Din câte a dat de înțeles Anghel Iordănescu, meciurile de pregătire din 30 mai (cu Uruguay) și 1 iunie (cu Chile) nu vor avea loc, întrucât Victor Pițurcă ar prefera “să așteptăm întâi tragerea la sorți, apoi să facem țintarul pregătirilor”.
Așadar, dacă picăm în preliminariile Euro2016 cu Norvegia, să zicem, vom demara rapid negocieri pentru un amical cu Finlanda, astfel încât Nea Piți să decripteze runele fotbalului nordic? După acest principiu, și Camionatul Mondial era de evitat, fiind o competiție lungă și obositoare, desfășurată la mama naibii, pe care sigur n-am fi câștigat-o. Deci, de ce să mai surmenăm echipa și stafful, când îi putem păstra pe băieți proaspeți și vigilenți pentru următoarea încleștare din grupe?
Acest mod de-a privi competiția oferă imaginea unui hamster rostogolind o cușcă circulară sub lăbuțe, pe care orice șoc, cât de mic, îl face să moară de inimă. Înaintăm pe loc și mereu există scuza universală a oboselii, briceagul elvețian al scuzelor nefondate pentru lene. Lăsând la o parte că băieții au demonstrat în multe rânduri că pot depăși încă de-acasă problema fusului orar, prin dese și îndelungate incursiuni nocturne, aceste meciuri de pregătire chiar sunt importante. În primul rând, pentru că ne-ar oferi prilejul confruntării cu două selecționate puternice, calificate în Brazilia. În ultimii doi ani, am întâlnit în partide oficiale două astfel de echipe – Olanda și Grecia – și ambele ne-au depășit fără drept de apel. Or, evoluând împotriva naționalelor statelor Uruguay și Chile, am fi avut aceeași șansă într-o singură săptămână. În al doilea rând, ar fi o motivație pentru viitor să știi că, după încheierea partidelor, ceilalți vor decola spre Rio, iar tu spre București.
În general, naționala României evoluează bine în amicale și clachează la sfârșitul campaniilor de calificare, în meciurile cu miză. Oare nu putem trage niște mici învățăminte din acest fapt? Poate că, în partidele de pregătire, ne gândim mai puțin la adversari și jucăm și noi naibii ceva. Această veșnică și totală raportare la adversar nu-i o dovadă de viclenie, ci mai degrabă de impotență întreținută, un semn al lipsei de curaj și de idei. Atât ne-am adaptat la ceilalți, încît am obținut o echipă națională fără personalitate și curaj, care nu poate sili nicio contracandidată la calificare să se adapteze jocului nostru. Îi pândim, îi studiem și în final rămânem acasă, să-i studiem pe următorii.
Iar tragedia nu-i nici măcar asta, că iar stăm acasă, ci că deja ne-am obișnuit cu căldurica, de parcă am participa la un campionat mondial al consecvenței în mediocritate. Este exact stilul selecționerului, un mare strateg al pasului pe loc și-un excelent motivator al eșecului. Îl așteptăm să se întoarcă din concediul generos – întrerupt, când și când, de studiul partidelor Turcia – Ungaria -, apoi îi vom arde un amical util cu Moldova, după care vom remarca – nu? – că fotbalul din respectiva țară a evoluat foarte mult.
Fotbalul e același, oriunde s-ar juca, în pampa sau la cercul polar, important e să înveți ceva din fiecare meci. Pentru a înțelege asta, e însă important să părăsești din când în când propriul careu, propriul continent și propriile idiosincrazii.
perfect de acord cu tine, Adrian.
deși, aș mai avea o variantă, care cred eu că stă mai bine pe picioare decît Tamaș (u), în vremile lui bune (rele?)
cum că, odată ajunși acolo, extraordinarii noștrii echipieri cu satană (sutană?)-n frunte, n-ar reuși să reziste dorului, distanței și chemărilor ca de iele ale pămînturilor natale.
știi tu, cum spunea și bătrînul Gil:
„hai acasă, hai cu mine
hai cu minesă pornim la drum
ne asteaptă casa noastra dragă
iarba verde și poteci de drum..”
sau mai degrabă… „mori de vînt”
drept pt care s-au pus la sfat (și stat) și au chibzuit cu înțelepciunea necesară. Apoi, prin reprezentantul lor cel mai negru, au dat de știre marea lor hotărîre:„ Nu mergem! Nu vrem”
apoi, în strictă conformitate, n-a mai fost mare lucru să-și trîntească meciurile cu elenii și să mai ia și un ban de-un pesmet, după caz, biscuit(e).
