in Evenimentul Zilei, Jolly Joker

O viaţă de rezervă

Din ce în ce mai mulţi ne molipsim de mania turistului japonez, aceea de a  filma orice şi oricât. Ne transformăm în suporturi vii ale camerelor portabile, gata oricând să surprindem, să capturăm, să păstrăm.

Şi vine acel moment în care ceva din frumuseţea lumii îşi dă întâlnire în faţa ochilor noştri, clipele zboară iute atingându-ne pe creştet cu aripile moi, iar noi ce facem? Ne scotocim prin rucsac sau prin buzunare, scoatem telefonul mobil ori handycam-ul şi încercăm să prindem acea secundă şi s-o băgăm în colivie, pentru a o putea avea mereu în faţa ochilor. Şi de-atâta preocupare pentru zoom, încadrare şi perspectivă, nu mai simţim emoţia prezentului.

Trăim oricum într-o societate obsedată de economisire şi depozitare, în care trăirea clipei e amânată mereu din grija pentru viitor. Mereu sunt rate de plătit, o maşină mai bună de cumpărat, un post mai sus în schemă, tu visezi la locul şefului tău, el visează la locul şefului său, iar în vârful acestei piramide e omul care nu mai visează la nimic, doar stă cu telecomanda în mână şi înoată printre amintirile presate pe un DVD.

Evident, toţi avem nevoie de amintiri ascunse în obiecte. Există însă mereu un prag la trecerea căruia trebuie să-ţi pui întrebarea dacă tu foloseşti tehnologia sau dacă nu cumva aceasta a început să te folosească pe tine, cum este, de exemplu, cazul clonării. Or, ce este obsesia aceasta de a imortaliza cât mai multe momente decât o tentativă de clonare a propriei vieţi, o existenţă de rezervă ce aşteaptă cuminte în raft să fie retrăită? Lucru pentru care, bineînţeles, ai mai avea nevoie de o viaţă, pe care nicio tehnologie nu ţi-o va oferi vreodată.

Există, în schimb, o oarecare nemurire a obiectelor. Dacă fotografia este un însoţitor, îmbătrânind o dată cu tine, înregistrarea digitală e deja un martor cu existenţă mult mai lungă. Tu vei muri, însă acel „Best of” al vieţii tale îţi va supravieţui la infinit. Iar cu cât tehnologia se va apropia de perfecţiune în simularea realităţii, cu atât se va îndepărta de ea. Înregistrarea va deveni din ce în ce mai bună, va căpăta volum şi consistenţă, şi cine ştie dacă nu va veni şi ziua în care propria-ţi imagine filmată va primi condoleanţe pentru dispariţia ta prematură.

Write a Comment

Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

204 Comments

  1. Buna ziua

    Fotografia la fel ca si scrisul e un mod de exprimare.
    Toata lumea o face,dar putini sunt cei care o pot face cu adevarat bine.
    Ma bucur ca exista ambele pt ca datorita lor am imagini cu o valoare sentimentala inestimabila.
    Tehnica evolueaza iar oamenii exagereaza.

  2. Intr-adevar, Adrian, nu mai simtim emotia unui apus cu ochii in telefon incercand sa gasim incadrarea perfecta…

    Dar mai apoi, cum poti „dovedi” amicilor si pretenilor cat de tare esti tu, „ca uite in ce situatie meseriasa am fost eu? Sa vezi ce spectacol am vazut azi in Piata Unirii, super tare frate!” „Pe bune ? Ce spectacol?” „pai era unii acolo care canta, dar stai mai bine sa iti arat ca i-am filmat cu telefonu!”

    Ne-am obisnuit sa traim superficial, intr-o graba nu neaparat justificata de atingerea unor vise sau teluri, fie ele personale fie profesionale. Sunt putini care „viseaza” la ceva, care isi pun in minte un obiectiv si isi subscriu actiunile ulterioare atingerii acestora (cred ca mai degraba te referi la vis in sensul lui oniric, in acelasi fel in care noi barbatii imbatranim visandu-ne intr-un mertz clasa E cu o blonda superba alaturi, in timp ce conducem un Logan in leasing cu o nevasta grasa si cicalitoare in dreapta). Daca secolul trecut a fost unul al vitezei, cred ca acesta este unul al superficialitatii, in toate aspectele ei posibile.

  3. AG

    Am vazut si am trait asta… Din pacate ai dreptate, am plase cu poze care n-au mai incaput in albume, CD-uri cu poze din ultimii 6 ani, plus, mai nou site cu poze si filme facute de toti prietenii din gasca unde schimbam pozele…

    Asta si simt in ultima vreme la evenimente majore sau excursii, dar nu ma pot abtine…Ma bucur ca inca n-am camera de filmat ca sa fiu tot timpul in priza…

    Ma consolez cu gandul ca la batranete (daca o s-o prind…) o sa am destul timp sa deapan amintiri aduse de fotografiile si filmele tineretii…

    Mi-ai atins o coarda cu articolul asta, asa ca te-ai facut de o bila alba! 

