Buricul, sânul şi fesa se înfruntă la TV într-o partidă pe viaţă şi pe moarte.

Se întâmplă de parcă, asemenea meşterului Manole, televiziunile de sport ar fi descoperit că o astfel de structură nu rezistă având doar ingrediente obişnuite – fotbal, tenis, handbal, box etc. – şi că e musai să zideşti acolo o femeie într-o stare avansată de dezbrăcare, pe care camera s-o parcurgă „pân-la costişoare, pân-la ţâţişoare, pân-la buzişoare, pân-la ochişori”.

Detaşamentele de nuri sunt armele disperării, bomba atomică (sau anatomică) aruncată atunci când vrei să câştigi rapid şi cu orice preţ o luptă. Audienţa ta nu este cea pe care o doreşti? Dezechipezi nişte fete şi le arunci pe micul ecran sub formă de „bombe sexy”. Problema e însă că şi concurenţa deţine arme neconvenţionale: ca urmare, va contraataca tot printr-o lansare de burice, fese şi sâni, grupate sub o altă denumire. Trebuie doar să găseşti un liant de calitate îndoielnică: la gsptv, avem stopul pe piept, la sport.ro fundul, şi mă întreb cât va mai dura această timiditate a televiziunilor de sport de a nu se referi la alte părţi anatomice şi cât timp vor mai păstra peticul din faţă al costumelor de baie, deocamdată ţinta prim-planurilor obsesive din promo-uri.

Totul vine într-o perioadă în care www.gsp.ro şi www.prosport.ro se curăţaseră de „zone erogene”, cu excepţia trimiterilor către site-urile de trust. Iată, pe www.gsp.ro poţi să citeşti nu doar declaraţii ale patronilor, ci şi anchete sau reportaje interesante. Şi chiar mă pregăteam să semnalez că www.prosport.ro are o înfăţişare nouă şi un layout mult mai frumos şi uşor de parcurs, cînd am notat apariţia unei noi competiţii, de fapt una veche de când lumea: „Liga bună”. Nu ne rămâne decât să sperăm că teritoriile îşi vor păstra graniţele bine definite, pentru că nu am vrea să-i vedem pe CTP, Banciu sau Mironică înecându-se printre bikini, ca în „Baywatch”, şi să le extragem textele cu privirea dintre părţile moi ale salvatoarelor de trafic şi de audienţă.

Revenind la televiziune, cel mai deranjant lucru nu este folosirea armelor nepermise, ci încălcarea de graniţe şi mixarea categoriilor. Prin închegarea în pelteaua cu mingi de fotbal, porţi, sâni şi pulpe, atât sportul, cât şi erotismul sunt sărăcite şi deposedate de sens. Să ne gândim, de pildă, la emisiunile meteo, unde s-au încercat fel şi fel de reţete: de la fete despuiate pînă la prezentatori trăsniţi, la care apoi s-a renunţat. De ce? S-a constatat că, de fapt, pe telespectator nu îl interesau textele glumeţe sau nurii domnişoarelor, ci – deşi poate părea incredibil – cum va fi vremea în zilele următoare.

Retorica justificatoare se sprijină în general pe următoarele aserţiuni: 1. Bărbaţilor le place fotbalul, 2. Bărbaţilor le plac femeile frumoase şi  dezbrăcate, ceea ce ar implica 3. Bărbaţii vor să vadă femei frumoase şi dezbrăcate la emisiunile de sport. Schemă care, evident, nu funcţionează, pentru că, de exemplu: 1. Îmi place muştarul, 2. Îmi place dulceaţa de mure, însă de-aici nu trebuie să deduceţi că 3. Îmi place să mănânc muştar cu dulceaţă de mure.

Dacă eşti o televiziune de sport, nu-l aşezi pe Mitea în studio împresurat de fete în costume de baie, obţinând ceva ce a amintit vizual de scena discuţiei lui King Louie cu Mowgli din desenul animat „Cărţile Junglei”. Dacă eşti o televiziune de sport, nu lansezi un concurs „Ţară, ţară, vrem fundaşe”, cu îndemnul „Pune-ţi fundul la bătaie!”, aşadar trimite câteva poze cu dosul prietenei tale şi noi îl vom premia, iar zile în şir imaginile cu poponeţe „sportive” să stea printre comentarii pline de porcării.

Dezbrăcând până la capăt chestiunea, rămâne ideea că a recurge la imaginea unui trup feminin dezgolit pentru atingerea scopurilor denotă impotenţă din punct de vedere profesional. Altfel spus, e presă făcută în primul rând cu fundul.