QED
„Pentru a înțelege asta, e însă important să părăsești
din când în când propriul careu,
propriul continent și propriile idiosincrazii”.
Si antrenorul meu a recomandat asta…am inteles
si am plecat.
Felicitari pt articol!Scapam curand de nea’Piti,se pregatesc nea’Puiu si regele,articolul va fi valabil in mare si pt dansii,sinteti vizionar dom’le!
Fara sa fac lobby la nimeni as propune ca viitorul selectioner sa fie un fost portar dar nu Lucescu Jr.Poate asa am iesi din careu caci cu un fost atacant am stat numai in careu. Piturca nici aici nu-I vreun innovator, metoda fiind descoperita de alt atacant Sorin Cirtu…..
Cit despre Chile si Uruguay –chiar n-are rost deplasarea….Oricum ne bat de ne asculta cu urechea si nici nu sunt niste forte economice pt. o sedinta scurta de shopping…..Piti are dreptate.
Nesimtirea barbugiului e ceva nemaivazut. E un garoi (asta e vocabularul D-lui, eu i-as zice doar Napasta). Pai cum sa se duca el tocmai in America de Sud. El nu stie sa vb nici o limba straina. Tot ce-i mai rau in societatea romaneasca se intruchipeaza in acest barbugiu. „Sa fim bine intelesi, pe mine ma cheama „Barbugiul cel Nesimtit””. Ne-a distrus echipa si mentalitatea. Da’ nu-i nimic, scapam noi incet incet de acest manelist. Vrem un antrenor strain, numai el ne poate scoate din mocirla.
Adrian,
De multe ori m-am intrebat de ce scrii atat de rar si la intervale neregulate… Incearca si tu mai des, locul asta pute fara articolele tale…
Am un citat de aici:
http://xulescu.wordpress.com/2007/03/13/antrenorul/
scris in 2007
„… Un capitol aparte il reprezinta Piturca. “Baiatul de casa” al Fratilor, s-a trezit peste noapte la nationala de tineret pe care a reusit sa o califice, dupa foarte multi ani, la un turneu final. De-aici, individului i s-a urcat la cap. Avand carente mari in “ABC-ul” meseriei, compensate de unele sclipiri de moment, vezi Rosu cu Bulgaria, a ajuns sa se creada buricul pamantului, reusind sa dea cu mucii in fasole in conflictul cu Hagi si Popescu. Dupa o victorie, extrem de norocoasa, in Portugalia, nationala a mers din ce in ce mai prost. Venirea lui Hagi, dupa o tanguiala nationala dupa REGE, i-a salvat scaunul. Individu’, in loc “sa-i pupe picioarele”, s-a apucat sa-l critice prin presa. Si-a stat acasa. Meritat. Ajuns din nou la nationala, cica printr-o reparatie morala, a reusit din nou sa-si dea in petic. Ambitiile sale prostesti impotriva lui Ogararu si Radoi, precum si ciufuteniile vis-a-vis de presa, l-au tranformat rapid in cel mai detestat personaj din fotbalul romanesc. Dar lui Piti Cel Mare nu-i pasa. Vorba lui Alexandru de la Liga, dupa un meci cu Luxemburgul, “Bravo Piti. Le-ai dat m**e” la toti. Si Piti ne-o tot trage, de-atunci.”
Asta era in 2007 dar inca ne-o trage.
…dar adrian vine tot mai rar. si nici nu ne mai raspunde…
Pt. ca problema „pitzurca” vad ca persista sa ne calce pe nervi, simt nevoia sa revin cu un comentariu de dupa dubla cu Grecia, tot pe blogul lui Adrian Georgescu; nu de alta, poate citeste si „inculpatul” si o sa ne lase odata in pace: si el si cei ce l-au pus in functie, sa se foloseasca de el. Asadar:
„Din pacate, scoala “romaneasca” de fotbal, chiar aceea veche si bolanda din care se trage si Piturca, (din pacate mai putin ca antrenor decat ca si fost jucator), asa ramolita cum era, dar care rafina cat de cat fibra alminteri reala de talent fotbalistic al natiei noastre si producea ceva jucatori pe drept buni in fata, vezi fostul centru “Luceafarul”, in loc sa fie up-datata si dusa la nivelul celor din Italia, Olanda (ca sa amintesc doar natiunile cu organizarea din fotbal cu care eu personal consimt), a fost pur si simplu schilodita si extrasa din peisaj, inlocuita fiind de tesatura de interese oculte “capitalist”-postrevolutionare-impresarialo-cumetrio-nashiste-de gratar ale stim cu totii cui (pentru ilustare: vezi statutul legendei Duckadam versus puscariasul Gigi sau Tudorel Stioca vs managerul huligan sau, ca sa dau exemple si de la alte echipe, Cornel Dinu si Danciluescu vs Negoita sau Rada vs cine mai e pe la Rapid; de Craiova nici nu mai spun, jale!.. Centre mari, pe langa Bucuresti, cum sunt Timisoara, Craiova, Constanta, Iasi, Cluj, Galati chiar, sunt distruse sau parazitate de “patroni” de fotbal, care, pe buna dreptate interesului lor, prefera sa importe portughezi, africani si sud-americani second class ca sa-si traga fie ceva imagine, fie bani de la UEFA (pt cei mai norocosi). Problema e ca tolerarea lor, a aranjamentelor dintr ei, ei si impresari, ei, ei si federali ne-au adus fix unde suntem. Nu mai redau aici tot istoricul si frustrarile mele.