    Sa avem cu totii o viata frumoasa si sa zambim, cineva ne filmeaza! 

  4. Danbada

    Nu stiu daca-s putini care au cu adevarat vise,dar eu am o gramada si mai si de gand sa le fac sa devina realitate.
    Si fac pariu ca daca esti cu 2 blonde in masina si o vezi pe alta pe strada si la aia te uiti,nu ar fi normal daca nu ai face-o.

  5. închide-le. vinde telefonu cu multi megapixeli si ia-ti un 1100. Sparge aparatul foto.

    Sau cumpara o pisica si fa-i un miliard de poze cum se joaca cu o soseta si trimite tuturor prietenilor cunoscutilor si coeigilor de munca. Si trimite poze si cu copilul tau nou nascut rosu si urat. Si trimite poze cu toate chestiile banale de pe strada. Si mass-uri.

    Si multe poze cu pisicute şi catelusi. Si cu peisaje. Si poze cu tine ranjind langa locurile inc are ai fost in vacanta. Facute „contre jour” ca sa fii in umbra sa nu priceapa nimeni nimic. Si poze din birou cum am facut chef cu colegii si ne-am imbatat. Poze cu noi. Sa le stocam pe hard multe poze, de la birou de la iarba verde. Sa fie langa folderu cu muzica de nunta.

    Parintii nostri aveau albumul cu poze si intermianbile povesti pline de banalitati, aia cu cativa ani mai batrani ca noi au caseta sau DVD-ul de la nunta lor penibilia si noi avem hardul, flickr si youtube.

  6. adevarul e ca am ajuns o lume de harciogi care depoziteaza hrana pt o gramada de ani,depozitam doar amintirile fericite prima comuniune ,botezul ,majoratul,balul de absolvire si astfel de evenimente pt ca stim ca atunci cand o sa fim tristi mai bagam o „doza de fericire” daca a mers atunci de ce nu ar mai merge si a doua oara acesta fericire?
    PS eu anul trecut cred ca mi-am cumparat vreo 50 de carti din care daca am citit vreo 10,anul asta am decis sa schimb bugetul,mai multi bani pt bere :))
    iar faza consumista e aceea ca intodeauna va fi un produs mai bun in vitrina decat cel pe care il am eu in mana, e liberlism god dammit

  7. Nu ai dreptate, Adrian !
    Fotografia nu este o „clonare a propriei vieti”!
    Este dorinta „de a opri clipa” , la fel ca-n „Faust” de Goethe ! [„Verweile doch! Du bist so schon !!!”( Scuze ! Nu am umlaut la „o”!)]
    Este o „terapie spirituala” pentru clipele dificile( de ex., noi , ca bunici cu copii si nepoti la Timisoara, am muri daca n-am avea PC si CD-uri cu toate pozele facute, in timp !Foarte rar suntem si noi , pe acolo! Numai ei, ei, cei care ne proiecteaza in eternitate !Minunatii nostri „continuatori” !
    De asemenea, o alta „terapie spirituala” cand vrei, cu orice pret, ca-ti ramana in amintire un colt de natura vizitat, un apus de soare, un buchet de flori primit, un grup decolindatori, care au cantat divin , de Craciun, la usa ta s.a.
    Si exemplele pot continua, cata vreme, un om sanatos mental si deci, si sensibil si sentimental, NU POATE TRAI FARA AMINTIRI !
    Orice te incanta si oricine transmite empatie poate avea, in universul nostru,”valoare sentimentala”!
    Nu vreau sa ma refer la aspectle malefice ale uilizarii aparatelor, telefoanelor e.t.c. si, mai apoi, a fotografiilor!
    Dar…nici NOBEL nu si-a dat seama ca „dinamita” lui va fi folosita si in scopuri distructive!

  8. Pentru „Danbada” !

    Esti un nefericit , distinse companion virtual, daca mereu te uiti( daca esti cavaler) si mereu te vei uita dupa altele( daca sti casatorit)!
    Niciodata nu vei fi implinit mental, cordial, spiritual si….fizic, daca MEREU cauti si mereu tu vei cauta…..pe ALTCINEVA si…ALTCEVA!
    Reteta e alta….mult mai simpla….dar…..trebuie sa ai un suflet si un caracter…..de exceptie!

  9. :) Haha, este chiar amuzant, de ce credeti ca as fi casatorit sau ca as avea Logan? Credeam ca aici se discuta idei, nu se flameaza comentatorii.

