Ni se pare că-l ştim de-o viaţă, dar are numai 27 de ani şi este ultimul jucător cu adevărat polivalent din fotbalul nostru. Poate juca fundaş dreapta, fundaş central sau închizător şi în jurul lui s-au construit toate echipele Stelei din ultimii ani.

A rămas cel mai important transfer nerealizat al fotbalului românesc, un fel de drob de sare uitat pe dulap. Vorbele gen „Am un mare fotbalist în echipă, dar nu-l dau decît pe n milioane de euro” au fost o mare eroare, pentru că să declari, înaintea oricărei oferte, un preţ minim ridicat este cea mai sigură cale de a nu vinde. Pe orice piaţă, valorile sînt stabilite după alte principii decît după cele verbale.

Rădoi însuşi şi-a calculat greşit paşii, ca un triplusaltist care, în ciuda valorii, ratează mereu săritura finală. Transformarea într-un simbol, însoţită de un salariu deloc simbolic, a dus la formarea unei plase de siguranţă, iar dezavantajul plasei de siguranţă este că nu te lasă niciodată să-ţi cunoşti adevărata valoare. Ea protejează, dar şi limitează.

Acum cîţiva ani, patronul Stelei spunea că l-ar împrumuta şi gratis, pentru că are încredere în finul său. Dacă oferta milanezilor e adevărată, a sosit momentul faptelor. Pariez mai mult pe un Rădoi ajuns la Inter decît pe un Rădoi rămas la Steaua. Are nevoie doar de două partide jucate pentru a-şi convinge noul antrenor: una pentru a căpăta curaj, a doua pentru a confirma. Şi de lipsa oricăror vorbe inutile de prezentare.

Dacă fotbalul românesc a arătat la Euro 2008 cît este de rămas în urmă, în România a constituit cea mai mare miză a luptei dintre trusturile media.

Emisiunile româneşti de profil seamănă cu jocul naţionalei: „show-ul” apare doar din „talk”. Moderatorul pasează vorbele de-a latul studioului, apoi, după minute bune de tatonare, un invitat verticalizează din greşeală şi aşa se naşte jocul ofensiv. Moderatorul se luminează la faţă şi anunţă că „îl avem pe X la telefon”, iar X ridică ritmul şi audienţa emisiunii, începînd să se certe cu cel care a ieşit din regula jocului pasiv. Fluier final şi genericul curge.

În grila „gsptv n” (unde n este mulţimea numerelor întregi cuprinse între 0 şi 4, fără 1) sînt 11 talk show-uri, o adevărată echipă naţională în care au fost selecţionate aceleaşi genuri tocite, adică analiză fotbalistică, tactică şi strategie, golurile etapei şi cele mai mari ratări, meteo, etc. Vom vedea şi o emisiune – intitulată, foarte creativ, LIGAment – despre accidentări, în care s-ar putea premia „Fractura etapei”. De-abia aştept talk show-ul cu „ştiri informale”, avînd în vedere că „informal” înseamnă fie ceva ce se desfăşoară în absenţa determinărilor şi a cadrelor oficiale, fie, în pictură, ceva abstract. Poate n-ar strica nişte ştiri abstracte despre fotbalul românesc, de genul „Gigi Becali a declarat azi ceva, dar nu contează ce”. Îmbucurător e însă că vom avea un talk show de „îmbrăcare a meciurilor din Liga I”, după ce principala tendinţă a presei sportive din ultimii ani a fost „dezbrăcarea”.

Noii cvadrupleţi media riscă să fie asemenea unui cadou imens. Să desfaci bucuros cutii din ce în ce mai mici alcătuite din vorbe, iar la sfîrşit să găseşti un foarte valoros ceas de mînă, dar care rămîne în urmă.

Aţi remarcat că, de ceva timp, paginile tipărite ale Gazetei sînt populate de nişte feţişoare galbene ce îndeplinesc rolul publicului angajat să rîdă comandat, la turnarea serialelor de comedie. Salivarea pavloviană la aprinderea becului e înlocuită astăzi de declanşarea emoţiilor la semn.

Dacă avem instructori de sentimente primare care ne învaţă cînd să rîdem sau cînd să fim străbătuţi de mirare, de ce n-ar fi şi una, dotată cu furculiţă şi cuţit, care să ne atragă atenţia că ne e foame? Noul cititor teleghidat, captivat de un reportaj emoţionant şi de neuitat de 12 rînduri, pe care-l va parcurge silabisind în 3 ore, ar evita astfel apariţia unei neplăcute gastrite.

Desigur, revoluţia semnelor comportă unele riscuri. Mi-e teamă ca nu cumva :grin: să nimerească din greşeală în articolul domnului Dinu şi să nu mai vrea să plece. :smile: va cere apoi un spor salarial pentru că a fost prezent mai des în pagini decît :sad: sau, într-o bună zi, în ziar va apărea un anunţ: „GSP angajează emoticon cu experienţă, capabil să treacă rapid de la cea mai profundă depresie la cel mai înălţător extaz”.