Cat priveste, insa, relatia antrenorului si omului Piturca cu echipa noastra nationala si cu fotbalul romanesc si, implicit actuala situatie a echipei nationale, cum observa si altii, fara sa fiu intre cei care il injura acum pe Piturca (marturisesc ca l-am injurat pentru prima data de cand e antrenor doar cand am vazut ce stategie proasta de schimbari a aplicat la ultimele meciuri cu Grecia), este clar ca omul si-a atins limitele. Cum spunea si Andrei Vochin: a fost omul care a fost bun pe timp de criza. Bun, multumim, hai sa-i lasam pe altii mai departe. Sa nu ne punem, d-le Piturca, evolutia noastra profesionala personala in spatele unui simbol national, parazitand echipa nationala. Ca unul care urmaresc atent evoutiile (si involutiile) noastre fotbalistice, ca simplu suporter din provincie, ce-i drept, dar de destula vreme, cred ca pot sa cer asta in numele suporterului de rand. Apropo de criza: primul moment->dupa prima retragere a lui Hagi: am fost, de exemplu, pe fostul ,,Lia Manoliu” la meciul invocat de Andrei Vochin (http://vochin.gsp.ro/stiri/1719/unde-are-si-unde-nu-are-dreptate-piturca.htm), cel din martie 1999 cu Slovacia, 0-0, cand puteam chiar pierde (Majoros a avut o bara, la o minge la care Stelea nu a mai putut ajunge). Nu se lega nimic in jocul nostru. Atunci, cred, s-a auzit pentru prima data in tribune “Piti, Piti, Piti, lasa-ne” si “La revedere, Piturca,la revedere”. Imi amintesc ca atunci nu eram de acord cu amicul meu care striga de zor, gandindu-ma sa-i dam omului o sansa sa inceapa ceva dupa epoca Hagi, plus ca reusise performanta sa califice anterior tineretul (ca a pierdut toate meciurile la turneul final, unde Romania era gazda, poate intra si asta in discutie). Ma rog, a revenit si Hagi si ne-am calificat la Euro 2000 de pe primul loc, in fata Portugaliei lui Rui Costa, Figo, Paulo Sousa, Joao Pinto, Vitor Baia, cu 7 victorii, 3 egaluri si nicio infrangere. Acolo, flerul lui Piturca (care intr-adevar, exista), combinat cu revenirea lui Hagi si determinarea si constiinta propiei valori a jucatorilor de atunci (pe care Piturca si staful lui nu a reusit – ma indoiesc ca si-a si propus – sa o transmita jucatorilor de la barajul cu Grecia – are dreptate Hagi cand e scandalizat de atitudinea “mainilor moarte” din ultimele 2 meciuri), coroborate si cu mentalitatea noastra de “las-o ca merge si-asa” au trecut sub pres si noi cu vederea, lacunele tactice si de comunicare ale selectionerului. Totusi scandalul cu Hagi si Popescu, condimentat din plin si cu orgoliile celor doi mari fotbalisti (nu numai al lui Piturca) aratau de atunci limitele sale in managementul conflictului (aici avem contraexemplul lui Ferguson cu gheata in ochiul lui Beckam care arata un “autoritarism” profesionist, adica dus pana la capat, respectiv vedeta mofturoasa pleaca, dar cei de dupa el nu coboara stacheta performantei). Noua balacareala publica cu Mutu confirma si aspectul asta. Apropo de Mutu si de balacareala: neducatia acestuia, bravada lui adesea nesustinuta de fapte (vezi statutul lui de la Ajaccio si evolutiile ratate, ca ambele cu Olanda sau cea din recentul meci din Ungaria – ergo, Piturca a avut dreptate sa nu-l mai convoace), viata extrasportiva dezastruoasa (nu are dreptate cand spune ca e doar treaba lui ce face in afara orelor de cantonament: profesionist esti si in afara terenului si nu o spun eu primul), totusi.. totusi toate astea nu