În anii ’80, fotbaliştii erau peste tot. Nu dispăreau nici când erau şterşi din ziare, din componenţa echipelor în care jucaseră, când golurile lor rămâneau fără autor. Cei de azi nu ştiu ce înseamnă să rămâi orfan de un fotbalist, cum s-a întâmplat când Marcel Răducanu sau Belo au fugit din ţară, devenind, ca Phoenicşii, inamici publici supuşi extragerii din memorie.
Numai că nu poţi uita un fotbalist bun. Ca marii inventatori din matematică sau din fizică, au lăsat în urmă realizări ce le poartă numele. De pildă, golurile Lucescu – Dudu Georgescu erau un fel de teoremă cu doi autori, enunţată de primul, demonstrată de cel de-al doilea. Efectul lui Hagi când şuta de la 25 de metri, din alergare, constituia un mister mai mare decât cel al lui Coandă. Ţin minte că Balaci pătrunsese şi în rebusurile cu pistă dublă, unde „Balaci în careu”, şase litere, însemna „SERATĂ”. Un portar e suma marilor plonjoane pe care tu le-ai făcut în sufragerie, scoţând goluri imparabile de lângă piciorul mesei, pe care nici Vasile Iordache sau Ţeţe Moraru nu le-ar fi evitat. Un fotbalist e construit din închipuire turnată peste armătura minutelor în care l-ai văzut jucând. „Când ieşea Nelu Oblemenco prin oraş, mergeam 200-300 copii după el”, povesteşte Cristi Minculescu şi parcă-l vezi pe „Tunar” ca pe un fluierar din Hamelin, parcurgând oraşul cu o trenă de ţânci după el.
Poate de vină este nocturna, care a transformat vizual jucătorul într-un produs strălucitor de vitrină, căci fotbalul anilor ’80 era o activitate solară, cu o fâşie de teren muşcată de umbră. Ori poate că lipseşte radioul cu ale sale mii de meciuri transmise „în orb”. Păi, ajungeai să ştii pe ce stadion dădea Minoiu legătura numai după vuietul tribunei care preceda vocea crainicului. Când partidele din deplasare ale echipelor noastre de club aproape că dispăruseră de pe micul ecran, construiai meciul doar din vorbele comentatorului de la radio. Din „Ţălnar pătrunde pe dreapta cu mingea la picior … driblează un adversar … centrează în careu … GOOOL Augustin!!!” făceai, în imaginaţie, un „high definition”. A doua zi dimineaţă, venea şi ultima piesă din puzzle: poza tulbure, alb-negru, din „Sportul”, cu portarul luat din spate zburând prin aer şi mingea deja trecută de el. Când golul apărea, în sfârşit, la Telejurnal, era doar o palidă reconstituire.
Astăzi, toate meciurile se dau la televizor, iar jucătorii se află mereu la un buton distanţă, sunt reproduşi fidel pe jocurile FIFA, îi poţi cumpăra şi vinde în FIFA Manager. Nu sunt însă ai tăi, cum erau, de pildă, Dumitru, Crişan sau Coraş. Fotbalul e mereu aici, prea aici, de aceea rămâne cumva prea departe.
mda…..!!!
Da, ai surprins foarte bine trista realitate din ziua de azi. Foarte frumos articolul, felicitari !
Esti nostalgic, ceea ce nu e neaparat rau, pentru ca fiecare epoca are frumusetea ei :)
Dar, cu toate astea, eu regret de exemplu ca nu am putut vedea Mondialul din 86. Regret ca primul Steaua – Dinamo pe care l-am vazut live la tv a fost acea finala de cupa din 90 (6-4 pt Dinamo). Poate or mai fi fost si altele inainte, dar cu siguranta nu au fost prea multe, iar eu meciul ala l-am tinut minte ca fiind „primul”. Samd.
P.S. mi-a facut o deosebita placere sa ascult la radio un sfert de finala de la CM din 2002, intre Anglia si Brazilia, daca nu ma insel. Rememoram momentele in care stateam impreuna cu bunicul meu in bucatarie si ascultam la radio „fotbal minut cu minut”, iar eu nu intelegeam cum de se pot da atatea goluri intr-un singur meci :D
Pe vremea cand Iordache avea gatul in ghips citisem un interviu in Sportul, cred. Nu-mi amintesc cine l-a scris si nici anul. In schimb mi-a ramas un fragment in minte. Sfarsitul suna asa
Ce ai vrea sa te mai intrebam, Vasile Iordache?