    Ah, si sunt un fericit: inca ma opresc din drum sa admir cu ochii liberi apusul, merg in parc sa miros florile din copacii primaverii si pot sa suport cu zambetul pe buze criticile colegilor de birou care nu inteleg cum poti sa traiesti in ziua de azi fara sa ai televizor

    :P

  10. jimerino

    Cu ani in urma o prietena a facut in Retezat vreo 360 de poze.
    Dupa ce povestisem totul detaliat la niste prieteni,au vrut sa vada pozele.
    Nu cred ca au vazut jumatate din ele,ca se plictisisera….hahaha….

  11. danbada,

    tu cazi in capcana generalizarii. asa cum nu toti romanii sunt tigani, asa nu toti cei care fotografiaza sunt maniaci si disperati sa se laude cunostintelor, necunoscutilor cat de bestiali sunt ei. ;)

    Neagoe Elena a sintetizat bine si asa cred ca se-ntampla in cazul multora. :)

  12. exact acesta este motivul pentru care, de cate ori ajung la un concert spre exemplu, imi las camera video acasa.

    imi amintesc, pardon, nu imi mai amintesc nimic de la un concert din urma cu cativa ani, dar care concert, ma scuzati, il am filmat!
    si cu ce imi ajuta asta? cu nimic, ptr ca personal, nu imi amintesc nimic de la acel concert.

    de atunci am decis sa las camera acasa cand sunt momente de genul asta, tocmai ptr a ma bucura de ele.

  13. @nico
    eu am 2000 de poze din 4 aparate , facute intr-o excursie cu prietenii. si tot imi plac si imi si amintesc destul de bine mare parte din excursie. nu chiar toata…

  14. matale bagsama ca vorbesti de un fel de mici horcruxuri in care ne bagam parti din suflet, pentru a-l reconstrui la o data ulterioara.

    da, de cele mai multe ori inseamna sacrificarea momentului. si de multe ori cand NU o faci iti zici mai tarziu, cand povestesti cuiva – ah, daca faceam o poza, iti aratam ce si cum a fost… fara sa-ti dai seama ca daca faceai acea poza, experienta nu mai era aceeasi.

    intervine o nuanta, cand vrei sa imparti momentul trait cu cineva care nu e acolo cu tine, dar ai vrea sa fie, sau stii ca i-ar placea. e si asta o amanare, dar cu data si scop precise, si de cele mai multe ori merita.

  15. Evrika!

    Am solutia: ne angajam fotograf/cameraman pe care-l purtam cu noi peste tot! In felul asta nu o pierdem nimic si o sa avem totul inregistrat… :D

    Va dati seama cate locuri de munca se creeaza?

    Baiul e ca lor, cameramanilor, cine le filmeaza? :)

  16. Solutia de la Guvern: nu va faceti griji, vor fi camere peste tot si nimic nu va mai fi pierdut! (nimic, cu exceptia intimitatii…) :)

  17. @alex
    pai eu am poze de la aia cu care merg pe unde merg. altfel eu aparat nu am iar telefonul abia se mai aude, daca incerc sa-l conving sa faca si poze…

  18. Va dau un sfat.Daca plecati in strainatate singuri si nici nu cunoasteti pe nimeni pe acolo,lasati pozele acasa,cel putin pt un an.Ajuta.

  19. @alex
    aoleu da’ stii cum sunt ? daca le bate soarele in ochi cat sa-i mijeasca(pt. man:fara legatura cu mijul) un pic, juri ca sunt coreeni. foto foto !

  20. @forast
    emotiile primei intalniri. acum ca am trecut peste putem sa ne si filmam. desi nu stiu daca e in avantajul nostru sau al posteritatii. ce sa faci cu 100 de poze cu o adunatura de betivi?

  21. L-am citit de dimineaţă, în ziar. Si am un singur dubiu. Să-i spun lui AG că a scris nişte lucruri tare frumoase ? Mă mai gândesc.

  22. buna seara tuturor.
    daca nu e cu suparare, am un offtopic care mi-a mincat juma’ de zi astazi…
    stie cineva dintre domniile voastre cum pot transfera agenda de tel din windows mobile pe iphone?
    daca da, rogu-va luminati-ma si pe mine.

  23. salut, pch
    Am fost cu un prieten in concediu care m-a innebunit pe tema asta: cum prindea 5 minute libere, isi mai nota cateva numere din telefon pe iphone… Cica nu merge altfel.
    Iti merge bine, vad. Bravo. :-)

  24. salut marco
    cred ca am facut azi o greaseala cu iphone. chestia e ca arata bine, numai ca daca tre’ sa-mi pun toata agenda cu degetu – ma voi sinucide. tre’ sa fie o solutie magica….sper

  25. bag samă că e nişte puşti care nu ştie să aprecieze când un adevărat gentleman ca mine vine să le egzprime o idee aşa, mai elevată… ca să nu zic mai eliptică…

  26. Pt.”Danbada” !

    Nu, Domnule, nimeni nu cred ca vrea sa „flameze” pe cineva !
    Dvs., in schimb, „flamati” doamnele plinute ! [le apar, pentru ca am niste prietene – un strop supraponderale – , care sunt cool si suspect de fericite! Eu, n-am probleme, desi nu sunt anorexica asa cum le place barbatilor ca Dvs.]
    Dar , daca nu stiti, va spun parerea unui companion:
    „O femeie nu e nici matura, nici plinuta , daca e SANATOASA din toate p.d.v., SENZUALA si ….iubita de UN BARBAT ADEVARAT !”
    Se vede ca nu aveti experienta vietii !

