La ce ajută un antrenor străin?

rompol023În România, dintotdeauna, când conducătorii au considerat că e nevoie de “un șoc la echipă”, a fost concediat antrenorul. Atât. A fost singura metodă psihologică de a motiva jucătorii și cea care are șansele cele mai puține să funcționeze. Mesajul pentru sportivi era: “Antrenorul e de vină, voi sunteți OK”. Mesajul pentru noul antrenor: “Vei păți la fel”. Aproape niciodată însă, de la Burebista încoace, nu s-a gândit nimeni să angajeze un psiholog la echipă.  Continue reading

Despre fotbal și sex

Un antrenor nou la o echipă e ca bărbatul înaintea sexului. Toate organele abilitate se unesc în vederea atingerii scopului comun, alimentându-l cu sânge proaspăt (adică bani) pe purtătorul de speranță, pe cuceritorul de noi teritorii.

La conferința de prezentare, antrenorul e bățos, radios, invincibil și, timp de câteva minute, pare etern în ipostaza-i virilă. Vorbele-i sunt mari, totul e posibil, „da, vom rămâne împreună până la adânci bătrâneți”.  Continue reading

Noul fenomen, vechiul nărav

Un ziar a titrat: “Răzvan Marin, noul fenomen”. Altul l-a denumit “noul Pirlo”. O singură umbră de îndoială există: e poreclit “Xavi” sau “Pirlo”? Poate că e deja “Maradona”. Bineînțeles, Juventus “este pe urmele lui”, dar și AS Roma sau Ajax îl vor. Până una-alta, pentru a sărbători intrarea în clubul select al vedetelor, iată șaisprezece imagini sexy cu iubita lui.  Continue reading

Colin

S-a stins McRae, pilotul ce toți și-ar fi dorit să fie.

colin3Am vazut cum se schimba marea la fata cand furtuna implanta pumnale in larg, cum se naste dimineata in Gibraltar, intinzandu-se ca un copil si tipand prin mii de pescarusi, am vazut soarele ucigand ca un asasin platit in desert, dar mangaind un obraz inlacrimat de ghetar in Tara de Foc, am vazut toate acestea, apoi, intr-o buna zi, l-am vazut pe Colin McRae pogorandu-se cu masina de pe un deal prafuit al Greciei.

Și așa cum vă simțiți dumneavoastră trecând brusc la scrierea cu diacritice, așa m-am simțit eu atunci, ca și cum un lucru neînsemnat s-a petrecut în univers, dar că era un fel de întregire. Și n-am fost eu singurul care s-a ridicat în picioare, și n-am simțit doar eu nevoia bruscă de de a pune mâna pe cel de alături, pentru a-l face atent și a-i împărtăși un miracol. Ci toți. Toți cei care strigam, privind cu ochii căscați la ceea ce părea lăsarea la vatră a ultimului zeu de pe Olimp.  Continue reading