Praful de pe tobă

Cam asta a vândut Dumitru Dragomir, cam asta se va alege de fotbalul românesc.

„Dănănae la PSV?”. „Costea la Porto?”. „Tănase la Galatasaray?”. Deocamdată, singurul transfer sigur din fotbalul românesc este cel al lui Dumitru Dragomir, de la LPF 2009 la LPF 2013.

Reconfirmarea sa e justificată de cele 85 milioane de euro plus TVA cu care s-au vândut drepturile de difuzare în 2008. În opinia mea, vom afla însă cât valorează cu adevărat Liga 1 doar după ce partidele vor fi transmise în regim pay-per-view. Până atunci, putem vorbi de planuri de afaceri bine sau prost făcute de un trust ori de altul. Cine va face primul acest pas se va găsi însă în postura celui dintâi grec care a pus piciorul pe sol în războiul troian, fiind străpuns imediat de săgeţi, de aceea nimeni, mai ales pe timp de criză, nu se grăbeşte să introducă sistemul.

Domnul Dragomir pare astăzi mai viclean decât Ulise, dar lucrurile se vor schimba în 2011, la viitoarea licitaţie. Cu siguranţă, decalajul valoric dintre fotbalul nostru şi cel european, deja imens, va fi şi mai mare. E foarte posibil să nu prea mai avem echipe în competiţiile europene, jucători români care să evolueze în campionatele străine şi arbitri autohtoni. În acest moment, partidele se pot urmări pe mai puţin de jumătate dintre televizoarele din România. O sumedenie de oameni au aflat că pot trăi şi fără a urmări sute de minute de fotbal românesc, deci acel preţ din 2008 a scăzut şi scade în continuare. Trustul câştigător a descoperit că nu a câştigat mai nimic, celelalte că e mai convenabil să vorbeşti despre fotbal decât să transmiţi fotbal.

Aceasta, pentru că LPF a vândut cu bani buni doar stativul, în timp ce zumzetul din jurul fenomenului, adevărata marfă, e la liber. Să observăm că, de pildă, Chivu e singurul fotbalist în activitate care apare în reclame. În afara unei apariţii pasagere a lui Nicoliţă – care şi aceea era mai degrabă justificată de imitarea lui -, aţi văzut însă un clip publicitar cu participarea vreunui fotbalist din Liga 1? În acelaşi timp, de câte ori credeţi că apar pe micul ecran, în SUA, sportivii din NBA şi de câte ori preşedinţii cluburilor de baschet? E o proporţie inversă între cele două cazuri. De ce? Pentru că, din punct de vedere mediatic, fotbaliştii noştri nu există.

De aceea, urmărindu-i pe preşedinţii cluburilor de fotbal din Liga 1 cum se declarau extrem de mulţumiţi, mă întreb câţi dintre aceştia realizau cât de păcăliţi au fost. Pentru că: 1. în 2011, vor primi mult mai puţini bani, 2. Numai 2-3 vor avea acces la „caşcavalul” european şi 3. nu echipele pe care le conduc sunt adevăratele valori de piaţă ale fotbalului românesc, ci chiar domniile lor. Ar trebui să-l angajeze pe Dragomir nu ca preşedinte LPF, ci să le managerieze apariţiile la TV.

O cheie de boltă

La CE de anul trecut, Spania a prezentat fotbalul viitorului, însă, din păcate, al unui viitor posibil doar ei. Pe faza defensivă, presingul seamănă cu mişcarea bielelor unui motor. Practic, fiecare jucător de construcţie al adversarului se trezeşte în faţă cu doi sau chiar trei oponenţi. Apoi, după recuperarea mingii, începe acea construcţie continuă şi rapidă, care aminteşte de încăpăţânarea unei picături de apă de a-şi găsi drumul printre dalele de piatră.

Pentru alţii, copiatorul are din start cartuşul cam uzat. Dacă în cazul Spaniei, ai senzaţia unei pisici care se răsuceşte în aer spre a o tuli imediat după aterizare, jocul naţionalei noastre încă prezintă aspectul unei sacoşe rupte, din care cartofii se rostogolesc pe scări. Uneori, mijlocaşul adus de pe dreapta pe stânga creează nu superioritate, ci învălmăşeală. Riscul unei echipe scurte – fragilitatea în centrul defensivei – se accentuează în cazul folosirii unor fundaşi lenţi. Un alt risc este acela că jucătorii trebuie să alerge continuu, deci pot cădea fizic.

Chiar şi aşa, o astfel de echipă e mai dinamică, având un potenţial ofensiv bazat nu pe aşteptare – ca în trecutul selecţionatei noastre -, ci pe construcţie. Să observăm că Unirii îi iese mai bine acest joc minuţios, bazat pe efort, poate şi pentru că l-a adaptat la posibilităţile ei. Când nu-i ai la mijloc pe „ţesătorii” Xavi, Iniesta, Silva, Alonso, joci cu un pivot în atac.