Ma bucur ca nu m-ati uitat, acum cand timpul trece mai greu pt mine aici in afara gazonului. Chiar cum de nu m-ati uitat?
Pe fotbalistii adevarati si pe oamenii de caracter nu-i poti uita Vasile Iordache!
In rest intr-adevar traiam meciurile transmise la radio mai intens decat cele pe care le vedeam. Ultimul meci ascultat de mine a fost Steaua – Middlesbrough. Transmis de Gabi Safta. Asa ca m-am putut desfasura.
Impresionant de bine scris!
cu fotbalul de astazi atat de „expus” ti-e si greu sa ierti o greseala, tinand cont ca produsul stralucitor din vitrina costa atatia bani, super articol ca de obicei.
abia asteptam sa apara ziarul „Sportul” dupa fiecare etapa era destul de greu de gasit pe la chioscurile de ziare stateam de dimineata sa-l cumpar, ce vremuri………….
Ce vremuri frumoase cu fotbalisti frumosi,nu inventati.Anii cuplajelor bucurestene,anii cu goluri,emotii si echipe romanesti cum nu vom avea multa vreme de acum incolo.Anii in care puteau co-exista in acelasi stadion galeriile marilor echipe bucurestene….Imaginati-va asa ceva acum…..
Foarte frumos ,Adi,cald si adevarat !
Si Silviu Lung intrase in respectivele careuri:
Silvica (referitor la padure, dar si diminutivul lui Silviu) = Lung
Si totusi trebuia amintita marea nedreptate a fotbalului comunist:
Oblemenco nu a bifat nici macar 1 minut in echipa nationala, desi era atacantul nostru nr. 1 (pana sa apara Dudu)
Mai greu era sa faci un high-definition la comentariile lui Domozina, pt care orice sut ce trecea la 10 metri de poarta, aparea ca milimetric :lol:
Meciuri ascultate la radio..
Soarece de la FC Arges imi ramasese in minte dintr-un meci ascultat la radio.
Maestre, genial!
nico
dar de Balaur, Prepelita…
Mie mi s-a parut tare alta chestie de la radio:
Pe teren apare arbitrul Adam, in traditionalul sau costum :lol:
Nu stiu daca a fost real comentariul sau inventie a celor de la Ars Amatoria, insa aia erau chiar buni
Era tare cum ziceau C. Gheorghe, fiindca pe fotbalist il chema Ceausila :)
A propos de radio, tin minte, povestit de Chirila (in „Zile si nopti pe stadion”, parca, dar nu bag mana-n foc) cum, prin anii ’30, un comentator impartise fiecare jumatate de teren in 6 suprafete dreptunghiulare, pe care le numerotase, astfel ca cei care stiau in fiecare secunda unde era mingea si cum decurgea faza. O demonstratie de arta si camaraderie.
*cei care il rugasera sa faca asta stiau…
Astazi, hartile se mai fac doar cu localurile in care pot fi localizati fotbalistii, iar la transmisiile TV, desi stim in fiecare secunda unde se afla fiecare, ne intrebam oare ce cauta ei acolo. Acolo, in iarba.
