iubesc pe Magic, Larry Bird si acum pe omul meu KG. Pe Jordan il respect enorm si il „urasc” la fel. Dupa el nimic nu a mai fost la fel. Baschetul a devenit un fenomen global, sa cumperi o pereche de snickers a devenit mai important decat sa cumperi un bilet de meci si incet incet vedeta a devenit centrul de greutate al acestui superb joc colectiv. MJ a fost fara urma de dubiu un geniu. Hands all the way down. Geniile schimba lumea in care vietuiesc. This is how the cookie crumbles. Nu intotdeauna insa in ceva mai bun sau mai curat. Si da, in finala aia am fost cu Stockton si Malone :D Utah Jazz era mai aproape de modelul de joc pe care il stiam si il iubeam eu. What can I say? I am a basketball romantic :D Let’s Go Celtics! Let’s Go Celtics! :D
l-am idolatrizat pe Jordan si n-am sa uit niciodata noptile in care ma uitam la meciurile fantastice ale „taurilor”. fiecare titlu, ficare victorie, fiecare actiune fantastica au facut parte din adolescenta mea.
Doc
In finala aia, pana si eu am fost cu Stockton si Malone. Numai ca n-a vrut Mike :)
Asa e, Adi, chiar nu a vrut Michael… Imi amintesc fiecare meci din acea finala… Fara Jordan si, eventual, Scottie Pippen, Bulls ar fi fost un NONAME! Dovada? Nu au mai cucerit nimic dupa ce s-a retras marele Michael „AIR” Jordan…
Revin, pacat de „uriasii” Dick Stockton si Karl Malone, meritau titlul, dar in fata lui „AIR” nu poti decat sa-ti scoti sapca. Sau palaria. Daca ai asa ceva pe cap. Daca nu, sa faci placaciuni onorabile, precum asiaticii…
„Eventual”? Pippen a fost un mare jucător.
E loc si de mai bine.
Corect, Adi, a fost nu mare, ci foarte mare jucator, dar fara „Air” nu ar fi luat niciun titlu. Exact asta am cautat sa subliniez. Ce conteaza ca lakers il au pe Kobe Bryant? Faci cu o floare primavara??? Toata stima si respectul pentru tine, dar, eu nu ma pricep la basket. La niciun alt sport. Decat la alpinism. In rest, imi dau doar cu parerea…
Scuze, Lakers cu „l” mare!
Zubi
Păi, acum vreo doi ani au făcut primăvară aproape numai cu o floare.
Hai Salut :)
Lakers cu Kobe in echipa au facut chiar 5 primaveri :)
Si poate Bulls cu Derick Rose sanatos o sa mai castige ceva :)
Linga MJ si Scottie au mai fost un senzational Toni Kukoc si al mai nebun dintre toti , Dennis Rodman. A fost una dintre cele mai frumoase echipe din istoria NBA .
Buna Adrian,
Sa stii ca am inceput sa citesc cartea, chiar imi place. Doar ca pe la mijloc lipsesc vreo 2 pagini, iar catre sfarsit, la fel. Dar sper sa nu fie chiar o problema.
Altfel, toate bune.
O seara buna
P. M.
Bai, dar nimeni nu zice nimic de nenea ala cu barba si ochelari, cum il chema? Michael Jackson? Phil Donahue? A, gata, Michael Donahue:D
fighter:
Servus. Send me an-email, pls. Nu pot sa te contactez deloc. Mailurile imi sunt returnate as failure delivery.
MIHAI PAULA
E special făcută aşa, ăsta e clou-ul.
Glumeam :)
@adrian georgescu
Nu inteleg la ce te referi. Dar cred ca suntem pe aceeasi lungime de unda…
E mâna lui Philip Roth aici. Nu vrea concurenţi pentru Nobel.
Iar glumeam :)
MIHAI PAULA
Ce pagini lipsesc? Trimit eu pe mail „plombele” din manuscris. Altfel, în loc să fie valetul criminalul, iese bucătăreasa.
