Fără tehnocraţi!

Ideea aducerii unui tehnocrat în fruntea guvernului e proastă. În primul rând, ar fi un anonim, o enigmă, în timp ce politicianul de profesie ne e deja familiar: a devalizat cu responsabilitate, a furat cu dăruire, a minţit generos. Apoi, specialistul e competent într-un singur domeniu, în timp ce omul politic se pricepe foarte bine la orice, mai ales la acel lucru ce trădează iscusinţa universală: apariţia la televizor.

Lumea crede că pentru un om politic e uşor să apară pe micul ecran. Nu este adevărat. În primul rând, trebuie să deprindă solemnitatea unui agent de circulaţie ce oferă explicaţii la normă după un accident. Spunând că ţara a fost lovită, transportată la spital, cu multiple leziuni şi puţine şanse de supravieţuire, el sugerează astfel nu doar că inutila lui prezenţă la locul accidentului va pune ordine în haosul existent, ci şi că, dacă ar fost acolo din timp, catastrofa nu s-ar fi produs.

Atenţie însă: spre deosebire de agentul rutier, omul politic ştie să arate empatie pentru victimă, compunând din fiecare muşchi facial, rid de pe frunte şi fir de păr un tablou demn-întristat, deşi locul adevăratei dureri nu apare, în general, în cadru. În plus, va evita termenii vagi. Nu auzi un lider al opoziţiei folosind expresii impersonale precum „totul s-a produs pe fondul nerespectării unor reguli …”, el va identifica întotdeauna rapid şi precis vinovaţii în cei care circulă pe sensul opus al spectrului politic, care au greşit grav, neacordând prioritate.

Aflat la putere, politicianul cunoaşte secretele asumării de responsabilitate astfel încât să nu poată fi tras la răspundere. Fostul premier a făcut-o de câteva ori şi tot ce poate păţi pe viitor este să primească nişte pălmuţe moi în creştet de la preşedinte, asemenea bătrânelului chel din Benny Hill. Înlăturat de la putere, un om politic ştie să iasă din scenă ca un antrenor de fotbal demis pe nedrept, deşi a retrogradat ţara. „Mă veţi regreta”, spune din vorbe şi din gesturi, ceea ce reprezintă purul adevăr: cum toate merg constant din rău în mai rău, va veni un moment în care memoria colectivă îl va absolvi de vină, aducându-l din nou pe banca tehnică.

Poate un tehnocrat să joace toate aceste roluri? Mă îndoiesc. Un adevărat specialist, pus în fruntea ţării, ar încerca să facă ceva. Nu. Ne trebuie un om care să nu facă nimic, dar care să se achite extrem de conştiincios de această sarcină importantă.

Dă „refresh” presei sportive! (7)

1. “ … Frank Vandenbroucke e numele ultimei cruci dintr-un cimitir neîncăpător. Avea treizeci şi patru de ani şi a fost găsit mort, la începutul săptămânii, într-o cameră de hotel. (…) La începutul anului, Frederick Nolf se cazase la un hotel din Doha pentru întâlnirea cu moartea. În februarie 2004, Marco Pantani îşi luase supradoza fatală de cocaină tot întrun hotel, dar în Rimini …”.

Radu Paraschivescu într-un articol din EVZ.

 2. „ … Ca şi la Renate Götschl, ceaunul cu zvonuri a făcut bulbuci de atâtea alternative fierbând viitorul lui Hermann Maier. Se retrage sau nu? Chiar de câţiva ani, de când maşina de victorii se defectase…”.

Pinguilde despre retragerea lui Hermann Maier.

Dă „refresh” presei sportive! (6)

Salut. Pentru această ediţie, câteva recomandări din lumea virtuală (şi nu numai) a sportului.

1. În primul rând, până pe 6 noiembrie, puteţi trimite texte la Talentul Anului, în cadrul Premiilor Ioan Chirilă. Regulamentul poate fi citit aici.

2. Un articol despre viaţa de parior sportiv, cu un citat din filosoful Mircea Florian: ”Norocul şi nenorocul sunt doi fraţi siamezi: unde este unul trebuie să apară şi celălalt”.

3. Un site despre gimnastică făcut cu mult entuziasm. Din „Despre noi” aflăm că autorii sunt patru pasionaţi ai acestei discipline. Sincere felicitări!

