in Recomandări

Trei filme bune și puțin cunoscute. Cu Jack Nicholson

Jack Nicholson în The Last Detail

Bănuiesc că ați văzut multe filme bune cu Jack: de la Easy Rider la The Passenger, de la Five Easy Pieces la About Schmidt, ultimul mare rol al lui Nicholson. După mine, sunt trei filme ale lui care, în mod inexplicabil, au rămas mai puțin cunoscute, deși sunt extraordinare și fiecare dintre aceste roluri i-a adus o nominalizare la Premiile Oscar.

Le voi enumera în ordine cronologică. 

The Last Detail (1973). Scenariul era gata încă din 1970, dar conținea atât de mulți termeni licențioși, încât cei de la Columbia Pictures au încercat în repetate rânduri, în mod inutil, să-l convingă pe scenaristul Robert Towne să-l “curețe”. Erau, se zice, 342 de folosiri ale cuvântului “fuck” doar în primele 7 minute ale filmului, până când, după nenumărate “meciuri”, au rămas doar 65, pe întreaga durată, totuși un record pentru acea vreme. Doi ani mai târziu, din fericire, normele s-au schimbat atât de mult, încât filmul a intrat în producție. Chiar și așa, aproape că s-au turnat două versiuni diferite, una pentru marele ecran, cealaltă, “pieptănată”, pentru TV.

Subiectul: doi marinari primesc sarcina de a-l escorta pe un al treilea la închisoare. Pe drum, cei doi “duri” – pe numelelor Buddusky și Mulhall –, văzând inocența condamnatului, se înmoaie și se decid să-i dea acestuia puțin timp să se distreze.

Studiourile l-ar fi vrut pe Burt Reynolds în rolul principal, dar scenaristul Towne a reușit să-l convingă pe Jack Nicholson să refuze rolul Johnny Hooker din The Sting – care avea să fie până la urmă “adjudecat” de către Robert Redford – pentru a-l juca pe Buddusky. Interpretarea e o combinație între exuberanța lui George Benson din Easy Rider și energia dezlănțuită, cu ochii sclipitori și rânjetul motănesc, a lui McMurphy din One Flew Over the Cuckoo’s Nest.

Apropo, știți care au fost nominalizații la Oscar pentru rol principal masculin în 1974? În afară de Nicholson și Redford? Pacino (Serpico), Brando (Last Tango in Paris) și Jack Lemmon (Save the Tiger). A câștigat Jack Lemmon. Nicholson a fost premiat la Cannes, dar a fost foarte supărat că n-a luat Oscarul. “Acela a fost cel mai bun rol al meu” a spus.

Anul acesta, regizorul Richard Linklater lucrează la o continuare a lui The Last Detail, intitulată Last Flag Flying, cu Bryan Cranston și Steve Carell.

Terms of Endearment (1983). Dacă ați fi întrebați: “Care sunt cele trei roluri pentru care a luat Nicholson Oscarul?”, ați fi în încurcătură. Poate ați spune “One Flew Over the Cuckoo’s Nest”, poate “As Good as It Gets”, poate le-ați aminti pe ambele, dar nu v-ați gândi la acest rol, de data aceasta secundar, din Terms of Endearment (Cuvinte de alint). De ce? Pentru că, probabil, n-ați văzut filmul.

Este o dramă de familie excelentă, cu unele accente comice, regizată de către James L. Brooks, care, peste ani, avea să mai lucreze cu Nicholson și în As Good as It Gets. Nu întâmplător, rolurile seamănă între ele. Este Jack jucându-l pe Jack, afemeiatul, fermecătorul, magneticul, un astronaut care, după o sumedenie de aventuri cu puștoaice, se îndrăgostește de personajul interpretat de Shirley MacLaine, o femeie mai “coaptă”. Personajul lui, Garrett Breedlove, nu apare în cartea după care s-a făcut filmul, dar regizorul James L. Brooks l-a introdus, gândindu-se la Burt Reynolds. Acesta participa însă la turnarea unui alt film. Paul Newman, James Garner și Harrison Ford au refuzat rolul și Jack a apărut pe turnantă și i-a luat locul (a doua oară) lui Burt.