De aceea, rostesc un nume care încă nu a intrat în planurile selecţionerului: Bilaşco. Rar am văzut un jucător care să câştige aproape toate duelurile aeriene într-o partidă, fiind o posibilă cheie de boltă pentru o zonă în care încă suferim.

Liderul forţat

Nici nu jucă bine Tănase patru meciuri printre tricolori şi deja încercăm să-l tragem cu forcepsul pe piedestal, prin această repetată întrebare: „Va fi Tănase următorul lider al echipei naţionale?”. Uităm că în sport un lider nu se creează, ci se impune singur, asemenea masculului alfa.

Când Hagi a apărut la echipa naţională, nu a fost nevoie de miruiri pentru ca toată lumea să simtă că în jurul lui se va cristaliza selecţionata României. Totuşi, chiar şi atunci s-a vorbit de „Generaţia de aur”, nu de “1+10”. A venit apoi ceea ce în mod forţat s-a numit „Generaţia lui Mutu şi a lui Chivu”. Ce s-a ales din această construcţie? Principalii ei piloni, sub o formă sau alta, sunt în plin proces de măcinare. Este ca în bancul cu românul care, lăsat într-o cameră cu două bile, iese spunând că „o bilă s-a stricat, pe cealaltă am pierdut-o”.

Nu avem oare nicio vină în această chestiune? De la montarea unui bec până în politică, simţim nevoia unui tătuc, unui far călăuzitor, care să nu poarte doar bagajul de aşteptări, ci şi întreaga responsabilitate. Ne prindem cârceii speranţelor de un singur arac, neînţelegând că tocmai această presiune vegetală îl poate culca la pământ. Cristian Tănase este un fotbalist cu viteză, viziune a jocului şi talent, dar şi cu o anume fragilitate. Expus prea de timpuriu presiunilor şi forţărilor, ori el va ceda, ori ceilalţi se vor simţi, pe bună dreptate, nedreptăţiţi.

Nu de un lider de echipă avem nevoie în acest moment, ci de o echipă în care fiecare fotbalist să poată fi lider pe zona sa de joc. Când angrenajul va funcţiona cu precizia dorită, ne putem năpusti în interior să-i aflăm rubinele. Mai e însă mult până atunci.

Sporturi de masă şi de casă

Poate televizorul meu are ceva, dar din când în când într-un colţ apare Mihai Leu, în costum, boxând cu umbra. Fostul campion mondial de box nu ne explică pe muteşte secretele nobilei arte, ci, transformat într-o ciudată marionetă, ne îndeamnă, prin croşee şi directe, să pariem.

Din ce în ce mai multe echipe sunt sponsorizate de case de pariuri, iar reclamele de profil inundă ecranele TV. Ceea ce este ciudat: ai senzaţia că pariurile nu mai sunt o prelungire a sportului, ci chiar raţiunea acestuia de a fi. Pe mulţi pariori, de pildă, nu-i mai interesează cum a fost meciul, ci dacă predicţia lor trecută în buletinul de joc s-a îndeplinit. Iată cum o lume vie, plină de nuanţe şi neprevăzut devine o biată schemă în trei variante: 1, X, 2. Când există nuanţe, ele sunt trase cu forcepsul din artifical. Nu e exclus ca în curând să citim pe site-urile de sport ştiri de genul: „Ai cotă 19,3 pentru un gol înscris cu coccisul, direct din corner”.

Transformarea sportului implică şi transformarea publicului de sport într-o masă de chibiţi febrili. Un alt mare campion, Boris Becker, îşi trăieşte o a doua tinereţe propăvăduind nu aşii, ci careul de aşi. Directa, centrarea, placajul, alergarea, plonjonul, slam-dunk-ul – deci tot ce a dăruit sportul mai frumos sub forma elanului trupesc – sunt înlocuite de grimasa adăpostită sub cozoroc şi de ochiul mijit dincolo de ecranul negru al ochelarilor.

Sportul se micşorează şi se ieftineşte, pentru a deveni un produs vandabil de televiziune. Un schior nu ajunge la ştiri decât dacă a trecut ca o ghiulea prin garduri, fracturându-şi spinarea. Avem în schimb tablele, unde putem urmări sprinturile fulminante ale zarului de fugă. Avem skanderbeg-ul, unde, după zeci de competiţii ilare, lui Oncescu nu-i mai rămâne decât să-şi măsoare forţele cu o motostivuitoare. Avem fotbalul de masă, sport în care golul se obţine învârtind linia de atac ca pe-o frigăruie (Andrei Vochin, pregăteşte-te să comentezi, în câţiva ani, aşezarea unei echipe de fotbal de masă). Cum acesta va fi sport demonstrativ la JO din 2012, mă gândesc că peste alţi patru ani va fi introdus şi cel cu nasturi. Parcă văd ştirile cu noile vedete: „Atacantul lui Yokohama Trousers, transferat recent de pe-o manşetă direct pe şliţ, se laudă că penetrează orice butonieră”.