anuleaza calitatea de lui de fotbalist cu talent si inteligenta in teren peste medie (nu as zice exceptional) si contributiile sale anterioare (convertite in goluri, destul de multe, daca omul l-a egalat aici pe Hagi), menite pana nu demult sa ne tot sustina oarecum in sperantele noastre omorate deja de prea multe ori. La fel cum lacunele lui Piturca nu-i anuleaza,cum spuneam, un anumit fler al “batranei” scoli de fotbal romanesti de a “vedea” jucatorul (apropo: oare e cazul sa avem pretentii de la staff tehnic, reprezentat de Forin Marin sau Neagoe?). Daca Piturca e produsul scolii romanesti de fotbal de dinainte de 89, hai sa ne amintim ce insemna in perceptia sociala generala, la vremea aceea, un fotbalist: un golan talentat caruia nu-i prea placea scoala. Doar Boloni, de profesie stomatolog, poate Cornel Dinu si, partial, poate Mircea Lucescu (din cei mai vizibili) spargeau aceste tipare. In ambele cazuri, si al lui Piturca si al lui Mutu, la ce si cum se joaca si se cere astazi, ce au aratat si arata ei evident e insuficient. Hai sa adaugam la talentul cert si ceva “scoala”: atitudine, comunicare, strategie, tactica, fizio-terapie si medicina sportiva de top, tehnica,logistica, studiu, analiza, sinteza, psihologie, seriozitate, perseverenta, coordonare. Toate astea nu numai cu numele sau mimandu-le (e ok sa le spui jucatorilor suprafata si populatia Ungariei, in contextul corect, insa, dublat de un bagaj tehnico-tactic si, de ce nu, intelectual, corespunzator). E inadmisibil, ca selectioner, sa consideri ca nu avem jucatori valorosi, daramite sa mai sustii asta in fata tuturor, inclusiv a jucatorilior si apoi sa le ceri sa te califice la Rio.
As adauga la cele ce s-au spus deja doar ca la modul sau opac de a se comporta ca antrenor, stilul sau inhibat si inhibant (pentru jucatori) ar putea fi gasite cauze inclusiv in frustarile din viata personala a lui Victor Piturca: vezi povestea cu divortul, pensia alimentara, trisatul in cazinouri, frecventatea cazinourilor in sine chiar, cardasia penala cu Jiji in cazul “Valiza” etc, . Vin si intreb: ce autoritate profesionala asupra unui jucator ca Mutu poti sa ai si sa-i ceri viata extrasportiva impecabila, cand tu ai bubele astea in cap si viata ta extra profesionala numai echilibrata nu e? A, daca tu o consideri normala sau nu i-o ceri, atunci normal e ca si Mutu sa se traga de sireturi cu tine, care, in plus, sa tinem cont ca, neavand deloc intelectul lui Dodel (si il dau aici exemplu doar ca a primit “mostenire” numarul 10 pe tricou), Mutu a vazut ceva antrenori la viata lui de fotbalist si nu e prost deloc. Normal ca ai cazut de Mr. Bean. Meciul cu Olanda de la Euro 2008: va amintiti atitudinea lui Mutu de atunci? “Hai sa atacam, nea Piti, ca astia ne lasa..”. Raspunsul selectionerului il gasim exact si in “confesiunea” lui Piturca catre Gigi Becali de dinaintea meciului cu Olanda, de la ei, parca, din ultimele preliminarii: “Mi-e frica , Gigi, astia au jucatori, au echipa..”. Eu, suporter, vin si zic: avem si noi, DAR ies greu la suprafata si numai accidental (academia lui Hagi e un exemplu), iar de aici discutia despre federali, infrastructura, coruptie, lipsa centre juniori, interese impresariale si de alta natura, toate oculte insa, lipsa meritocratiei, promovarea pe pile etc (cate corespondente iritante si de-a dreptu nevrotice din viata noastra socio-politica, nu-i asa?) poate incepe serios.
