Cine poate marca golurile revenirii în Europa League?

Timp de câteva luni bune, în timpul hibernării, s-a scris cu sacul despre partidele cu Ajax şi cu Inter, ca despre o livadă ce-ar urma să înmugurească la venirea primăverii. Mereu au fost trei-patru ştiri pe zi: despre ce pregăteşte Reghe, care sunt surprizele Clujului, pe câţi bani va pleca Vlad Chiricheş etc.

Apoi au venit partidele din tur, încheiate cu rezultate gemene şi cu scorul cel mai periculos din fotbal, cu-atât mai periculos cu cât se înregistrează pentru adversari. Şi nici măcar respectivul scor n-ar fi fost cea mai mare problemă. Mai neplăcut este că, în partidele retur, nu prea are cine să înscrie pentru întoarcerea rezultatelor. În cadrul celor mai tari loturi din România cauţi atacanţii şi nu-i găseşti. La CFR Cluj, nu sunt valizi, la Steaua nu prea sunt. Continue reading →

În fotbalul mare, organigramele sunt stufoase la nivel tehnic. În activitatea asemănătoare desfăşurată în România, deseori numită fotbal în lipsa unui alt termen, există un nomenclator impresionant la nivelul oficial. În spatele multor denumiri se ascunde de fapt una singură. Aici, nu prea avem acţionari, preşedinţi, manageri, membri în Consiliul de Administraţie sau investitori. Avem intermediari şi falimentatori profesionişti. Continue reading →

Am fost în viitor. Veţi rămâne OTV când veţi citi ce-am văzut acolo.

Salut, prieteni. Am revenit din anul 2023, unde am fost invitat de-o organizaţie ultrasecretă să asist la meciul dintre Steaua şi Ajax, echipa care realizează detergentul cu acelaşi nume. Din păcate, am pierdut calificarea în Cupa Întreprinderilor Mici şi Mijlocii.

Altfel, veştile sunt bune. Sportul a devenit o religie. Trebuie să crezi şi să nu cercetezi. De cercetare se ocupă doar doctorul Enrique Borges Villalobos, ucenic al doctorului Fuentes, preşedintele fundaţiei „Doping pentru viaţă”, acum sanctificat.

Înaintea competiţiilor de atletism, sportivii intră în parcul închis, pentru alimentare, schimbarea uleiului, injecţii cu kerosen şi numărarea membrelor.

La Jocurile Paralimpice, pentru prima oară în istorie proba de aruncare a suliţei a fost câştigată de un braţ. Continue reading →

În locul sistemului cu „play-off” şi „play-out”, vom continua cu sistemul „playback”.

Ca în Caragiale, la sistemul de organizare al Ligii 1 vom schimba câte ceva, dar nu vom modifica nimic. Părerea mea e că sistemul cel mai potrivit pentru fotbalul românesc presupune 814 echipe care nu joacă deloc între ele. Astfel, la sfârşitul campionatului, CFR Cluj câştigă din oficiu, Steaua merge în Europa League, că prinde primăvara europeană,  celelalte retrogradează, apoi revin toate în Liga 1, întrucât alte echipe nu mai există. Continue reading →

Este incredibil şi fără precedent ce se întâmplă ÎN ACESTE MOMENTE! Nimic.

Bănuiala mea este că, odată trecut sfârşitul lumii, sensul timpului s-a schimbat. De pildă, un an are acum câteva milenii, întrucât se întâmplă de foarte multe ori pe sezon să citeşti în presă că „Ăsta ar fi transferul MILENIULUI în Liga 1! Manchester United vrea un jucător din România„. Sau Inter. Sau Chelsea. În viitorul apropiat – ori în preistoria presei, dacă bănuiala mea se confirmă -, zecile de scouteri prezenţi în tribune, fiecare reprezentând un club mare, s-ar putea LUA LA BĂTAIE pentru autograful lui Mihai Costea.

Acum, nu ştiu dacă aţi observat, la umbra turnuleţelor din litere pe care le-am înălţat cu atâta pricepere jurnalistică, dar am folosit „s-ar putea”. Condiţional-optativul – care exprimă o întâmplare ipotetică, a cărei îndeplinire depinde de realizarea altei acţiuni – e noul perfect compus. În vieţile noastre, miile de chestiuni ce nu se vor împlini nicicând au devenit evenimente mult mai importante decât ce s-a petrecut. Probabil, de aceea Internetul se numeşte şi „mediu virtual”.

Vânturarea nimicului e o formă tristă de concubinaj între presă, public şi cei implicaţi în fotbal. Presa se face că munceşte, publicul se face că se informează, managerii, directorii sportivi şi importator-exportatorii de jucători îşi pun în circulaţie bazaconiile şi trăiesc bine din asta. Iar acest circuit bolnav chiar funcţionează. Moara se învârte, dar nu e pusă în mişcare de vânt, ci îl produce. Rezultă o boare însoţită de UN MIROS NEPLĂCUT (intră aici şi simte damful!), care, cu timpul, pentru cel ce stă în bătaia ei, va deveni aer curat de munte.

Sau, dacă ţi-a mai rămas un dram de discernământ, te simţi OBOSIT şi PĂCĂLIT (vezi video). E ca la ieşirea dintr-un bâlci, unde, după ce un nene ţi-a spart urechile cu portavocea, după ce ai văzut numai femei cu barbă, pitici zburători şi oglinzi care te arată ba ca pe o macaroană, ba ca pe o buturugă, ai vrea să mai vezi lucrurile şi aşa cum sunt. Iată, de pildă, un articol din Gazeta, care tratează ANALITIC (atenţie, conţine numere şi cifre!, intraţi pe propria răspundere) fenomenul opus falselor vânzări cu tona. Astfel, în Liga 1 se cumpără mai mulţi jucători decât în Serie A, suntem chiar pe locul al doilea la capitolul „întinerire”, numai că, din păcate, suntem codaşi în ceea ce priveşte numărul fotbaliştilor crescuţi în propriile pepiniere, adică exact aceia pe care S-AR PUTEA BATE în viitor United, Inter şi Chelsea.

În încheiere, aş propune să se acorde şi în presa noastră trofeul „Balonul de Aur”. Nu pentru a răsplăti excelenţa, la ce bun?, ci pe autorul acelei ştiri umflate care se sparge cel mai rapid.