Cele mai ciudate clauze contractuale din sport

1. O prevedere interesantă a pus în contractul său cu Eintracht Frankfurt, în 1999, fotbalistul congolez Rolf-Christel Guie-Mien: aceea ca soției sale să i se plătească participarea la un curs de gătit. Și i s-a plătit. 

2. În înțelegerea sa cu Los Angeles Lakers din 2010, Derrick Caracter avea stipulată o clauză legată de greutatea corporală. Dacă la data de 10 septembrie a acelui an urma să cântărească mai puțin de 125 de kilograme, la salariul lui de 275.000 dolari s-ar fi adăugat aproape 200.000 de dolari. Până la urmă, Caracter a reușit să treacă proba cântarului. Un deal asemănător avea și Glen “Big Baby” Davis în vremea în care evolua pentru Boston Celtics (2007-2011).

3. Când antrenorul german Bernd Stange a preluat naționala de fotbal a Irakului, în 2002, a inclus în contract două clauze speciale: să nu fie obligat să răspundă, în interviuri, întrebărilor cu tentă politică și, dacă urma să fie un război în Irak, el să fie pe loc dezlegat de contract. Presimțirea germanului s-a adeverit: pe 20 martie 2003, Statele Unite și aliații lor au atacat Irakul, iar Stange a devenit liber de contract.

4. În 1992, în timpul negocierilor purtate cu cei de la FC Liverpool, pe norvegianul Stig Inge Bjoernebye l-a luat gura pe dinainte: le-a spus englezilor cât de mult îi plac săriturile cu schiurile. De altfel, tatăl lui, Jo Inge, concurase pentru Norvegia, la această disciplină, la Olimpiadele din Grenoble și Sapporo. Astfel, în contractul dintre părți a apărut brusc o clauză prin care i se interzicea lui Stig Inge să se apropie la mai puțin de 200 de metri de o pârtie de schi.

5. Credeți că Gigi Becali e primul neofit care s-a băgat peste antrenor în stabilirea “unsprezecelui” de start? În anii ’90, Sam Hammam, patronul clubului Wimbledon, chiar a stipulat în contractul cu antrenorul Bobby Gould că avea acest drept, cu condiția să-i transmită acestuia „formula” până cu 45 de minute înaintea startului în orice partidă. După ce și-a vândut acțiunile la Wimledon, Hammam a achiziționat, în 2000, pachetul majoritar al clubului Cardiff City. Aici, a introdus un paragraf în înțelegerea cu fundașul Spencer Prior, prin care era stipulat că respectivul nu va juca pentru Cardiff până nu avea să consume testicule de țap. Potrivit celor înscrise în contract, Prior avea voie să adauge doar sare, lămâie și pătrunjel pentru îmbunătățirea gustului. După ce apărătorul s-a conformat, patronul a dezvăluit că fusese o farsă și că în farfurie avusese, de fapt, pui.

6. La începutul anilor ’70, patronul clubului Oakland A’s a promis un bonus lunar de 300 de dolari fiecărui jucător care își lasă mustață și unul de 100 de dolari pentru cantitatea de ceară necesară întreținerii acesteia. Rollie Fingers a vrut să fie diferit și și-a lăsat una în formă de ghidon, cu vârfurile ascuțite și răsucite. Mustața le-a purtat noroc: au cucerit trei titluri la rând, între 1972 și 1974. Și în zilele noastre, Fingers poartă același gen de mustață, revenită la modă în era hipsterilor.

7. În 2009, Baron Davis, starul celor de la Los Angeles Clippers, a avut o clauză specială în contract: dacă ar fi jucat în cel puțin 70 de meciuri și echipa ar fi câștigat mai mult de 30 dintre ele, Davis urma să primească un milion de dolari în plus. E ca și cum ai primi un bonus pentru a te fi prezentat la serviciu patru zile pe săptămână și a fi muncit efectiv în două dintre ele. Până la urmă, Davis a evoluat în 75 de partide în acel an, dar Clippers au câștigat doar 29, deci Baron n-a pupat milionul.

8. Poate cel mai prost târg făcut vreodată în sportul profesionist a fost cel dintre echipa de baseball New York Mets și jucătorul Bobby Bonilla. După ce newyorkezii l-au cumpărat în 1992, iar Bonilla a jucat slab, l-au dat și l-au mai cumpărat o dată, în 1999. A jucat la fel de slab, astfel încât, după doar un sezon, a fost pus pe liber. Având nevoie de bani pentru achiziționarea de noi jucători, cei de la Mets i-au propus agentului lui Bonilla un deal: nu i se va plăti nimic timp de 11 ani, apoi, între 2011 și 2035, adică timp de un sfert de secol, jucătorul va primi aproape 1,2 milioane de dolari pe an fără să facă nimic. Ceea ce se și întâmplă: în prezent, Bobby Bonilla – care s-a retras în 2001 –  încasează 1,2 milioane de dolari pe sezon de la o formație pe care a “îngropat-o” în două rânduri.

9. Când echipa de baseball Houston Astros a învins Saint Louis Cardinals, în finala din 2005, unul dintre sportivi a primit o primă specială: un buldozer în valoare de aproximativ 200.000 dolari. Este vorba despre Roy Oswalt, care venea dintr-un orășel din Mississippi, unde dorea să repare drumul care ducea până la ferma sa și să execute lucrări pe malurile unor lacuri artificiale. Din spusele sale, nu atât calitatea sa de jucător în NLB l-a făcut invidiat în orășelul de baștină, cât cea de proprietar de buldozer.

10. Pe mijlocașul Stefan Schwarz poate vi-l amintiți: e cel care, la sfertul de finală de la CM 1994 România – Suedia a fost eliminat în minutul 102, pentru cel de-al doilea cartonaș galben. Cinci ani mai târziu, era în discuții avansate cu Sunderland, într-o perioadă în care se spunea că turismul spațial – grație căruia oricine era dispus să plătească putea zbura în cosmos – urma să fie posibil în scurt timp. Or, cum Stefan și-a exprimat interesul pentru participarea la acest  program, a trebuit să semneze o clauză prin care să declare că, pe tot timpul șederii sale la Sunderland, nu va părăsi Pământul.