In fine, nu cred ca, la tupeul lui, Piti va da inapoi sau va demisiona cu onoare. Nu o are, consider eu personal, iar clauza din contract cu calificarea pentru 2016 si care pare lejera in noul context cu 24 de echipe calificate in loc de 16, a fost atent premeditata, se pare, tinand cont tocmai de aceasta prevazuta si, speram totusi de bun augur pentru noi, ca suporteri, facilitare din partea UEFA. Nesimtirea si interesul propriu pus inaintea culorilor de pe echipamentele de joc si antrenament, vadit “violate” moral de asemenea personaje, m-au facut sa nu regret ca nu i-am cumparat lui fiu-miu de 1 an, tricou si sort cu tricolor, promovate de site-ul federatiei unui fotbal cu care eu, suporter, nu mai rezonez. Apropo, cu Iordanescu sef la federatie, am putea avea o sansa, cu Gica Popescu, o s-o tot tinem in “nea Gica”, cumetrii si ambitii personale (apropo: Gica, ca si Piturca, ai fost un mare jucator, fiecare in timpul sau, dar, ca si el, esti “manjit” penal; lasa pe altii!). Iarasi, doar parerea mea. Si da, o combinatie intre Mircea Lucescu, Ladislau Boloni, Jupp Heynckess si Walter Zenga, cred ca mi-ar da profilul selectionerului de care cred ca avem nevoie.
si, data isteria „Mutu, la Petrolul”, plus pentru ca, se pare, am ramas dator unui confrate postac, cu niste contrapareri (tot dupa dubla cu Grecia), iata, post factum ..o precizare:
.. tot in spiritul articolelor d-lui Georgescu : http://www.audvoci.ro/sport/mutu-la-un-pas-sa-fie-exclus-din-cluburile-de-fite-dupa-ce-s-a-aflat-ca-ar-juca-in-secret-fotbal.html :) )
„ok, draga optimvs, inainte sa dam niste verdicte cat de cat ..”optime”si sa decidem daca discutia mai “are sau n-are sens”, hai sa recapitulam si sa rezumam:
1. e clar: nu ne place niciunuia Piturca (daca revezi comment-urile mele, cred ca reiese clar asta), deci nu agreez nicio metoda “piturciana” de cantonament de genul “ora 10: la culcare, baieti, laptop-urile si telefoanele voastre la mine!”, ca sa-ti raspund la prima “acuzatie”. Mai ales ca unii dintre jucatori au si familie..etc, nu are rost s-o lungim.
2. tu ai vazut niste meciuri cu Mutu la Ajaccio din campionatul trecut (apropo, desi mai putin important, dar doar ca sa vorbim in deplina “cunostinta de cauza”- cum insuti iti place sa spui – au fost 28, nu 26 de meciuri, conform L’Equipe – (http://www.lequipe.fr/Football/FootballFicheJoueur6253.html) si, astfel, consideri (probabil ca multi alti suporteri “selectioneri” din tara asta, ce suntem cu totii si ne dam cu parerea, ca ar fi trebuit sa joace cu Grecia; eu si alti “selectioneri”, inclusiv de pe acest forum, plus unii indivizi, inclusiv de meserie de pe alte meleaguri mai “fotbalistice” chiar decat ale noastre (am dat sursele), la randul nostru, credem ca Mutu NU mai poate fi, de ceva vreme, catusi de putin o solutie realista pentru ECHIPA NATIONALA (sezonul trecut s-a terminat in vara, noi am avut barajul in noiembrie, cu Mutu avand la Ajaccio doar 9 meciuri jucate in noul sezon, niciun gol marcat, pe faras de la o echipa aflata la retrogradare in Franta, spre ..Petrolul, adica, cu tot respectul pentru traditia si, mai nou pt banii si fanii Petrolului, cam din lac in put). De altfel, imediat dupa baraj, intr-un acces de sinceritate, Mutu insusi a zis ca “gata, de acum inainte, fara Mutu si fara Piturca la nationala” (intre timp, de cand treaba cu Petrolul, a prins iar curaj si pare sa se fi razgandit, asteapta debarcarea lui Piti). Ma rog, de fapt Mutu, care a vazut ceva antrenori la viata lui, pur si simplu ii e greu sa accepte ca un antrenor slab ca Piturca a indraznit sa-l puna pe el la punct (dupa ce, candva, Mourinho, din alte motive, facuse la fel si, destul de plauzibil, mai nou, sefii de la Ajaccio par sa fi facut si ei un pic de instructie cu el. Deci la momentul in care discutam cred ca e pur orgoliu. Orgoliul tifnosului si narcisistului Mutu ca raspuns la orgoliul celuilalt tafnos si narcisist, respectiv Victor Piturca.