Adica Michael „AIR” Jordan e unicat… Bate la fund pe marele meu preferat, cel depistat cu SIDA, Erwin „Magic” Johnston!
Adi, cum sa am in posesie cartea ta? Am fost mult timp plecat… O pot cumpara pe net? Cum?
Zubi
Clic pe coperta cartii din homepage. Acolo e pagina cartii de la Humanitas.
Zubi
Nu cred că se pot compara. Amandoi au fost mari.
Ultimul cos de Jordan in meciul cu Jazz pt. mai esde numit si „cosul secolului”.Pentru mine acest domn va ramane cel mai bun jucator de baschet ,un „Beethoven” al acestui sport.Felicitari pt articol,ziaristi ca tine sunt pe cale de disparitie…P.D:Sper ca anul asta San Antonio Spurs sa castige NBA.Un articol despre Tim Duncan pe cand???:)
Pare-se ca s-au terminat sfarsiturile, zubi cred c-a fost ultimul – link-ul de pe home zice ‘Stoc epuizat’.
Doream si eu sa cumpar cartea, fix pana acum mi-a fost lene.
Zubi, iulian
Cartea mai este online, sigur, aici:
http://www.librarie.net/carti/166364/Cateva-sfarsituri-lume-Adrian-Georgescu , unde costă 21,6 RON.
Dar şi la Cărtureşti:
http://librarie.carturesti.ro/cateva-sfarsituri-de-lume-250950 , cu 27 RON.
Am văzut-o în raft la Cărtureşti Verona şi la librăria Humanitas de la Auchan Titan.
A apărut şi eBook-ul. 9,9 RON. In curand trebuie sa-i fac lansarea.
http://www.libhumanitas.ro/adrian-georgescu-cateva-sfarsituri-de-ume-ebook-humanitas-2011.html
mama ce amintiri… multam pentru lacrimi
Multam pentru articol si, mai ales La Multi Ani pentu MJ!
Multam’ pentru reinvierea unor amintiri frumoase!
multumim … frumos articol…
aveti ideie unde as putea gasi un articol scris din anul 1984-85?? :D ..exista arhiva??/
un ratacit
Un articol scris in ce ziar?
cred ca este greu de gasit .. nu mai stiu .. era vorba de un tanar care a sarit in ajutorul unui militian in zona Lipscni ..era inconjurat de mai multi infractori …si a fost singurul care s-a bagat sa-l scape .. :D militeanul era in misiune si era de la capitala ..
Frumos articol. E pacat ca MJ artistul cu mingea la cos a mult peste MJ proprietarul de echipa sau MJ managerul.
@doc: Intr-un interviu acordat celebrei Oprah, MJ spunea ca acum noi platim jucatorii pentru potential, nu performanta. O parte din asta e „vina” lui.
Si, un fapt mai putin cunoscut. In anul in care MJ a intrat in draft, primul „pick” l-au avut Portland Trailblazers, care l-au ales pe Sam Bowie. Cine??? Exact. (dupa 20 de ani, aproape incredibil, Blazers au facut aceeasi greseala: l-au ales pe Greg Oden inaintea lui Kevin Durant)
tatik”U”
Poate au vrut să-i facă pe Bowie şi pe Oden de râs :)
un ratacit
Dacă am şti ziarul şi cât de cât, ar fi o şansă la Biblioteca Naţională. Acolo mi se pare că au colecţiile ziarelor.
eram la liceu si se transmiteau meciurile cred ca pe tvr si stateam noaptea s ale vedem si ziua le comentam in clasa…ce vremuri bune
la multi ani MJ
multumesc Adrian ..am sa ma duc pana acolo
Ma bucura postarea ta pentru ca in ultima vreme nu s-a mai scris de el. La multi ani, MJ! Auzisem de el si am urmarit cateva meciuri, pe atunci, pe cabnd eu invatasm sa joc ‘obligata’ ..Ce vremuri!