Astfel, mondialele de tabinet bat la uşă. Încep semifinalele la nimerirea măslinelor cu scobitoarea. Vin europenele de scărpinat viteză, balcaniada de bătut darabana, Marele Premiu la ridicat sprânceana ori Cupa Mondială la calcularea de TVA. Aşteptând aceste competiţii şi transmisiile aferente, să ne mulţumim cu „Goluri şi goale”, emisiunea cea mai încărcată de miez şi de suspans din media sportivă. Pariez – şi ofer o cotă bună în acest sens – că până vom intra în era postatomică, fiecare meci se va încheia cu acelaşi zero la zero imens dezvelit pe tabela de marcaj.

Ştiri de criză

* Conform previziunilor UEFA, peste cinci ani, campioana României va juca tur preliminar pentru a primi dreptul de a înfrunta în meci amical echipa a doua a băieţilor de cor de la Vatican.

* Tot atunci, Gazeta va scoate un DVD cu cele mai bune mise cântate de Bahoi de la Constanţa. DVD-ul va avea ataşat şi un ziar.

* Apel umanitar. Citeşte şi dă mai departe. „Claudiu are urgent nevoie de crampoane”. Suporterii sunt rugaţi să contribuie cu orice sumă pentru ca atacantul dinamovist să nu joace şi în următoarele partide în pantofi cu toc, cu două numere mai mici, încălţaţi invers.

* Conducerea din Ştefan cel Mare a anunţat că, în urma rezultatelor dezastruoase din această toamnă, în iarnă Cornel Dinu va face o analiză a situaţiei de la Dinamo. Aceasta va fi gata în primăvară, urmând să fie tradusă şi înţeleasă până în vară.

* Pentru a se putea concentra mai bine asupra campionatului, Steaua a cerut la UEFA ca următoarele sale meciuri din Europa League să se dispute fără fotbalişti.

* Ovidiu Sabău s-a declarat nemulţumit că jucătorii săi au riscat inutil contaminarea cu gripă porcină la Bruxelles, părăsind punctul de carantină organizat în propriul careu.

* Astăzi va avea loc ceremonia în cadrul căreia Antonio Conceiçao va primi titlul de „Cetăţean de onoare al oraşului Praga”.

* FRF şi LPF au stabilit data de disputare a partidei FC Braşov – Unirea Urziceni. Meciul se va juca pe 14 noiembrie, la Varşovia, în pauza întâlnirii Polonia – România.

* Răzvan Lucescu a anunţat organizarea unui trial în vederea începerii campaniei de calificare pentru Euro 2012. Participanţii trebuie să aibă asupra lor talonul de pensie.

Echipa de nicăieri

În media de specialitate, campioana trăieşte două zile, ca speciile sortite din start unei vieţi scurte, în timp ce echipele călcate de turci prin Europa League au o existenţă de tip broască ţestoasă. În ziua returului cu Rangers, în portofoliul de ştiri al Unirii din pagina gazdă a gsp.ro încă apărea o informaţie veche de peste două săptămâni, legată de cântăreaţa Pink.

Unirea nu are fani numeroşi şi dedicaţi care să determine un flux constant de ştiri – încă nu există „Legione Urziceni”, „Peluza Bărăgan” sau „Divizia Lupilor” – , dar reuşeşte să convingă o categorie mai greu de sedus: publicul neutru, ce nu cumpără neapărat ziare de sport şi nici nu e prea interesat în a-i asculta pe Borcea şi Becali intervenind telefonic. E o formaţie care poate reveni când este condusă, ai cărei fotbalişti stăpânesc procedeul şutului de la distanţă. Observăm în jocul ei buna folosire a armei letale numită presing sau că, în funcţie de dinamica fazei, fotbaliştii apar deseori în poziţii surprinzătoare, creînd superioritate.

După partida din Ghencea rămâne însă şi un gust amar. Chiar dacă am egalat in extremis, Rangers era o echipă de bătut. Mental, ne-am încâlcit năzuinţele în plasa de siguranţă a locului trei, deşi adevărata primăvară fotbalistică se trăieşte în Champions League, nu în Europa League. Extrag, de aceea, din ochiurile plasei declaraţia nebunească a lui Frunză – „Nu-i nimic, vom recupera punctele cu Sevilla” – şi o pun la păstrare. Mai ales că peste trei săptămâni nicio vedetă pop nu va concerta în România, deci ştirile despre Unirea vor fi cam tot acestea.