#ChampionTheMatch

Unul dintre fotbaliștii mei favoriți a fost Iosif Rotariu. La Poli, la Steaua, la Galata, la echipa națională, oriunde. A jucat până în 2013, ultima formație la care a evoluat fiind ASU Timișoara, în Liga a V-a. La peste 50 de ani, înscrisese în acel sezon trei goluri și, bineînțeles, era cel mai bun pasator al echipei.

Pe când lucram la Gazetă, jucam în serile de joi fotbal pe terenul de handbal de la Spitalul Victor Babeș. Era prin 2006. Roti venise și el, invitat de nu-știu-cine.  Juca fantastic, ca în anii de vârf: rapid, elegant, subtil. Niciodată n-am înțeles cum lovea mingea când centra, astfel încât, pe o distanță de numai câțiva metri, balonul îl depășea pe fundașul advers și-i venea atacantului pe frunte.

Continue reading

Marele optimist

„Curiozitatea este singurul lucru de care ai nevoie în viață” – Alex Zanardi

Dacă s-ar fi retras la sfârșitul anilor ’90, Alessandro Zanardi ar fi rămas în istoria sporturilor cu motor prin câteva lucruri. Mai întâi, prin cele două titluri câștigate în ChampCar, dar și prin imposibilitatea de a se adapta Formulei 1, competiție în care n-a obținut decât un punct în două descălecări. Cei mai pasionați fani ar putea să-și mai amintească modul în care l-a depășit pe Bryan Herta la Laguna Seca, în 1996. Sau de faptul că a inventat „covrigii”, acel mod de a-ți roti mașina după o victorie, împachetată în fum.

Continue reading

Adevărata știre despre noi

Când mai vine câte un fotbalist celebru prin România, nu trec multe secunde până ce este întrebat ce părere are despre un jucător român. Implorarea ca un străin să ne confirme că însemnăm ceva în istoria planetară a sportului seamănă cu uimirea incașilor în fața cailor spanioli ai lui Pizzaro, animale nemaivăzute până atunci pe acel continent.

Asta e umilința. Noi întrebând ceva despre noi și așteptând răspunsul politicos, pe care să-l transformăm în știrea despre noi. Există un mic Sergiu Nicolaescu în fiecare, căci e mai ușor să gonflezi eroi și să le dai drumul pe cer decât să creezi condițiile pentru creșterea lor treptată. Dacă Nesta îl știe pe Radu Ștefan, înseamnă că nu suntem chiar atât de mici pe cât spune tabela. Dacă numele lui Cristi Chivu încă e cunoscut, poate că mai avem o șansă.

Continue reading

Campionatul F5

Fotbalul românesc se joacă prin comisii și tribunale, iar adevărații ași marchează la “masa verde”. Sunt mai multe contestații, apeluri și recursuri pe meci decât goluri, după cum există mai multe comisii decât oameni competenți în aplicarea regulamentelor.

Cei de la Tribunalul de Arbitraj Sportiv au, cred, o rubrică specială pentru România: procesul zilei. Angajații de-abia așteaptă să deschidă mailurile, să vadă ce se mai întâmplă pe-aici. “Ia uite, ăștia de la CSMS Iași vor să se cheme Bayern München”, “Puneți-l pe Porumboiu la spam, nu poate reînscrie FC Vaslui sub numele de FC Vaxlui”, “Dinamo vrea un credit pentru a cumpăra un jucător și garantează cu sectorul 3”. Până la urmă, vor construi în Lausanne un teren de minifotbal, unde-i vor invita pe împricinați să joace, după sistemul “primul care dă gol ia campionatul”, astfel încât totul să se decidă pe iarbă, fie ea și sintetică.

Continue reading