in Gazeta Sporturilor

Harlem shake cu selecţioneri

Emil Săndoi părăseşte postul de antrenor al echipei naţionale de tineret, după patru turnee finale consecutive ratate şi unul compromis, rostind nemuritoarele cuvinte: „Am nevoie de o nouă provocare”. Păi, nea Emile, să fiu iertat, au tot fost provocări, mult prea multe, cărora nu le-aţi făcut faţă. Tehnicianul dă vina pe carenţele care există la nivel de copii şi juniori. Bineînţeles, cei care antrenează copiii şi juniorii îşi pot exprima regretele pentru starea jalnică a sportului practicat în maternităţi, iar tehnicienii care se ocupă de sugari s-ar putea declara îngrijoraţi de modul precar în care se desfăşoară concepţia.

Prestaţiile echipelor de tineret te fac să te întrebi dacă numărul de după Under… nu reprezintă cumva obiectivul propus de banca tehnică înaintea fiecărui meci în ceea ce priveşte numărul de goluri primite. În catalogul propoziţiilor de lemn autojustificatoare se înscrie şi aceasta: „Nimic nu vine din urmă”. Ba, să fim iertaţi, naţionala statului Feroe vine foarte tare din urmă. Nu demult, am făcut 2-2 cu tineretul lor, după ce am fost conduşi la pauză, iar Ciprul ne-a învins acum câteva zile. Să sperăm că la următoarea tragere la sorţi nu vom da piept cu reprezentativa unei alte insuliţe cu mari realizări în fotbal, Malta.

Trecând de la naţionala Under 21 la cea „Under Piţi”, să notăm că monocromul nostru selecţioner a devenit recent antrenorul cu cele mai multe prezenţe pe banca naţionalei, 84 – deşi multe dintre acestea pot fi catalogate drept „absenţe” -, depăşindu-l pe Anghel Iordănescu. Nea Piţi este o altă formă de veşnicie autorizată de FRF, un fel de credit păgubos făcut de altcineva la bancă în numele tău, de care nu izbuteşti nicicum să scapi şi pe care-l plăteşti cât nu face. La capitolul „victorii”, mai are însă trei de repurtat pentru a-l depăşi pe nea Puiu, ceea ce mă face să cred că recordul actual va înfrunta veacurile.

Mai ales că vine meciul cu Ungaria. Poate vă amintiţi de partida tur, în care am egalat în minutul 94 – când deja vârstnicul lor goalkeeper adormise în poartă -, în urma unui număr excepţional de „Harlem shake”, atent pregătit la antrenamente de Piţurcă. O altă expresie stupidă din jargonul fotbalistic spune aşa: „Avem nevoie de un şoc la echipă”. Nu sunt de acord, deşi există variante: fie naturalizarea urgentă a lui Cadu, fie organizarea unui cenaclu TV în care Florescu să fie implorat să revină la naţională înaintea meciului cu Ungaria. „Tricolorii” mari nu au însă nevoie de încă un şoc – trăiesc suficiente la fiecare şedinţă tactică a lui nea Piţi -, ci de un joc. Eventual unul care să nu fie gândit după principiile de formare ale unui miting spontan.

Write a Comment

Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

18 Comments

  1. „…iar tehnicienii care se ocupă de sugari s-ar putea declara îngrijoraţi de modul precar în care se desfăşoară concepţia.”

    Să fiu iertat, problema noastră este modul în care se desfăşoară contracepţia. Prea mulţi oameni au dreptul la urmaşi.

  2. Acesti copii nu au fost alaptati corespunzator. Au fost hraniti cu lapte praf. Daca vreti fotbalisti in viitor va sugerez sa sustineti campania pro alaptare. Altfel ma tem ca veti fi nevoiti sa va multumiti doar cu sanii din GSP (daca au disparut si aia, iertare). Asta-i baiul.

  3. Sandoi avea nevoie de o noua provocare.
    De una mult mai mica. Are dreptate omu – daca nu poate sa treaca de asta, mai coboram nivelul. Se poate intelege gresit pentru ca alti oameni de obicei incep cu provocari mici si tot urca.
    Sunt insa unii trimisi direct la provocari mari si apoi tot coboara pana le aflam nivelul.

  4. bine ai revenit.

    Piti are o vorba: joaca cine joaca si este in forma.
    Numai ca vorba asta sta agatata pe gardul de care se tin Torje, Tamas si alti titulari siguri.

  5. D-le Georgescu va doresc o zi buna ! As vrea aici sa fac un comentariu ,cu scuzele de rigoare,off topic.Recent am parasite Romania dupa o vizita de 2 luni. 39 de ani nu avusesem drept sa-mi vizitez tara tineretii mele.Fusesem expulzat in ’74,iar noile autoritati au considerat ca inca sint indezirabil.Ma rog ! Am regasit tara intr-o situatie socio-economica mult sub nivelul acelor ani.In special m-a indurerat situatia pensionarilor si a batrinilor. Media pensiei este de cca $500 pe LUNA,iar preturile sint putin mai mari decit aici in Australia.Din numeroase discutii cu diferite categorii de pensionari am dedus ca este un adevarat cosmar pt ei sa-si duca viata de zi cu zi,mai ales cind vine vorba de ingrijiri medicale.La polul opus,tinerii au sanse foarte mici in a reusi sa-si faca o cariera decenta si sa o practice.Invatamintul elementar nu mai este practice obligatoriu.Am intilnit zeci de copii de virsta scolara ce nu au adunat o luna de scoala in viata lor.Si nu numai romi !Partea buna e ca aproape toti ar vrea sa munceasca undeva.Sa aibe un job care sa-i tina departe de crima ! E de datoria guvernului sa le dea o sansa ! Guvern care prin coruptia si orbirea de care da dovada este sub orice critica.Numai guvernul grec il depaseste in aceasta privinta ! Am colindat tara de la Sighet la Constanta si de la Resita la Suceava.Am intilnit sute de familii fara o femeie matura in casa.Toate plecate afara sa ingrijeasca batrinii altor tari.La fel, familii care-si lasau copiii in grija altora fiindca parintii erau afara la munca. Totul dovedeste ca romanul vrea sa munceasca,dar n-are unde.Se spune ca familia este nucleul de baza al societatii.Care familie ?

  6. @ the_kop.Your last comment puzzled me.Is that some sort of poetry you’re trying to do ? Try harder and one day,may be,you’ll succeed.And BTW,avoid using the four letter word.It doesn’t sound good in family talking.Bad example for kids !Outside family circle makes you a honky-tonk idiot. Are you ?