4. Un omagiu video pentru Michael Jackson adus de unul dintre cei mai buni (dacă nu cel mai bun) practicant de freestyle football. Frumos! Îl adaug aici. 

Vă reamintesc în ce constă ideea de “refresh” la presa sportivă. Să găsim variante. Voi îmi trimiteţi la ag@adriangeorgescu.ro link-uri ale unor articole sau bloguri interesante legate de sport, iar eu, la rândul meu, le popularizez.  Mai multe detalii aici.

Darea de seamă a lui Mircea Sandu

Aşteptăm de la preşedintele FRF identificarea principalilor vinovaţi pentru situaţia în care a ajuns fotbalul românesc.

1. Adversarii. De la îndepărtaţii danezi pînă la vecinii noştri sîrbi, toţi au făcut ce le-a stat în puteri să ne învingă. Pentru orice suporter de bună credinţă e limpede că, încă de la început, adversarii s-au distanţat de fotbaliştii noştri, adoptând un echipament diferit, cu alte însemne, iar pe teren au avut mereu aceleaşi scopuri mârşave: de a nu ne lăsa să ne facem jocul, de a ne lua mingea, înscriindu-ne cât mai multe goluri. Avem informaţii certe că şi jucătorii feroezi vor încerca acelaşi lucru.

 Din acest motiv, am început o amplă campanie de sensibilizare a lumii fotbalistice, denumită „Trei goluri şi gata!”. Câţiva fotbalişti exponenţiali români vor participa la turnarea unor clipuri, în care vor apărea gata să plângă, apoi pe ecran va apărea mesajul: „Câte goluri te lasă inima să le mai dai?”. În cazul în care adversarii vor continua să ne înscrie cu sacul, analizăm posibilitatea unor forfait-uri demne.

 2. Lipsa academiilor de fotbal. Am purces, încă de la începutul mandatului nostru, la desfiinţarea centrelor pentru copii şi juniori, avînd ca scopuri încurajarea iniţiativei particulare şi descentralizarea. Rezultatele analizelor din ultimele două decenii au relevat că societatea românească nu s-a ridicat la înălţimea intenţiilor noastre: în România avem academii militare, de studii economice, de biliard, există pînă şi Academia Caţavencu, însă aproape nicio academie de fotbal. În consecinţă, vom înfiinţa o comisie având ca sarcină demararea unui nou studiu întins pe următorii 20 de ani, care îşi propune să ofere răspuns întrebărilor: „De ce?” şi „Până când?”.

 3. Calificările repetate ale Generaţiei de Aur. Aceste evenimente, cu un oarecare caracter pozitiv la vremea lor, au avut o unică urmare: instalarea unui stres permanent în sânul actualei reprezentative. Ne întrebăm cum ar fi jucat componenţii Generaţiei de Aur şi la ce performanţe ar fi ajuns ei dacă cei dinaintea lor i-ar fi strivit psihic prin câştigarea unei Cupe Mondiale. Ca urmare, pentru asigurarea unui echilibru emoţional la generaţiile care vin din urmă, analizăm diferite metode pentru accederea rapidă în cea de-a patra urnă valorică.

4. Cei care vor strategii pe termen scurt. Echipa aflată la conducerea FRF consideră că nu poate face nimic de pe azi pe mâine, ca urmare ne concentrăm atenţia asupra naţionalei „Under zero”, care a obţinut deja câteva rezultate încurajatoare în preliminariile pentru nenăscuţi.

Aşa să ne ajute domnul Platini!

Dare de seamă

Începând cu 1 noiembrie, colaborarea mea cu „Evenimentul zilei” va intra într-o nouă fază. Astfel, în loc să scriu la respectivul cotidian, îl voi citi, sarcină de care promit să mă achit cu aceeaşi mare plăcere ca şi până acum. Le mulţumesc colegilor de la EVZ pentru doi ani şi jumătate minunaţi. A fost o deosebită onoare să scriu pentru acest ziar.
În faţă am alte proiecte şi propuneri. În funcţie de perioada lor necesară de trecere prin malaxorul timpului, unele vor căpăta viaţă, altele nu. Vi le voi anunţa la momentul potrivit.
Altfel, am primit vestea nominalizării la Premiile Ioan Chirilă, secţiunea analişti-comentatori. Ca de obicei, vă solicit ajutorul în alegerea articolelor. Am selectat câteva:
Din acestea trebuie să rămână trei. Voi pe care le-aţi alege?