În mod ironic, Liviu Dragnea a câștigat deja alegerile prezidențiale din 2019. Numai că nu pentru el, ci pentru Iohannis. Sau, cine știe?, pentru cea pe care el o pusese premier doar să-i asigure un drum cât mai lin spre această funcție.
Ce ciudată e viața!
Dacă v-ar fi spus cineva acum doi ani că Viorica Dăncilă va fi în turul al doilea al alegerilor prezidențiale, ați fi căscat niște ochi mari cât farfurioarele de cafea. Nici măcar n-ați fi știut prea bine cine-i respectiva.
Ținând cont și de asta, n-aș vedea-o drept victimă sigură în turul al doilea.
Dacă e ceva ce merge strună în România, aceea e victimizarea. Băsescu e singurul care a înțeles și folosit genial această armă. De câte ori adversarii îl suspendau din funcție, el juca perfect rolul victimei, hăhăia, plângea un pic, făcea cu ochiul și determinarea adversarilor scădea, ba chiar le devenea un pic simpatic.
De aceea, dacă aș fi Iohannis, aș fi foarte atent la îndeplinirea dorinței sale. În primul rând, tactica „românul contra străinului” e în continuare, din păcate, eficientă. Apoi, doamna Dăncilă poate uza de avantajul apartenenței de gen, prezentându-l pe preopinent drept nepoliticos cu femeile. Dar cel mai important lucru e că, așa neprivilegiată cultural cum e, Dăncilă nu enervează oamenii. Iohannis o poate face.
Ea are un singur mare dezavantaj: fiind pe locul doi, va trebui să atace. Nu se pricepe la așa ceva. Nu-i convine.
În același timp, Iohannis va avea ascendentul profesorului în fața secretarei. Va trebui însă să-l gestioneze foarte atent, căci avantajul se poate întoarce rapid împotriva lui. Cea mai mică urmă de aroganță – oho, și ce rezerve de trufie are domnul Iohannis! – și un rânjet dintr-acelea pe care deseori nu și le poate zăgăzui și despre care crede că sunt fermecătoare îi pot trage preșul de sub picioare.
Deja declarațiile de genul „vreau să distrug PSD”, „eu, ajutat de PNL, am învins” îi fac rău lui Iohannis. După cinci ani în care, cu rare excepții, a fost mut și absent, e enervant să-l vezi brusc ieșit din letargie, de parcă i s-ar fi înlocuit sângele. Iar imediat după ce se dă vajnic luptător, refuză prezența la dezbateri în primul tur.
Am auzit și alte declarații arogante și prostești („Ce să vorbească Iohannis, care vine de la discuții cu Macron și Merkel, cu Dăncilă, care vine de la discuții cu Olguța și cu Orlando” – Rareș Bogdan).
Dan Barna a pierdut pentru că s-a dat pe mâna unor amatori agresivi precum Andrei Caramitru și din veșnica trufie de a nesocoti marele electorat. Cei care i-au făcut campania habar n-au cum gândesc oamenii, ce vor și ce criterii au. De pildă, omul de la țară va prefera întotdeauna o persoană săracă cu duhul, care-l face să râdă, în fața unui arogant, care-l enervează. Dintr-un punct de vedere, cei simpli sunt mai greu de păcălit decât cei instruiți, tocmai datorită acelei șiretenii țărănești.
În același timp, „unde-i multă minte e și multă prostie”. Multe reacții după turul I ale votanților domnului Barna sunt stupefiante: „Poporul nu ne merită”, „Nu mai merg la vot în turul doi!”, „Dacă n-a ieșit Barna, o voi vota pe Dăncilă”, arătând o maturitate de copii alintați care bat din picioruș dacă nu iese cum vor ei.
Dacă Dan Barna n-a înțeles nimic din propriile greșeli, Iohannis are ocazia să o facă, măcar în ceasul al doisprezecelea.
nu cred ca Iohannis intelege ceva, totul depinde de votantii USR si de cei ai lui Paleologu
Nu trebuie sa se prefaca nimeni. Sa fie ei insisi, asa este cel mai corect.
Pai, depinde, zic si eu. Pe mine nu m-enervat Caramitru absolut de loc, pe Barna nu l-am perceput ca arogant, si am apreciat ca s-a dus la discutia aia de la PROFM, unde Klaus n-a catadicsit. Cine-inarogant aici? Dar m-au scos din toti papucii USRistii de pe net. Si CTP a notat chestia, agresivi si semidocti, dar cu o aroganta tipic mileniala, de hipster gaozar, de-aia reactiile lor de dupa nu ma mira absolut deloc. Ar fi pacat sa dispara totusi, au si oameni buni.