Agramaţi şi ingenioşi

„ … Există o categorie stranie de milionari. Înainte de ’89, evoluau în profesii care nu pretindeau să ai liceul la bază. Îi văd la televizor, încerc să-i înţeleg, îi dispreţuiesc şi îi invidiez în egală măsură …”.

Un articol de Răzvan Boanchiş.

Cotidianul TRU

“ … Nu voi mai scrie în Cotidianul. Nu eu am renunţat. Ziarul Cotidianul m-a dat afară …”, scrie Traian Ungureanu în Cotidianul.

“ … Traiane, ai debutat cu stângul. Revino-ţi, dragă! Ce produci tu azi, aici, îmi miroase a Vadim. Sigur, fără vulgarităţile explicite ale tribunului, dar în aceeaşi notă imorală …”, scrie Pavel Lucescu pe blogul lui.

Doru Buşcu comentează astfel:

“ … Dacă a fost sincer cu sine, Traian n-a fost sincer cu cei din jur. De la o vreme încoace şi-a falsificat contractul şi a vândut activism politic sub semnătura jurnalistului. Cu talent, cu ceva succes, dar fără demnitate. Şi acest rol de agent dublu a ţinut …”.

Apoi, opinia lui Dan Tapalagă:

„ … La Traian, totul e la vedere: atitudinea pro-Băsescu şi PDL, discursul reformist şi proocidental,  fuga aproape sinucigaşă de populism, dispreţul faţă de oligarhi. Încercaţi să găsiţi o contradicţie în textele lui din ultimii zece ani. Nu vă obosiţi …”.

Efectele crizei

Poate că fotbalul nostru exact de asta avea nevoie: de puţină criză. Am văzut o Gloria Buzău care a practicat într-o repriză a meciului cu CFR Cluj fotbalul pe care nu l-a jucat într-un întreg tur de campionat. Dacă n-aţi urmărit Gaz Metan Mediaş – Dinamo, aţi pierdut o partidă desfăşurată într-un ritm incredibil pentru Liga 1. Rapidul a înflorit ca o muşcată în nisip, de parcă exact asta a şi aşteptat, să rămână în zece oameni, în miezul secetei financiare, pentru a-şi reaminti de ce se află pe teren. Apoi, evident, s-a făcut auzită vocea de sfânt suferind de pântecăraie a lui Copos, care vorbea, normal, despre spiritul Rapidului şi cum poate fi menţinut viu numai cu câteva firimituri de pâine şi picături de apă stoarse din conturi.

Aşadar, în majoritatea meciurilor din primele două etape ale returului s-a jucat rapid, bărbăteşte şi pe poartă. Au fost mult mai puţine mâini în şold, lamentări şi fiţe. Pînă şi nefericitele episoade în care Brăneţ şi Chico au rămas câteva minute nemişcaţi pe gazon spun acelaşi lucru: că se joacă tare, fără economie sau alibiuri.

Criza are însă un efect motivaţional doar pentru cei aflaţi în competiţie pentru un loc. Există două categorii care o duc mai bine atunci când celorlalţi le merge prost: sunt cei care arbitrează părtinitor şi cei care îi deleagă parcă special să o facă. De exemplu, după ce a distrus meciul Poli Iaşi – Craiova, Corpodean a fost delegat pentru FC Timişoara – Pandurii. Reacţionînd la delegarea lui Corpodean prin cuvintele „Bine că n-a fost Lajos!”, Marian Iancu totuşi s-a pripit. Îl poate primi în runda viitoare pe arbitrul care a făcut fărâme echipa din Mediaş, cu dedicaţie.

A.Z.P.

OK, să ne liniştim un pic. Cât ştiu serviciile ucrainene despre noi? Au pus mâna pe câteva liste de Yahoo Messenger. Au aflat că geniştii români se antrenează la joculeţul “Minesweeper” şi că AKM-urile de 7,62 pe care le folosim au calibrul 7,62.

Nu sunt însă la curent cu adevăratele secrete militare ale României. Nu deţin planurile praştiei cu lunetă. Habar n-au că steluţele de pe epoleţi au fost transformate în arme ninja, extrem de eficiente atunci când pistoalele Carpaţi nu percutează. Nici prin gând nu le trece că, în domeniul tehnologiei militare, i-am depăşit pe americani, cu avioanele lor invizibile, căci ce radar din lumea asta poate depista nişte avioane inexistente? Timp de aproape două decenii i-am făcut să creadă că MIG-urile româneşti se prăbuşesc necontrolat, când, de fapt, noi antrenam în secret teribile escadroane de kamikaze.

În acest context, o întrebare nu-mi dă pace: de ce, după ani de zile în care, vezi Doamne!, i-am umflat cu informaţii inutile, renunţăm brusc la acoperire? Doar ca să atragem atenţia prietenului american – din ce în ce mai dispus să renunţe la scutul antirachetă în Europa pentru susţinerea rusească în Iran – că aici planurile NATO sunt vânate de spioni? Dacă era aşa, comunicarea trebuia să fie de genul “Am capturat doi spioni periculoşi pentru NATO, Agentul 0,07 şi Agentul Castravete”. Cu toate acestea, serviciile noastre au ţinut să precizeze că ele controlau de mult jocul, deci suntem extrem de bine păziţi într-un an electoral în care ungurul vrea din nou Ardealul, bulgarul vinde secrete ucraineanului şi sârbul se pregăteşte să ne bată la fotbal.

Aşadar, să ne liniştim, suntem bine păziţi de brava noastră armată de “contrainformaticieni”. Intelighenţia militară ucraineană şi-a epuizat vlaga şi resursele încercând să decodifice mesaje gen “Vasile, când te întorci de la unitate, cumpără cinci kile de cartofi” ori să înţeleagă ce armă de distrugere în masă se ascunde în spatele iniţialelelor A.Z.P. Iar dacă specialiştii lor în decriptare vor fi ajuns la concluzia că sunt aceleaşi izmene albăstrui lălâi din dotarea soldatului român, i-am păcălit încă o dată. Armata şi contrainformaţiile noastre au evoluat: în ziua de azi folosesc “aparate pentru zăpăcirea populaţiei”.