  27. şase, s-a trezit Codru.. să vedeţi că revine cu un comentariu peste vreo trei ceasuri…două jumate îi ia numa cât meditează la spusele mele adânci..

  28. @ dl the man

    asa i, tocmai m am trezit. si ce i cu discutia asta despre pesti? imi scapa ceva ?
    jim, le ai zis si lor ce faci for a living ?

  29. Ptr. „Codru”

    Nu am cerut cuiva sa-mi dea dreptate!
    Mi-am exprimat o opinie!
    Daca eu, o bunica fericita, am ramas in Agenda cuplului A.& E. Georgescu, mi s-a parut elegant sa ma implic si sa imi spun parerea !
    Mereu acesti 2 tineri inteligenti isi amintesc si de mine!
    Daca vrei, pe la 58 de ani, fa si tu ca mine: intra in dialog cu companionii, fii atent la ce se mai poarta, retine noutatile, savureaza poantele de nota 10, evita grobienii si obsedatii si sa vezi ce „in forma” vei fi, mai ales ca vin nepotii in vizita si , daca nu esti in pas cu ce se poarta, nu mai dau pe la tine, ca …..se „intuneca” !( asa i s-a zis si i s-a intamplat unei vecine, plina de pudibonderii si ignoranta foc !)

  30. Buna Seara la toata lumea!

    @Dl the_man
    adevarul e ca am fotografiat niste pesti la Seaworld in Praga…., e pacat sa nu-i arati si la altii.

    E si asta un motiv pt care faci poze, pt ca ai parinti, prieteni care n-au posibilitatea sa ajunga pe unde ai fost si sunt si ei curiosi. E usor sa-i zici, da-i o cautare cu „Google photos”, insa inainte de asta ar trebui sa-i spun maica-mii ca asta nu e injuratura. Am facut si eu vreo 300 de poze intr-o saptamana, dupa care sters vreo 100 si probabil ca atunci cand le voi salva pe vreun DVD, daca mai raman 50 din ele. Nu toti suntem profesionisti sa ne reuseasca toate tentativele foto. Ca si fotbalistii de altfel: unora le trebuie 10 centrari pt a marca, altora doar 2.

  31. @ neagoe elena

    N ati cerut nimanui sa va dea dreptate, in schimb
    persecutati din start crezul unui om: ‘nu ai drepatate, adrian”.
    Apoi faceti parada cu varsta dvs o data la doua propozitii,
    ca si cand numarul apreciabil de primaveri la activ ofera
    omului, pe langa experienta, si dreptul de a lipi
    bine-mersi etichete precum ‘nefericit’ unui ‘companion virtual’,
    care, desi va este peste putinta sa credeti, poate
    fi si mai in varsta, si mai in agenda georgestilor decat dvs.
    Acestea fiind zise, cine v a invatat sa tastati pe net ? Eu
    nu resusesc s o invat pe bunica mea sa apese de doua
    ori pe butonul verde daca vrea sa mi counice ceva.

  32. @codru
    respira,numara pana la 10 si gandeste-te ca…
    @Doamna Neagoe
    a baut. el e painea lu’ Dumnezeu de fapt.

    ce bine o mediez cand e cazul….

  33. Buna seara lui! :D

    Nu pot sa nu remarc (din nou) valentele educative ale acestui blog. Codru a trecut de la satisfactia adresarii unei doamne evident mai in varsta cu „tu” la un „dvs” ce rupe egalitatea stabilita initial.

    Sa nu credeti ca jim e marcat de aceeasi experienta benefica. Lui i se trage de la tezele corectate. ;)

    Revin cu povesti despre poze. (Tre’ sa tin comentariile scurte ca sa-i dau o sansa si dlui esq :lol:)

  34. @gaby
    poate fi sfarsitul. dar stai linistit, trece pana si asta ;)

    @ping
    am corectat the shit out of them! daca trece vreunul o iau ca pe un afront personal. exista si altfel de afront?