Ori poate va veni o vreme în care emoticoanele vor prelua puterea. Vor scrie articole, însoţite de propria poză, un boţ de mămăligă cu o expresie trădînd o concentrare profundă, în timp ce sentimentele ne vor fi călăuzite la capăt de rînd de figurile miniaturale ale unui Ioaniţoaia meditativ, ale unui Tolontan exuberant sau ale unui Vochin mirat.

Următorul pas în exprimarea profundei platitudini va fi completarea literaturii cu semnele care-i lipsesc. De pildă, varianta emo a „Metamorfozei” lui Kafka va începe astfel: „Cînd Gregor Samsa se trezi într-o dimineaţă din vise neliniştite, se regăsi în patul său transformat într-o gînganie uriaşă :shock: !!!!!!”.

Nu le asigurăm copiilor condiţii să joace fotbal, importăm mulţi jucători şi facem investiţii „de azi pe mîine”. Care ar putea fi efectele pe termen lung?

Ştirile zilei de 31 aprilie 2038. Preşedintele FRF Todd Medina anunţă darea în folosinţă a gazonului de pe noul Stadion Naţional. Pînă la terminarea lucrărilor la tribune, partidele vor putea fi urmărite din zgîrie-norii din jurul arenei.

În vederea meciului cu Insulele Faroe pentru calificarea la CM 2038 – turneu final ce va fi organizat în comun de Paraguay şi Mongolia -, sponsorul selecţionatei României, Gerovital Forte, lansează în rîndul tricolorilor campania „Rămîi în viaţă pentru echipa naţională!”. În dorinţa de a completa lotul de 23, FRF le-a permis celor unsprezece titulari să vină însoţiţi de neveste, iar Iuliu Baratki ar putea deveni primul fotbalist convocat post-mortem la naţională.

Mutu, ajuns la cea de-a 393-a selecţie, declară că, dacă reumatismul nu-l va supăra, va intra pe teren în acest meci crucial pentru „Generaţia post emo”. La partidă şi-a anunţat prezenţa şi un delegat FIFA, care analizează oportunitatea introducerii în regulamentul de fotbal a unei prevederi ce sancţionează jocul pasiv.

CFR Cluj protestează la decizia forului mondial de a limita la zece numărul fotbaliştilor străini ce pot fi folosiţi în acelaşi timp într-un meci şi decide să le acorde cetăţenia română tuturor jucătorilor săi. Cartierul „Mica Lisabonă” devine oraş, apar plăcuţele trilingve şi se înfiinţează Universitatea Babeş-Bolyai-Culio.

Revenit în ţară într-un Airbus A380 plin cu jucători, antrenorul Rădoi prezintă noile achiziţii ale Stelei, din campania „Rebajas 75%”. Se anunţă că, pentru prima oară în istorie, carnavalul din Rio se va organiza la Pipera.

Gazeta Sporturilor lansează site-ul sudamericani.ro şi noua generaţie de emoticoane, care îi cuprinde pe „Joao cel vesel că a reuşit o braziliană” şi pe „Paco, ultrasul ca fasolea mexicană”.

Ştirea cea mai ciudată vine însă tot dinspre echipa naţională. La o conferinţă de presă, selecţionerul Dinu dă primele semne de ramolire, începînd brusc să se exprime pe înţelesul tuturor.

FRF a tras învăţăminte după Euro 2008, hotărînd lansarea unui plan pe termen lung. Astfel, în următoarele preliminarii, naţionala va juca în sistemul 4-1-4-1, însă nu dispus de la poarta noastră către cea adversă, ci aşezat simetric pe părţile laterale ale propriului careu.

Faptul că un antrenor de 70 de ani a cîştigat titlul nu a lăsat indiferentă conducerea Federaţiei. În cadrul unei şedinţe, s-a hotărît să aşteptăm ca Piţurcă să atingă această vîrstă, după care îl vom oferta pe Aragones.

Se încearcă, totodată, preluarea unor modele de succes folosite de cîteva echipe de la Euro. Emil Săndoi a fost trimis în Turcia, pentru desăvîrşirea tezei de doctorat „Cum să dai un gol turcesc”, iar profesorul Mircea Rădulescu va susţine o conferinţă cu titlul „Cea mai bună apărare e apărarea”. Se urmăreşte şi aclimatizarea paselor rapide ale spaniolilor. Deocamdată, în prezentele calificări, ele se vor schimba doar între cei patru fundaşi centrali, urmînd ca, în timp, în sistem să intre şi apărătorii laterali.

Întrucît Piţi şi-a exercitat dreptul de veto la varianta angajării unui antrenor străin, se încearcă aducerea unei naţionale de peste hotare. La Euro 2008 s-a văzut clar: mai toate echipele au avut jucători naturalizaţi. Ca urmare, toţi federalii vor pleca în concedii în locuri exotice avînd la ei valize cu gumă de mestecat, pietricele colorate şi poze cu Casa Poporului, în încercarea de a înfia o selecţionată Under 10 a României, compusă din Ronaldinho Lupescu, Brahmaputra Sandu sau „Vîntul Turbat de la Răsărit” Prunea.

Se doreşte şi creşterea transparenţei în relaţia cu presa, motiv pentru care în jurul cantonamentelor echipei naţionale zidurile de beton vor fi înlocuite de pereţi realizaţi din materiale translucide.