„Un prost aruncă o piatră în lac, apoi o mie de înțelepți se chinuiesc să o scoată”. Mi-e teamă că proverbul acesta nu mai e de mult valabil.
Dac-am trage un pic aer în piept și ne-am ridica câțiva metri deasupra bălții, am vedea că, astăzi, acei o mie de înțelepți sunt de fapt 500 contra 500. Ei nu se chinuiesc să scoată piatra, ci se ceartă, ținându-și respirația pe fundul lacului, dacă a fost sau nu bine că prostul a aruncat-o.
Sau e bancul acela cu polițiștii care patrulează și-s gata să calce într-un căcat. Unul zice că e căcat, celălalt că nu e, așa că încep să guste până îl termină, apoi conchid că era. „Bine că nu am călcat în el” răsuflă ei ușurați.
Noua formă de prostie e analitică, pare argumentată și nu duce nicăieri.
Căci marele subiect nu sunt manelele, nici vaccinurile, nici stângista de la USR, nici cel cu muzeele comunismului de la același partid, ci taman ușurința cu care toți preluăm o temă și-o mestecăm inutil o zi-două, până când apare o alta și trecem disciplinați la aia, iar pe cea anterioară o uităm de parcă nici n-ar fi fost. „Bine că n-am călcat în el”.
Declicul acesta prin care ceea ce ieri a fost „crucial” azi devine „irelevant” este mecanismul care ar trebui să ne dea de gândit. Mai suntem însă capabili să gândim, dincolo de „cine nu-i de acord cu mine e împotriva mea”?
Zic savanții că ne prostim accelerat ca specie și nu înțeleg prea bine de ce. Să fie faptul că toți suntem încurajați să gândim binar – ori e alb, ori e negru? – și mai ales să știm fără niciun dubiu înainte de-a gândi?
Dă-le oamenilor posibilitatea de-a se demonstra deștepți cu orice chip și cu orice preț, iar rezultatul va fi unul interesant și exact pe dos: vor deveni din ce în ce mai puțin inteligenți, dar din ce în ce mai convinși – iar aici e hazul maxim – că sunt deștepți.
E cam ca votul liber într-o societate unde indivizii sunt lipsiți de educație și de informație: nu rezolvă, de fapt, mare lucru.
„Prostul” care a zvârlit piatra e noul om deștept. Nu apare deloc în povestea noastră, dar totul iese de fapt cum a vrut el.