  35. Gaby

    era un banc misto in care tatal se duce la baiat si l intreaba
    ce i in neregula cu ipodul lui, de ce nu aude muzica in casti.
    la care fi su raspunde: ipodul n are nici pe dracu tata, doar
    ca ii este prea jena sa ruleze muzica proasta pe care i-o
    bagi tu pe gat :D

    glumesc si io.atata mi a ramas de cand sunt atacat din toate partile

  36. jim, ai dreptate in principiu. da cine i ursu in metafora asta.
    si de unde stii tu ca am mana goala. ii dau o sticla n cap…

  37. iarasi ai dreptate numai in principiu din moment ce inca
    nu mi ai identificat clar ursul. dubios in schimb cum ai nimerit
    tu rasa berii din prima. nu cumva tu esti ala cu lanterna
    de vis a vis. daca da, macar inceteaza cu pietricelele !

  38. jim
    si n-o sa mai faca deloc, daca scot astia „plasticele” si le inlocuiesc cu „biodegradabile”.
    Atunci sa vezi consum: „Bea, tata, mai repede berea ca expira ambalaju’!” :D

  39. @codru
    nu sunt eu. este un alt biet cetatean care incearca sa iti sugereze sa pasezi.
    puff puff pass! asa functioneaza…
    ursul e neagoe&man. nu te pui cu astia „trecuti prin viata” ca te arde. si daca au si „scoala vietii” ai belit liniuta o.

  40. intre noi fie vorba (ca nu ne aude) dl the man are scoala generala, liceu si facultate daca e sa ne luam dupa experienta :D.
    sper sa ma cenzureze AG

  41. Jurnal intim de groupie

    26 noiembrie
    10:00 Am facut rost in sfarsit de invitatie, asta seara merg la gala.
    23:00 Am revenit de la gala fericita. L-am cautat in sala de cand am intrat si din clipa in care l-am zarit nu l-am mai scapat din priviri. Am trait din plina frumusetea momentelor in care a fost strigat numele lui si s-a ridicat in picioare, a urcat pe scena cu pletele in vant si mi-a multumit si mie in public. Recunosc ca m-a incercat o clipa tentatia sa scot aparatul si sa imortalizez aceste clipe, dar stiam ca va scrie un articol critic despre asta si n-am vrut sa umbresc frumusetea ireala a serii. Nici filmulet, nici fotografie. Nimic. Sper ca se va bucura ca am fost tare.

    … (notite irelevante)

    28 noimebrie
    9:00 Ingratul! Jur ca nu voi mai citi nimic din ce scrie. Nici macar in ziar. Poate totusi voi mai cumpara ziarul, ca sa-i vad poza. Azi noapte a pus pe blog un filmulet de la gala! Deci s-ar fi bucurat daca l-as fi filmat. Dar stiu sigur sigur ca va publica un articol in care va tuna si fulgera impotriva celor care cauta dupa aparat si filmeaza. Am visat eu!
    9:30 M-am razgandit. Ii mai dau o sansa pana publica articolul. Poate totusi n-o va face.

    … (notite irelevante)

    18 ianuarie
    14:00 S-a terminat. Nu merita veneratia mea. Azi a publicat articolul. De astazi nu te mai iubesc. Asa sa stii, domnule Georgescu.

    :D

    PS: Mi-am permis sa-l fac lung pentru ca am stiut ca dl esq va cadea in capcana lui intim din titlu. :lol:

  42. @all

    Buna seara… O seara naspa, sunt racit si pe orice canal de la tv schimb dau de Elodia/Cioaca. Mai ramane sa ii vedem si pe cartoon network sau taraftv.

    Mai bine dau pe radio romantic, ascult Stela Enache si ma uit la… poze pe calculatorul personal :)

  43. Gaby isi face blog!!! Traim intr-o lume din ce in ce mai dramatica- toata lumea scrie, nimeni nu mai are timp sa citeasca ce scriu ceilalti!!!!

  44. jose
    din pacate ai dreptate. Poate citeste fiica-mea, ca si-asa nu se da in vant dupa „lista de lecturi suplimentare”. Cam nashpa, auzi sa nu se gaseasca DVD-u’ cu „La Medeleni” sau „Print si cersetor”.

  45. Cum m-am facut eu cu aparat foto

    O viata intreaga am fost lipsita de grija retinerii momentelor memorabile pe film si mai apoi pe stick, intotdeauna gasind alti amatori care s-o faca. Dar acum un an si un pic am fost in cea mai frumoasa vacanta din viata mea, una in care m-am simtit ca in vacantele copilariei cand totul era minunat. Am condus cam 3500km in aceasta vacanta si frumusetea ne-a intampinat la fiecare curba. De bucurie m-am simtit obligata sa impartasesc totul cu copilotul meu sot. Dar cu fiecare exclamatie a mea: „Ia uite ce frumos e si acolo!” el mi s-a parut tot mai stanjenit. Din cand in cand bombanind scotea aparatul si facea cate o poza. In final au fost cam 1600. :D

    La putin timp dupa intoarcere a venit Mos Craciun si mi-a adus un aparat micut, cochet, usor de folosit chiar si pe partie, de care ma servesc cu voiosia ce ma caracterizeaza. Sotul insa tot nu e fericit. Acum apare si el in poze.