Trec si peste faptul ca, recent insusi taica-su l-a sfatuit ca ar fi cazul sa se retraga (ma gandesc ca si el s-o fi saturat sa-l faca intruna progenitura de ras) si te intreb, draga Optimvs, in mod direct: la care “realitate” ma inviti sa ma trezesc? La cea in care “echipele nationale au cazut de mult in planul al doilea”, zici tu.. Atunci de ce te mai agiti sa-i schimbi pe Piturca si pe Sandu? Sau de ce toti se agata de scaunele din planul asta 2 ca disperatii? De ce Mutu plange si el ca a fost alungat din “planul asta 2″ unde trage cu dintii sa revina? Din patriotism, oare? Ma cam indoiesc. Da, Mutu este intotdeauna sincer cu el insusi. dar cine este “el insusi”? Daca nu un talent semi ratat, atunci ca auto pretins simbol national, cu siguranta este un ratat. Si ce fac ratatii atunci cand sunt sinceri cu ei, constienti in propria lor conditie? Fie se retrag discret si decent, fie cauta scuze si, cu care, de fapt, se acuza. Mutu cred ca e in situatia asta acum: profita si de prostia lui Piti, pozeaza in victima lui, ca sa justifice cumva si lui si noua, cred, atata amar de rateuri + sa ramana in fata si ca simbol national daca se poate – si de fapt banuiala ca vrea sa-l intreaca pe Hagi la nr. de goluri pare din ce in ce mai plauzibila (ambitie laudabila daca ar fi strict in interesul echipei nationale). De fapt, insa in cazul Mutu treaba asta sta cam in expresia “doar ma cunoaste o lume intreaga, ce dracu’?” –>strategie exact de tip Bianca Dragusanu, adica tafnosenie, tupeu si nesimtire. Cum sa (mai) ajute Romania unul ca asta?
Ok, revenind, daca toti oamenii astia tot sunt in planul nostru 2 de interes, de ce naiba ne agitam sa-i schimbam, iar ei se tin ca scaiul de pozitii? Sa-i lasam acolo si sa nu ne mai preocupe atat este, cred, de la un punct, ceea ce ei si-ar si dori in momentul de fata.
Ce vreau sa spun e ca te inseli cu asta cu nationalele si interesul publicului: si anume, se vor gasi destui, sa prefere sa vada un meci de genul recentului baraj Uruguay-Iordania, de ex., in loc de Steaua-Schalke. Atata doar ca agitatia unui turneu final de Mondial plus cea a unui Euro au loc, fiecare, o data la 4 ani, pe cand defilarea “echipelor buget” din Champions League sau din campionatele puternice din Vest se perinda an de an. Atentia media si a suporterilor merge, ce-i drept, proportional si cu acesti timpi. Dar, crede-ma (sau informeaza-te singur), suntem inca destul de multi care preferam atmosfera primelor in detrimentul celor din urma. Si nu numai sud-americanii “tremura” la imnul national, vezi si francezii cu “marseilleza” lor, italienii, englezii sau, ca sa mentionez si din astia mai “mici”, uita-te nu mai departe de peste gardul nostru, la sarbi, croati sau mai nou, bosniaci.
Mutu si generatia lui, pentru ca nu au “gustat” atmosfera de care vorbesc decat foarte putin, deci nici nu o prea cunosc (Euro 2008 apare acum ca un “accident” fericit, de care, din contra, Mutu parca incearca sa se scuture si, ca sa scape, probabil, de amintirea “demonului” Buffon, din cauza asta acum vrea sa bata el cu orice pret orice penalty apuca, pe la orice echipa joaca – stai sa vezi ce parodie o sa fie la Petrolul), prin urmare, poate, psihologic chiar explicabil oarecum, au avut tendinta (“ajutati” si de interesele altora pe care nu-i mai amintesc) sa considere nationala doar o trambulina spre un contract ..mai bunicel . De acord aici cu tine ca si Chivu a fost de multe ori o primadona fitoasa preocupata mai mult decat de freza, comparatia cu “Beatles”-ul Harrison si salariul de la Inter decat sa-si puna calitatile, totusi de fotbalist, la bataie pt nationala. Ca si Chivu se lamenteaza (la fel ca Radoi si Sapunaru) ca niste “virgine” violate e deja (iar) o problema, a lor, de caracter. Aici, prin comparatie, chiar tot respectul pentru Radu Stefan, care, pur si simplu nici n-a mai stat la discutii: desi a mai dat-o cotita la inceput cu niste “accidentari”, omul a zis ca are deja o echipa unde e si capitan, se concentreaza acolo, nu mai vine la nationala si punct. Astialalti se mai si vaita ca nu-i intelege “poporul”, adica presa si suporterii. Ce e cert e ca oamenii astia (toti) au valoare, nu le-o ia nimeni (nici salariile), n-au mai vrut sa se expuna criticilor (inclusiv ale noastre) pentru ca, poate, le-ar fi afectat evolutiile si la club, cine stie, le respectam decizia. Ii poti obliga sa vina si sa joace?
