Dacă vreo călăreaţă oarecare de circ, firavă şi ofticoasă, ar fi silită cu plesnituri de bici de către un şef nemilos să se învârtească neîntrerupt în manej, luni de-a rândul, în faţa unui public nesăţios, şi să salte pe crupa unei gloabe, făcând bezele şi mlădiindu-se din mijloc, şi dacă acest joc ar continua în vuietul orchestrei şi al ventilatoarelor înspre viitorul cenuşiu ce se deschide necontenit înainte, însoţit de aplauzele care aci se sting, aci izbucnesc iarăşi din palmele ce sunt de fapt nişte ciocane cu abur – poate că atunci un tânăr spectator de la galerie ar coborî în goană pe lunga scară dintre staluri, s-ar repezi în manej şi, în plin cântec al fanfarei ce se adaptează mereu, ar striga: opriţi!
Dar întrucât nu astfel se petrec lucrurile, ci o femeie frumoasă, îmbrăcată în alb şi roşu, ţâşneşte în arenă zburând printre draperiile pe care lachei le trag în lături dinaintea ei, întrucât directorul, căutându-i privirile, îi răsuflă în faţă ca un animal devotat, o saltă grijuliu pe calul vânăt-rotat, de parcă nepoata lui cea mai dragă ar porni într-o călătorie primejdioasă, nu se poate hotărî să dea semnalul pocnind din bici, apoi, printr-un efort de stăpânire de sine, îl dă în fine, după care aleargă pe lângă cal cu gura căscată, urmăreşte cu ochi ageri salturile călăreţei, abia putând înţelege măiestria ei, încearcă s-o avertizeze cu strigăte în englezeşte, îndeamnă la atenţie încordată pe rândaşii care ţin cercurile, iar înainte de marele salto mortale imploră, cu braţele ridicate, orchestra să tacă şi în cele din urmă o ridică pe micuţă de pe calul tremurând, o sărută pe amândoi obrajii şi nicio omagiere din partea publicului nu i se pare îndestulătoare, în timp ce ea, săltându-se în vârful picioarelor şi sprijinindu-se de el, în norul de praf care încă-i înconjoară, întinde braţele în lături şi-şi lasă căpşorul pe spate, vrând să împartă cu tot circul fericirea ei – întrucât astfel se petrec lucrurile, spectatorul de la galerie îşi reazimă faţa de balustradă şi, lăsându-se furat de marşul final ca de un vis greu, plânge fără voie.
Din volumul „Verdictul”, cuprinzând povestiri de Franz Kafka, apărut la Editura pentru Literatură Universală, 1969, în traducerea lui Mihai Isbăşescu.
”
26 octombrie 1977
Prima noapte de nunta.
Dar prima noapte de doliu ?
”
Prima insemnare din ‘Jurnal de doliu’, Roland Barthes, editura Cartier, 2009, traducere Em. Galaicu-Paun.
Faina sarja scriitoriceasca!!!…Doua spectacole in paralel care par a se pretrece aievea, sub ochii cititorului, aproape in timp real…primul lent, trist si ponosit, al doilea care da vertij…credeam ca Proust este maestrul frazelor interminabile, insa aici Kafka….
Foarte buna alegere, felicitari si traducatorului…a avut ceva batai de cap… am sa caut cartea!
m/am uitat pe net…se pare ca traducatorul inca mai poate primi felicitarile mele (n. 1915)! :lol:
cs
Din aceeasi familie, a frazarilor simfonice, nu-i uita pe Joyce si Faulkner.
frumoasa scriere…am sa-l mai caut pe Kafka…aproape ca-l uitasem…
@ag
cum as putea sa-i uit!!! ca formatie ma revendic mai mult de la cultura franceza si francofona…de aici tendinta de a face trimiteri mai mult in directia asta…
Pitestiul a ramas fara apa calda pe durata nelimitata, 33.000 de familii fiind condamnate la jeg! Vezi aici un videoclip special realizat pentru acest eveniment istoric si… isteric!
http://www.bitpress.ro/articole/pamflet/3592/balada-apei-calde-video.html
Salutari!
Putin pe lahga subiect, vreau sa-mi exprim parerea de rau pentru Michael Jackson… Cred ca si-a trait ultimii 7 – 8 ani intr-un mod pe care nu-l merita.
(pe langa subiect, am vrut sa scriu…)
Nu am citit nimic de Kafka.fragmentul m-a cucerit,pana reusesc sa gasesc „Verdictul”,am gasit alte doua volume „Jurnal” si „Castelul”.Multumesc AG.
Salut! da acest lucru imi lipseste ,a-mi rezerva timp si pt citit .un lucru foarte grav ,sunt constienta.
Ziua buna!
@ adriana
da, din pacate, intre copil, indatori de serviciu, treburile casei – la care nu s/ar putea spune ca exagerez, dar tot iti ia cateva ore bune ca sa poti spune ca traiesti intr/o casa de om – nu prea mai ramane timp de lectura pentru sufletul tau…cred ca am ajuns la varsta cand sunt tributara acelor vremuri cand stateam nonsalant cu nasul in carti fara sa/mi pese de nimic si mama imi spunea „deci nici azi nu faci nimic” :) Acum sunt in vacanta…ma duc sa/l caut pe Kafka! Si traiasca gradinitele particulare…foarte buna inventie!
@cs,daca ai sti tu cat ma rog e copii macar un ziar sa citeasca si nu reusesc sa-i lamuresc ,ma macina rau acest lucru
@ Da stiu, din pacate fenomenul e generalizat. Generatia noua pare atrasa mai mult de internet decat de carti. Din fericire micutza mea are acelasi interes pentru carti ca si maica/sa, sta si ea ore cu cate o carte in mana…daca nu reusesti tu, apeleaza la cineva pe care ei il vad ca un model…iar acea persoana sa le vorbeasca despre placerea lecturii…
Il rugam pe AG, poate scrie el ceva simpatic pe acest subiect, sa atraga si copii spre lectura…ceva legat de sport si lectura!
@ adriana
Uite, iti recomand niste carti din colectia Junior, aparute la editura Cartier, sunt foarte atractive, colorate si care raspund cu umor problemelor care ii preocupa pe copiii de orice varsta…ne scutesc pe noi de multe raspunsuri…si nici nu sunt foarte scumpe!
http://www.cartier.md/colectii/19/
@cs iti multumesc ,am sa incerc si varianta aceasta .. foarte mult au citit ,de pe acest blog ..viata sportivilor.. ii multumim lui AG ..se uita cu mare interes .. multumim