  46. @gk

    Cred ca suntem martorii celor mai radicale schimbari petrecute in termen scurt… pe vremea lui Ceasca toti citeam, acum toti scriem… 90% din lucrurile care se scriu sunt spam.

  47. Si ca sa tulbur de tot apele. Ghiciti cine mi-a cerut poze de la intalnirea cu papa din Viena dupa ce papa a dat vina pe mine (pe drept ce-i drept) ca eu l-am pus sa promita ca nu trimite? (nu e vorba de AG, el e om serios, insurat, nu-l intereseaza alte tipe) :D

  48. @After

    Suntem prea preocupati sa ne exprimam ideile noastre ca sa fim atenti si la ale altora- devenim tot mai egocentristi

    @Dan Cristinel

    Lamureste-ma te rog. Adica sa se transfere la Rimini?

  49. Oftat lung. dl esq, se poate sa-mi faci una ca asta? Sa divulgi ghiceala corecta? Nu m-as fi asteptat de la tine. Ntz, ntz, ntz. Dar cum nu-s suparacioasa, uite iti trimit niste bezele. :oops:

    Have fun, all! Eu am de scris o stire inghetata intre timp despre Hermann, care azi a terminat al doilea in Kitz. A fost o cursa emotionanta!!!!

  50. Ptr. Companionii care m-au „atacat” subtil, iar altii, fatis:

    1. [ Asa mi-au spus nepotii sa zicem despre noi; sub nicio forma nu”batrani” sau”in toamna vietii” s.a.!

    2. ”

    Deci, cu rabdare, poate invata si poate intra, si bunica ta in acest”monstru”, neadevarat de util, pe aceste vremuri, in orice domeniu!

    Cu sinceritate,
    Elena

  51. @Dan Cristinel

    Maestrul cu mustata al blufulurilor si principe al oilor merinos il da pe la Benfica, Valencia. Como joaca in serie B dar orasul e superb… Poate merge, il ia Gaby K cu masina :)

  52. Noul director de vanzari al Stelei e varul Giovanni… unul din cei mai buni comisi voiajori fotbalistici din lume. Cred ca asta la cat e de uns cu toate alifiile mi-ar gasi si mie echipa desi calitatile mele fotbalistice nu ma prea recomanda- un stop facut de mine e ca si cum ai trage un sut intr-un perete…

  53. AG:
    Salve. Exemplu de tehnologizare a umanului. La casinoul din Montreal a fost deschis un salon pentru Texas Holdem. Nimic special pana acum. Problema e ca nu se joaca cu dealer si carti ci cu un soi de mici laptopuri si carti virtuale. Nu exista fise reale ci tot virtuale iar oamenii folosesc niste carti de debit speciale pentru plata. Singura diferenta fata de varianta online e ca oamenii stau la aceeasi masa. In curand o sa ne strangem la o bere si o sa vorbim unul cu celalat prin YM :D

  54. STOP CADRU!….pana acum toata lumea vorbea despre fotografie(trist dar adevarat)….iar acum e timpul sa vorbim de inregistrari video.Mie tocmai astea imi plac pt ca le fac rar,si ceea ce am inregistrat are o valoare deosebita pt mine.

  55. construim prietenii prin transfer de mb. :D

    Apropo, chestia asta cu stransu’ la bere am vazut ca se-ntampla. se duc pustii in pub cu laptopul dupa ei, se conecteaza wirelless si stau pe yahoo, lasand berea sa se cloceasca. Sunt foarte adevarati cand fac asta.

  56. Forastgampescu

    „Ia uite ce am…ia uite ce pot”( nu eu,cei despre care vorbeai)
    Am impresia ca in Romania se resimte mult mai puternic decat in vestul Europei.

  57. ‘neatza!
    A doua zi cu ploaie la Australian Open. Din păcate, azi a început încă de la startul meciurilor, aşa că se joacă doar pe Rod Laver Arena şi pe Vodafone Arena.
    Atăzi, James Blake a dispus în 5 seturi (6-2 în decisiv) de S. Grosjean, iar croatul Marin Cilic l-a învins pe Fernando Gonzalez în 4 seturi (6-2 6-7 6-3 6-1), într-un meci în care chilianul a jucat accidentat la umăr. Cilic e văzut ca fiind noul Ancic. Se aseamănă cu el, atât la joc, cât şi fizic, doar că Ancic e ceva mai înalt. Djokovic l-a învins în trei seturi pe Querrey. În turneul feminin, Ana Ivanovic(3) a învins-o pe slovena Srebotnik(28) în două seturi (6-3 6-4); Maria Kirilenko(27) a eliminat-o pe Chakvetadze(6) în trei seturi (6-7 6-1 6-2), iar Radwanska(29) a învins-o pe Kuznetsova(2) în 2 seturi (6-3 6-4).
    Surprizele continuă: Federer e condus de Tipsarevic cu 2-1 la seturi.