Ce garantii avem insa ca, avandu-i in teren la barajul cu Grecia, ne-am fi si, automat, calificat? I-am mai avut convocati si in teren si in alte meciuri, prin 2010-2011, unele la fel de importante si chiar si cu alt selectioner (ca sa nu zicem ca poate Piturca “n-a stiut sa-i puna in teren”), ei si? Am pierdut cu ei sau o parte din ei in teren de 2 ori cu Serbia (o data chiar cu 5-0), cu Austria la fel, infrangere si in Bosnia, egaluri penibile cu Albania sau Belarus, niste amicale pierdute (acasa) de tot rasul cu Israel, Macedonia (Croatia, da, macar e o forta), meciul si golul “istoric” al lui Cocis care ne-a salvat (culmea, Cocis chiar) de la rusinea din Feroe, ce sa mai zicem de Lituania (0-3), cand imi amintesc ca, e adevarat, fara Mutu atunci, la Cluj, “super” atacantii adversi crosetau ca in curtea scolii o aparare, tot a lui Piturca – si aici chiar te rog sa retii – cu Sapunaru si Radu Stefan pe margini, un Tamas, posibil beat (la ultimul gol, sigur) si un Goian in nota lui normala, adica semimediocra in centru iar la “inchidere” nimeni altul decat, ghici cine?..razboinicul petrodolar “arab” Radoi, care cica trebuia sa ne “acopere” de atacurile Lituaniei la noi acasa (!!!).
Lui Piturca, strict cu Grecia si fara sa pomenesc aici de stategia NATIONALA (mai degraba lipsa ei) de selectie a copiilor sau juniorilor, nu selectia ii trebuie neaparat reprosata. Cei care au intrat in teren acum sunt, in mare, cei cu care defilam la ora asta, au fiecare nivelul lor de valoare (pt ca o au in mod sigur; exceptiile “mele”, subiective, desigur, si ele – Tanase si Cocis – sunt de acord sa le pun in discutie) numai ca barbugiul le-a turnat plumb in ghete numai cand le-a spus ca ei nu sunt la nu stiu ce nivel al fostei generatii “de aur”. Ce sa-ti mai joace atunci? La fel cu tactica si strategia de schimbari: dezastru, facute ca dupa propriul contract, adica cu gandul la 2016, sabotand, nu stiu cat constient cat nu, o calificare la un Mondial, aflata la indemana si pe care toti, si jucatorii, fiecare din ei cat a putut, am crezut-o realizabila. Numai Piturca nu a vrut sau nu a putut sa o vada.
Deci asta cu “ceilalti ar fi fost mai buni” se inscrie in acelasi registru cu “ba pe-a ma-tii”.
Comparatia lui Mutu cu Rooney nu are sens; Rooney, la 75% din talentul lui Mutu e un, ceea ce in lumea civilizata se numeste profesionist, prin urmare este la Mondiale desi intr-o echipa cu doar 3 fotbalisti (el, Gerrard si Lampard, restul, doar jucatori de fotbal); noi cu al nostru 100% talent Mutu dar toxic (chiar nu ma refer la cocaina aici) si zero barat ca profesionist, cu o echipa abia incropita, cu potential si mai ales dorinta, sabotate insa de un antrenor impostor la fel de toxic, ne uitam la ei la tv. Sa ajungem noi cu talentul nostru la constanta si seriozitatea lor (Anglia, mi se pare, in afara de 1994 n-a absentat la niciun turneu final) si ar fi deja o baza. Ca i-am batut de 2 ori, cand noi eram la apogeul de sus, iar ei la cel de jos, nu prea ne mai poate ajuta acum. E cu atat mai trist ca noi ca natie ceva mai daruita la glezna ne uitam cum altii, ce-i drept, inventatorii jocului, dar mult mai tepeni ca noi si priceputi mai degraba la rugby si piratat mari si oceane, dar seriosi si consecventi, ajung la turnee finale si noi, nu. Pentru ca valoarea campionatului englez de fotbal nu o fac englezii. In afara de numele lor mari (doar vreo 3, mai nou poate si Wilshere) pe care le-am pomenit, in rest in Premier League fac legea strainii: Luis Suarez, Aguero, Van Persie, Torres, Negredo, YayaToure, Nasri, Soldado, Oscar, Eto, Ozil, Mertesacker, Nani, Evra, Mata, Giroud, Cech etc..speram, de ce nu, si Chiriches si Pantilimon, ca