Ma simt asa de bine cand,fiind in masina ,sunt nevoit sa ascult la radio un meci de fotbal din campionat…
Imi aduc aminte de copilarie…
Sigur , transmisia nu mai e ca pe vremuri , nu mai sunt multe meciuri transmise alternativ , dar totusi , am avut marea satisfactie sa constat ca Ilie Dobre inca mai comenteaza si inca foloseste expresia „….primeste mingea si patrunde pe partea dreapta in directia de atac a echipe gazda”…
e o doza mare de nostalgie in ascultarea unui meci la radio
buna seara
frumos articol
eu cred ca tine mai mult de calitatea fotbalistilor … care in romania nu mai e aceeasi cu cea de pe vremuri … si aici putem discuta mult de ce e asa … nu cred ca nocturna, televizorul sau alte inovatii tehnice au dus la cloaca asta nespectaculoasa de liga bucegi, sau cum ii mai zice acum… din contra, lucrurile astea ar trbui sa imbunatateasca specacolul fotbalistic … adica eu unul as as prefera sa vad o finala de champions league pe un flatscreen cu diagonala de un metru, cu transmisie hd si nush ce sunet 8 dimensional … decat sa ascult meciul respectiv la un radio rusesc cu baraieli si intreruperi … dar asta tine probabil si de generatie :)
lol
ala cred ca era comentator de volei (atac din zona 6, blocaj in zona 4, etc) :)
@Emiru
Exact, geva in genul ala (s-ar putea chiar sa fi fost cate 9 patrate pentru fiecare jumatate de teren, s-ar putea sa nu fi fost anii ’30, dar sigur era fotbal) :D
A murit, la 90 de ani, Ilie Savu, portar la Prahova Ploiesti, Venus, Corvinul Deva si primul portar din istoria Stelei.
Dumnezeu sa-l odihneasca.
foarte frumos! l-as citi de o mie de ori.provoaca nostalgii tarkovskiene.
Ohoho meseriasule! E scris minunat, dar, mai ales, e frumos cum gandesti. Dupa cateva articole cam lenese ai revenit la ceea ce trebuie (si ceea ce poti tu cel mai bine). Eu zic sa te apuci tu de un roman ca lumea despre fotbal: ce inseamna el, esenta lui, oamenii lui (decazuti sau inaltati), afaceri din el, istoria lui, asa marquezian. Daca ai rabdare (nu iute si piperat), iese o minune. In afara de asta, pe noi (mine) ne-a vizitat amintirea lui Domozina de la comentariile de „etapa”. Dar si obsesia de a juca fotbal cu nasturi pe masa fix in ziua de etapa, iar jucatorii (nasturii) ii selectam conform componentei echipelor date la radio. Inchei cu inca un omagiu anamnezic adus Marelui Domozina.
Eu ca sa fiu sincera prefer un meci in tribuna. In mijlocul furtunii dar sa fiu cu oameni in care am incredere.
Sau altfel acasa de preferinta singura. In Romania nu urmaream nicodata meciurile singura. Dar eram mereu aceiasi si in tribuna si in fata la tv sau radio. Si mai eram si toti stelisti.
Convertisem odata un prieten care habar nu avea de fotbal. Si cum eu nu vorbeam decat despre fotbal omul s-a conformat. Incepuse sa urmareasca fotbalul si nu numai atat devenise chiar stelist.
Ce vremuri…
@nico
Mefisto… :D
m….f…er esti genial (m-au napadit si pe mine amintirile si rar se intampla asta),te salut din dubai …iti citesc articolele cu mare placere,cu respect Catalin
Eu cred că Fotbalul în România este o parte importantă, chiar fundamentală, al infrastructurii unei ţări fragile.
” Fotbalul e mereu aici”
Ce ar face România fără Fotbal?
Acest clei, refugiu social, fotbalul este unul din puţinele şuviţe de păr al unei societăţi aproape rasă pe cap şi …
Sunt curios…dintre cei care nu sunt Români, cine cunosc pe aceşti coloşi ai Fotbalului Românesc?…Augustin, Balaci, Belodedici, Coraş, Crişan, Dudu Georgescu, Dumitru, Lucescu, Marcel Răducanu, Oblemenco, Ţălnar…
Belo e cunoscut in intreaga Europa, la fel Lucescu (pt anii de antrenorat) iar pe Marcel il stiu toti nemtii pt anii jucati la Dortmund.
Pe ceilalti din pacate nu-i cunosc nici românii in mare parte…
Imbatranim ce pm… :)
Frumos! Fotbalul nu mai este un sport, a devenit o afacere bănoasă. Sau doar au dispărut crainicii care ne ţineau cu sufletul la gură? ;)
Salut Adrian,
Nu am mai vorbit de foarte multa vreme si desi ti-am urmarit articolele nu am mai intervenit…De ce o fac acum ? Fiindca vreau sa te felicit inca odata ,esti acelasi poate un pic mai bun ca altadata …Oricum de genul asta de jurnalisti avem nevoie in tara asta…si fiindca am adus aminte ar trebui sa ii soptesti si lui Radu Naum ca a luat-o pe o directie gresita…total gresita …
Mult succes in continuare Adrian !