  58. Gaby
    Se pare ca Australia e patria adoptiva a ex-yugoslavilor. Daca stau bine sa ma gandesc, am incetat a ma mai uita la tenis de cand nenorocitul ala de neamt a injunghiat-o pe Monica Seles (probabil cel mai mare talent feminin al tuturor timpurilor). Daca s-ar fi intamplat intr-o tara din Est se lasa cu excluderea tarii din toate competitiile, etc, dar asa s-a intamplat in Germania, acolo e voie, ca e Germania.

  59. O mostra de digresiune care porneste de la o constatare interesanta si corecta, dar degenereaza rapid antrenind tot soiul de sofisme, de dragul unei iluzorii congeneritati cu ele. Singurul lucru cu care poti fi pe de-a intregul de acord e ridicolul care insoteste fanatismul pozarii/filmarii. Insa, odata ce trecem de aceasta sentinta, aproape nimic nu mai ramine in picioare.
    Societatea e obsedata de “economisire si depozitare” intr-o masura mai mica decit de consum, rulaj, schimbare. Treaba aia cu aminarea trairii clipei din grija pt viitor, o gasim mai degraba in etosului vetero-crestin al mortificarii trupului pt salvarea sufletului sau in marota comunista a economisirii si “sacrificiilor necesare” bla bla. Bineinteles c-o mai gasim si in pledoariile pitigoilor establishmentului de toate soiurile care ne explica de ce cresterea salariilor, a consumului, pericliteaza viitorul palindu-l exact in moalele “echilibrelor macroeconomice”. In rest, totul in jur se reduce la o imensa pancarda pe care scrie ”traieste clipa” si, eventual, ”pentru ca meriti”. Nu prezentul e sacrificat pe altarul viitorului ci viitorul e amanetat pt un plescait de placere al prezentului( oare nu asta face creditul?). Nu viitorul disloca trairea prezentului ci prezentul incearca, eternizindu-se prin fotografiere/filmare sa traiasca in viitor, instalindu-se in viscerele lui.
    Poate ni-l arati si noua pe “omul din virful piramidei” care nu mai viseaza la nimic etc. Vrei sa zici ca Gates, Bush, Casparov, Federer sau ce mama dracului de virfuri de piramida mai gasesti zac dezabuzati in fata ecranelor vizionindu-si la nesfirsit “viata presata pe un dvd”?!
    in cazul clonarii se poate spune ca ai depasit niste limite, ca te joci de-a demiurgul ca “tehnologia se foloseste de tine” etc. Dar de aici si pina la a detecta aceeasi amenintare in inofensivul act al captarii de imagini, bazindu-te doar pe-o analogie metaforica cu clonarea, e cale lunga. Clonarea e o progenitura noua si necunoscuta pe deplin, a leviatanului tehnologic in timp ce fotografia/filmul sint creaturi batrine, blinde, familiare, care ne ameninta doar cu hiperactivitatea recenta a instrumentelor lor, cu “excitatia” implanturilor, liftingurilor etc.
    “…Exista apoi o nemurire a obiectelor” Da, si? Existau, de asemenea, multe reflectii banale si total straine de subiect pe care le puteam link-ui aici. De ce te-ai hotarit tocmai asupra acesteia?! Cit despre fotografie, fii fara grija, imbatrineste ea, dar nu moare iar daca moare vine restauratorul si-o scoala din morti cum l-a sculat Isus pe Lazar. Cu “simularea realitatii” se ocupa computerele, nu camerele video, prin urmare, atita timp cit “inregistram” realitatea si n-o simulam putem inca sa dormim linistiti.