Rat e cam gata si el. Poate si datorita unui asemenea mediu, cu fotbalisti de top care umplu stadioanele, uneori si de 3 ori pe saptamana si ridica nivelul salariilor la sute de mii de lire/saptamana, fotbalistul englez mai putin talentat cu ce vine? Cu disciplina, seriozitate, atentie la detalii, efort fizic suplimentar. Culmea e ca, asa cum sunt mai din topor cu obiectul muncii, ei sunt la Mondiale, lucru de vis pentru noi. Tu intrebi ce au realizat Rooney si englezii? In treacat fie spus strict Rooney are nu stiu cate campionate si cupe cu United, o finala si un trofeu de Champions League, meciuri la turnee finale, la care Mutu si noi cam cum sa raportam? A, deziluzia englezilor si, de aici impresia si a lor si a noastra ca nu fac prea mare lucru la turneele finale apar toate pentru ca ei chiar, fie si nerealist de c m m ori, isi propun mai tot timpul semifinale, finale si trofee. Noi ce ne propunem? Mai nou, 2016.
De fapt, rezumand, cam aici ne si despartim: da, fotbalul este un show, dar si ceva in plus de ceva vreme: este si o profesie sau meserie, daca vrei. Si pentru orice profesie, pe langa, bineinteles talent, iti mai trebuie si..PROFESIONALISM. Rooney il are, Mutu, evident nu. Si asta incepe sa faca diferenta din ce in ce mai mult in fotbalul de azi: de la jucator, antrenor la presedinte sau ingrijitor de stadion. Iar daca profesionalismul inseamna fie si partial, conduita morala, atunci da, nu ma ascund si ma declar “moralist de dupa tastatura”. Vreau si morala in fotbalul nostru. Altfel o sa avem conducatorii si reprezenatantii (inclusiv in fotbal) pe care-i meritam inca multi ani de-acum incolo. Iar noi o sa continuam sa ne lamentam. Cam despre asta-i vorba!
Din frustare mai iese pe urma cate ceva, din ignoranta intotdeauna zero!
Multumesc!
Daca ar fi asa de simplu …
Din pacate sistemul de coeficienti al FIFA ia in calcul si amicalele. Adevarat, de 2.5 ori mai putine puncte decat intr-o partida oficiala din calificari, dar cateva amicale pierdute si ne trezim iar in urna a patra.
Probabil asta a gandit si Piturca in momentul in care s-a opus. Sunt doua amicale tari, disputate in deplasare, in care ai sanse minime sa obtii rezultate. Caz in care, beneficiile educationale ar fi anulate de viitoarele pozitionari la trageri la sorti.
Studiu de caz , Anglia si tragerea la sorti pentru World Cup :
http://www.theguardian.com/football/blog/2013/oct/17/england-seeded-switzerland-world-cup-draw-friendlies?CMP=twt_gu
Ar mai fi de discutat si despre beneficiile unor victorii de moral in contextul reconstructiei nucleului echipei nationale, dar e greu sa discuti serios despre reconstructie, dat fiind ca din secolul XIV, de cand Manole a patentat reconstructia permanenta, toata tara a adoptat-o ca principiu calauzitor.
Ne mai calificam si noi vreodata la Cupa Mondiala????
Un articol extraordinar,ai reusit sa spui aproape totul despre situatia catastrofala a fotbalului romanesc devoaland cauze,mentalitati si relevand posibile solutii!
cred ca-i printre cele mai bune articole pe care le-am citit in presa sportiva post-decembrista!
Forlan, Cavani, Suarez, asta-i ce ratara alde nea Piti.
Las ca o sa jucam cu Moldova lu alde Catansus, Capuspart si Julitincot si o sa ajungem astfel in prima urna valorica. Meciul cu Moldova va fi comentat bineinteles de Radu Banciu.
fucking hell mai sint 5 ore.
Au trecut cele 5 ore, pacat, mare pacat… Simona o sa aibe un an bun.
Tipic pentru romani: suntem cei care ne uitam, care asistam de pe margine, care ne refugiem in codru cand vin tatarii, care suntem intr-o continua tranzitie, pregatire, asteptare. Ne meritam soarta, Piturca este cel mai bun manager pe care-l putem avea.