What can we do ??!!
I ‘ll ride across the river and …I swing ..
ohhh my brother in arms , that’s… walk of life ppl !;)
http://www.youtube.com/watch?v=vZxVC0GB838
Ai uitat de prezenta fotbalului in abtibildurile cu euro 84 mexico86 sau germania88.cred ca fiecare pusti si-ar fi dat o mana pentru o colectie completa
abtibildurile din 96 le-am prins.
stiu, si mie mi-ar fi greu sa-i explic cuiva de 18 sau 22 de ani, cum m-am trezit acum 8 ani la cinci dimineata sa vad meciul de box dintre vitali si lennox.
depre tenis, mai poate fi vorba?
#despre
Dantesc
Multumesc mult.
makaveli
Multumesc si bafta.
jamir
Despre fotbal? Nu, nu cred.
jos palaria.
fa copii multi si fa-i ziaristi pe toti.
poate se schimba ceva si in domeniul asta.
Adrian, multumesc !
Cam multe nostalgii pe aici. Dar sunt de acord cu ele. Ceea ce insinuezi tu o sa rostesc eu cu glas tare: am reusit sa construim o societate mai mizera decat aceea de dinainte de ’89. E o performanta! Capitalismul nostru e un dezastru.
Cat despre fotbal, avea Rm. Valcea cativa jucatori, precum Carabageac sau Gingu, oameni care nu au pupat selectii pe la nationala, dar care azi ar fi adunat 100 de meciuri sub tricolor. In timp ce un rudimentar ca Florescu nu ar fi jucat nici la noi, la Mangalia, in Liga a III-a! Cand vad ce analfabeti fotbalistic imbraca tricoul lui Dinamo, imi vine sa ma uit la snooker si la nimic altceva!
Dap…tehnologia a omorat totul. Chiar si asa fotbalistii mari raman mereu in memoria colectiva : Ronaldo, Rivaldo, Ronaldinho, C. Ronaldo, Mutu, Gerrard
Insa se petrece un fenomen care probabil multa lume il resimte : e totul prea mult, ca intalnirile sufocante zi de zi cu iubita, cand efectiv te saturi de ea si vrei sa mergi la un meci de fotbal cu baietii.
Mass-media globala insista prea mult cu niste elemente dragi noua doar ca sa mai stoarca un ban in plus ( fotbalul, fetele sexy, masinile, samd ). Din pacate, ne storc si pasiunea pentru aceste lucruri, care devin simple banalitati ca somnul si masa de dimineatza :)
Numai enumerarea numelor de fotbalisti ai acelor vremuri te face sa tresari. Nici un meci HD de acum nu-ti poate ramine in memorie ca unul ascultat ‘HD’ in anii ’80. De exemplu mie mi se facea pielea gaina cind se relata ca Chalana patrundea in careu. Acuma daca-l vad pe Messi in careu cam stiu ce urmeaza. Einstein spunea ca imaginatia e mai importanta decit cunoasterea.
http://craiovamaxima.gsp.ro/stiri/8045/interviu–confesiunea-unui-mare-sportiv-silviu-lung-am-simtit-din-interior-ca-retrogradarea-craiovei-a-fost-intentionata-x.htm
Un interviu superb cu Silvica Lung, mi-ai adus aminte de el cu articolul asta.
Si articolul tau e mistoc rau. :)
frumos tare frumos si ce ne mai placea!
n-ai sa crezi dar sambata ascult radio constanta de la 11 ..pentru etapa din liga-2a..
chris a postat mai sus si sunt total de acord cu el .atat de multe meciuri..tehnologia ne-a omorat pasiunea..
Eu m-am saturat de presa din Romania. Vreau sa citesc din nou Sportul si sa cumpar sambata revista Fotbal. Restul ziarelor sa le citeasca manelistii.
Nici „Fotbal plus” nu era rea. Acolo l-am descoperit prima data pe Radu Cosasu.