  60. Stim cu totii ca spolierea momentelor/trairilor feerice nu e totala. De obicei “fanaticul” decupeaza doar un calup pe care-l imbalsameaza si il refrigereaza, consumind restul pe loc. Stiu ca ai vizat excesul dar cine stabileste in fond unde se termina o captura rezonabila de imagini si unde incepe una excesiva. Asa ca pledoaria ta ricoseaza direct in plexul “memoriei”, pe care o blamezi in numele hegemoniei trairilor de tip “hic et nunc”. Memoria e insa si ea o specie a trairii, fara de care caruselul “emotiilor prezentului” s-ar invirti practic in gol. Paradoxul e ca extensia memoriei cu tot soiul de proteze si armaturi, conduce la acelasi efect ca si extinctia ei, si anume: eternizarea prezentului. Diferenta e ca in timp ce, in absenta memoriei eternizarea se produce printr-un sir infinit de uzurpari/substituiri/aneantizari ale clipei prezente de catre clipa viitoare, excesul de memorie eternizeaza prin juxtapunerea tuturor clipelor prezentului, prin aducerea lor in acelasi timp, acelasi spatiu si aceeasi substanta. (Intr-un caz avem un singur cadru care se schimba mereu dar pe care noi il percepem ca nemiscat pt ca nu facem nicio deosebire intre imaginile care se perinda prin el, iar in celalalt caz avem un obiect nemiscat, un film pe care il animam noi, culisind pe deasupra lui, inainte si inapoi).
    Si totusi, nimic nu e mai firesc pt omul modern decit sa incerce sa fixeze efemerul, sa-i dea un invelis pt a se putea intoarce cind realitatea lui nu va mai fi. Nimic nu e mai firesc decit sa fortezi limitele memoriei pt a-ti mai obloji putin ranile provocate de caderea sub tirania “timpului liniar”. Exista doua cauze ale “secretiei” excedentare de memorie: Pe de o parte, iesirea omului din timpul ciclic, anistoric, din acel timp al eternei reintoarceri de care vorbeste Eliade si intrarea in timpul liniar, in timpul istoric. Mutatia e prodigioasa. Practic este momentul nasterii constiintei istorice. In timpul ciclic trecutul, prezentul si viitorul coexista nediferentiat, nu exista intuitia pierderii iremediabile iar memoria e un simplu depozit de arhetipuri. Omul nu e preocupat de fixarea clipei pt ca clipa e “ireala”, nu are consistenta ontologica. Realitatea senzoriala nu e decit o copie degradata a adevaratei realitati-realitatea mitului si arhetipului. Timpul liniar, istoric rupe aceasta armonie. Mai intii valorizeaza istoria ca loc privilegiat al teofaniei(Iahve intervine in istorie, Isus se intrupeaza intr-o istorie precisa si nu in illo tempore ca zeitatile preiudaice) si odata cu ea, toate clipele ei. Pe urma separa apele: trecutul e un tarm de care ne indepartam mereu, prezentul- o poarta adimensionala, viitorul-o proiectie a mintii noastre. Odata cu extensia desacralizarii, precaritatea, imaterialitatea si evanescenta lumii timpului liniar, au devenit aproape intolerabile. Singura terapie este “amprentarea” perpetua a realitatii, imprimarea ei in obiecte neperisabile, culegerea disperata de mulaje dupa urmele ei, pt a ne dovedi mai intii noua insine, ca nu sintem victimele unor halucinatii ca totul s-a petrecut aevea, ca am trait cu adevarat si nu ne-am visat vietile. Memoria devine astfel locul cel mai comun al Istoriei asa cum Istoria devine unul din locurile cele mai comune ale civilizatiei si mentalului nostru.
    Pe urma intervine decrepitudinea memoriei prin supraexpunere. Madlena care-l transporta pe Proust inapoi in timp a disparut din impresionantul nostru arsenal de “delicatesuri”. Anamneza e hartuita constant de amnezie pt ca pragul memoriei noastre a scazut mult din cauza supraexpunerii la bombardamentul informatic-imaginal. Se petrec prea multe lucruri si in prea multe registre. O pletora de imagini ne copleseste zilnic, impiedicind coagularea unei memorii imaginare vii. Uitam imaginile, emotiile, retinem doar carcase, farime, abstractii. Pt a ne transporta inapoi avem nevoie de “vehicole” mai multe si mai performante avem nevoie de proteze, de masinarii. Memoria noastra nu ne mai ajunge si trebuie mediata in masura in care ne sint mediate foarte multe din reflexe, gesturi, actiuni.

  61. interesant material precum si comentariile de urmare.
    Intradevar ……. toti stocheaza asa zisele momente marcante ale unei activitati, fie ca este plimbare , concediu, o partida de sex, o masina etc. si toate stocate pe suport de hartie sau pe un cd care in timp isi pierde din importanta si se indreapta cu pasi repezi spre asi gasi un loc intr-un morman de alte 1000 de cd-uri plin ede praf si uitate de lume.
    Cred ca incerci o separare a fotografiei clasice de tehnologia de ultim moment si daca este asa sa sti ca ai toate aplauzele mele.
    Si totusi de ce?
    Pentru ca fotografia imprimata pe hartie transmite un fior atunci cand este privita, este UMANIZATA, te face sa o studiezi cu alti ochi, sa retraiesti cu adevarat acele momente pe care le-ai trait atunci cand aparatul de fotografiat a facut clik.

    Sincer nu mai am timp sa comentez pe marginea acestui material (ceva lucrari urgente pe birou ma striga cu disperare) dar am timp sa iti spun ….. bravo pentru material