Cel mai bun documentar despre cea mai bună formație

Paul McCartney, George Harrison, Ringo Starr și John Lennon

Am văzut documentarul „The Beatles: Get Back”, despre celebra formație, și vi-l recomand cu căldură.

Câteva gânduri:

– Îmi pare rău că Moțu’ Pittiș n-a avut ocazia să-l vadă, sunt convins că i-ar fi plăcut enorm.

– Nu înțeleg nici azi de ce s-au despărțit acești băieți. Nu, n-a fost Yoko, prezența ei necontenită în spațiul intim al trupei a contat, dar a fost doar o fisură pe care o lipiseră cumva. (Paul McCartney: „N-aș vrea ca peste cincizeci de ani să se spună că s-au despărțit pentru că Yoko stătea acolo, pe un amplificator.”) Ideea este că se simțeau atât de bine și erau atât de buni împreună, încât din exterior, după mai bine de 50 de ani de la despărțirea lor, aceasta mi se pare în continuare, muzical vorbind, un fel de cădere a Constantinopolului

Sunt câteva secvențe care realmente te rup.

– Este atâta creativitate și atât umor în aer, chiar dacă totul e îmbrăcat în joacă, iar filmul e montat atât de bine, într-un sens dramatic, încât cele aproape 8 ore trec repede.

– Oamenii ăștia s-au iubit enorm. Există la un moment dat o scenă, la repetiții, când Paul McCartney începe să schițeze o piesă la pian și Ringo Starr îl privește fascinat minute în șir, apoi zice: „Aș putea sta ore întregi să-l ascult.”

– Soția lui Paul, Linda, îl definește perfect pe baterist. „Mă simt cel mai liniștită când e Ringo în preajmă.” De altfel, Ringo e cel care m-a impresionat cel mai mult în acest documentar, pur și simplu respiră bunătate.

– Într-un moment de criză în viața formației, într-o dimineață, Paul îi dă băiatului cu clacheta lecții de pian.

– Când vorbesc despre fostul lor manager, Brian Epstein, care murise cu 2 ani înainte, se referă la el prin „domnul”. Iar Epstein nu era decât cu șase ani mai în vârstă decât Ringo și le fusese prieten.

– Să asculți un regizoraș spunându-ți foarte serios că documentarul trebuie să iasă pentru că el nu vrea să-și dezamăgească fanii, când în lume existau probabil sute de milioane de fani Beatles, și să găsești totuși o replică amuzantă, dar care să nu-i strivească omului egoul, asta e dovadă de eleganță și de simț al umorului desăvârșite.

– Cei printre cei mai mari muzicieni din lume ascultau sugestiile de versuri sau de note venite de la sunetist sau de la șeful cărătorilor de scule.

– E mai frumos să-i vezi pe The Beatles prostindu-se decât să asculți 99,9% din muzica care ajunge azi în topuri.

– Este formidabil să vezi pe viu cum se naște o melodie. De pildă, „Get back” era doar o sumă de 3-4 note când McCartney a schițat ideea. Apoi s-a transformat într-un cântec de protest împotriva discriminării rasiale, apoi în piesa pe care o știm. Sub ochii tăi, din câteva șuvițe de melodie, vezi cum se naște o capodoperă.

– După toată prosteala și certurile între ei, după toate greșelile și ezitările de la repetiții, când urcă pe clădirea studioului, cântând pe vânt și frig, cu poliția la ușă, deși nu mai cântaseră live de aproape trei ani, sunt cea mai bună formație din lume. Și te întrebi: „Cum naiba? Până acum a părut că doar s-au jucat.”