MacLaine povestea cum Nicholson apărea pe platou aproape dezbrăcat și multe dintre scenele lor au fost aproape în întregime improvizate. Cu toate acestea, Nicholson s-a pregătit mult pentru rol, mergând chiar în Houston să discute cu astronauți adevărați.

P.S. Filmul e trist, dar secvențele în care Shirley și Jack se duc la o petrecere și se întorc cu mașina lui sport sunt extrem de comice.

Ironweed (1987). Filmul descrie viața unor vagabonzi din Albany, la sfârșitul anilor ’30. Frank Phelan (Jack) și-a scăpat cândva copilul mic din brațe și acesta a murit. A mai omorât de-atunci oameni, iar fantomele acestora încă îl bântuie. Helen Archer (Meryl Streep) este o fostă cântăreață la radio. Amândoi sunt alcoolici și fără adăpost.

Tom Waits, Jack Nicholson și Meryl Streep în Ironweed

Este un portret al derivei. Mulți spun că Ironweed e doar un vehicul pentru acești doi mari actori, dar îl uită de regizorul Hector Babenco, cu felul lui ciudat de a trage în poveste, rămânând întotdeauna discret, ca o siluetă întunecată în spatele farurilor. Imaginea semnată de Lauro Escorel este un elogiu adus clarobscurului, ca un tablou de Caravaggio.

Gene Hackman, Jason Robards, Paul Newman, Robert De Niro, Robert Duvall și Sam Shepard au fost interesați de acest rol, dar scriitorul romanului care a stat la baza peliculei l-a vrut neapărat pe Jack. Dacă n-ați văzut filmul și-l luați, și dacă nu sunteți totuși convinși dacă merită ori nu, urmăriți doar prima secvență, în care Phelan se trezește din somnul beției la baza unui zid și pleacă spre oraș. Doar mersul acela țeapăn, fără o vorbă, fără a i se vedea măcar fața și e suficient să-ți dai seama ce mare actor este Nicholson.

Write a Comment

Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Salutare!

    Ce de filme interesante stii! Ma enervezi, aproape :)

    „Vorbe de alint” l-am vazut si eu si este bun. Un pic cam lung. Aduna, insa, o multime de actori buni care chiar presteaza actorie in filmul acesta.
    Rolul jucat de John Lithgow, cel al amantului, este interesant si, cumva, diferit de celelalte roluri ale sale.

  2. pe primul l-am vazut. mai este un film (bun, zic eu) cu Nicholson, mai putin cunoscut, un western – The Missouri Breaks.

  3. @dan radu:

    Da, cu un negativ de exceptie facut de Brando. Tot un film subevaluat. Cei doi erau vecini si buni prieteni.

    Apropo de western-uri cu Jack, mai sunt doua, gemene cumva, „Ride in the Whirlwind” si „The Shooting”. Au fost facute de catre prietenul lui Nicholson, Monte Hellman, in 1966, si turnate impreuna. „Ride…” a fost chiar scris de Jack si aici apare intr-un rol timpuriu Harry Dean Stanton.

  4. Am văzut Ironweed şi Terms of Endearment, The Last Detail, nu, l-am notat. Mi-am adus aminte de The Pledge, un film bun pe care nu cred că l-ai ratat şi, din alt registru, Anger Management. Adam Sandler nu este preferatul meu, dar sunt în filmul ăsta nişte scene în care Jack e pur şi simplu adorabil :)

  5. @corin_a:

    Dupa mine, The Pledge e un film bun dupa o carte si mai buna, „Fagaduiala”. E foarte greu sa faci filme dupa astfel de povestiri ca ale lui Durrenmatt si sa te uiti la filme dupa ce le-ai citit. Asa e si „La più bella serata della mia vita”, cu favoritul meu Sordi, dupa „Judecatorul si calaul” a lui Durrenmatt. L-am vazut cu bucurie, dar stiam finalul.

  6. Nu ştiam amănuntele acestea, o să recitesc Durrenmatt şi-o să-l revăd şi pe Alberto Sordi. Drumurile pe care le parcurgi de la cărţi la filme sau de la filme la cărţi, sunt interesante şi le simţi, le percepi diferit de la o vârstă la alta.

  7. @Alex pt noi ea fost si va fi mereu no 1 indiferent de clasamente. A very special girl care ne face viata mai frumoasa.Super fucking Simo.