in Filme, Recomandări

Filme de carantină. Monsieur Verdoux (1947)

Monsieur Verdoux

Este cel mai puțin cunoscut, dar și cel mai bun film al lui Chaplin. El însuși l-a denumit „the cleverest and the most brilliant of my career”. Este, de departe, și cel mai curajos.

În primul rând, pentru că e primul în care a renunțat la personajul lui iubit, Charlot. Dar dacă te uiți însă atent, e doar o transformare: de la costumație până la mișcări, Verdoux este un alter ego diabolic al vagabondului. Subiectul? După 30 de ani în care a lucrat ca funcționar bancar, Henri Verdoux este concediat. Pentru a-și întreține soția aflată într-un scaun cu rotile și copilul, începe o nouă carieră: se însoară cu văduve bogate, le asasinează și le fură banii.

Sâsâitul și mișcările lui amintesc de un șarpe care-și hipnotizează victimele înainte să le atace. Într-o scenă, numără un teanc de bani cu o îndemânare și detașare care te lasă cu gura căscată. Urmăriți răspunsul lui repetat „Yessss, my dear…”, înainte de a urca scările spre dormitorul conjugal și a recita câteva versuri romantice, înainte de strangulare.

La acel moment, aproape nimeni n-a înțeles mesajul și pelicula a fost un eșec imens de casă. Avem însă în față certificatul de naștere a comediei negre. Cine putea să-l semneze dacă nu Chaplin? De altfel, după ce au citit scenariul, cu titlul de lucru „A Comedy of Murders”, cei care aprobau filmele înainte să apară au scris „Inacceptabil”. Cum poate un șir de crime să fie prilej de comedie?

Revedem aceeași grație divină a vagabondului de altădată. Felul în care cade în timpul unui act de seducție, dar salvează conținutul ceștii cu ceai. Cum încearcă să-și omoare una dintre soții pe o barcă, dar eșuează comic de fiecare dată. Cum cade printr-o fereastră deschisă.

Iată-l pe Verdoux în grădină, tăind trandafirii cu grația unui chef, iar în spate se vede cuptorul în care-și ardea victimele, scoțând un fum gros și negru. Iată-l pe criminalul în serie ridicând cu grijă o omidă căzută de pe o frunză, de teamă să n-o strivească.

Filmul este oglinda problemelor sale de după război și unul dintre motivele pentru care Chaplin avea să fie pus, un an mai târziu, de FBI pe lista neagră a persoanelor cu activități antiamericane. Nu era singurul adversar de calibru. Diverse culturi religioase, asociații ale veteranilor de război l-au atacat. Ligile feministe îl vânau pentru relațiile sale cu femei prea tinere, se cerea furios deportarea lui și aceasta avea să vină după câțiva ani.

Discursul de la proces e la fel de puternic cum este cel din Dictatorul și e îndreptat tot împotriva ideii de război, dar acum e unul amar și ironic. „Din postura de criminal în serie, mă declar un amator prin comparație cu cei fabrică bombe care omoară femei și copii nevinovați”. Trecuseră doar doi ani de la aruncarea bombelor atomice. Iată-l spunând apoi: „Războaiele sunt doar afaceri. O crimă te face criminal, dar milioane de crime – un erou. Numerele sanctifică.”

Aici e un scurt documentar despre Monsieur Verdoux, în care mai găsiți câteva descifrări ale mesajelor și metodelor lui Chaplin. Observația lui Claude Chabrol despre finalul filmului, când Chaplin se îndepărtează cu mersul lui Charlot, este demențială:

Write a Comment

Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.