Low, „Shame”
Growing Up
Salut. Câte ceva de bucătărie internă:
1. I-aş ruga pe cei 4 câştigători de la concursul Shopix să-mi confirme pe mail adriangeorgescu222@yahoo.com) că au intrat în posesia premiilor.
2. Multe mulţumiri lui Pinguilde, care a făcut progrămelul ce m-a ajutat să calculez clasamentele în cele două etape de concurs. Fără ea şi fără J, care a pus umărul la calcul, nu m-aş fi putut descurca. Mulţumiri şi lui GabiK, care s-a oferit şi el să mă ajute.
3. Am împlinit recent 1.000 de abonaţi, cărora le mulţumesc pentru interesul manifestat faţă de acest site. Până acum, trimiteam mesajele de notificare cu ajutorul Gmail (sistemul propriu de notificare al blogului are câteva dezavantaje, de exemplu că aruncă notificările în “Spam” sau “Bulk” şi oricum jumătate dintre adrsese lipsesc, dispărând la căderea de server de acum câteva luni). Gmail s-a gândit să-mi facă un cadou la trecerea de borna 1.000, aşa că nu mai îmi permite mai mult de un mesaj de notificare pe zi care să aibă 499 de destinatari la Bcc. În acelaşi timp, Yahoo nu permite mai mult de un mail cu 100 de adresanţi în Bcc pe oră, iar Hotmail doar 50.
Aştept ideile voastre aici despre cum pot proceda, pentru că aş vrea să păstrez acest sistem de notificare prin mail. În curând, voi introduce şi sistemul de abonament RSS, pentru o anunţare cât mai rapidă a articolelor apărute.
Vă mulţumesc că mă luaţi în seamă şi vă dedic o melodie la temă: “Growing Up”, cu Peter Gabriel.
http://nl.youtube.com/watch?v=Kh80jJNgRrY
Jocurile sunt făcute
În Olimpiada politică, important nu e să cîştigi, ci să participi la cîştig.
Senatorul canadian Consiglio di Nino este un militant înfocat pentru independenţa Tibetului. A avut multe iniţiative pe această temă, iar, ca persoană privată, nu cumpără nici un produs fabricat în China. După ce oraşul Beijing a obţinut dreptul de a organiza Olimpiada din 2008, Di Nino a spus: „China nu ar fi trebuit să primească niciodată Jocurile, dar dacă tot avem lămîi, hai să facem limonadă”. Adică, dacă răul a fost făcut, măcar să încercăm a democratiza China prin sport.
Mulţi văd astfel Jocurile Olimpice: un cal troian care ascunde în burta lui nu mii de sportivi, ci însăşi democraţia. Însă acest fragil concept nu poate fi exportat, nici impus, este ca o specie rară care nu poate fi aclimatizată oriunde şi oricum. În general, cine declară că se duce să facă ordine în casa altuia din simţ civic o face doar cu gîndul la nişte comori ascunse în subsol.
Priviţi ezitările lui Sarkozy, care nu-şi mai poate susţine nici propriile iniţiative, explicînd că nu poate boicota o „competiţie a păcii”! Asemenea lui, şefii marilor democraţii se vor îndrepta spre Beijing hotărîţi să-şi exprime formal indignarea faţă de nerespectarea drepturilor omului şi să protesteze prin mici gesturi de frondă, ca gospodinele a căror mîncare nu este apreciată. Cum însă conducătorii politici sînt oameni în general visători şi care învaţă repede, se vor întoarce fascinaţi de puterea cu accente megalomane şi, chiar dacă n-o vor recunoaşte, uşor invidioşi pe liderii chinezi. Se va întîmpla ca în bancul cu copilul care e trimis în creierii munţilor, la un cioban, să înveţe dulcele grai românesc, pentru ca după cîteva luni oierul să dobîndească accent.
Astfel sînt mutate în lumea sportului mecanisme tipic politice: compromisul şi rezolvarea prin rotaţie a intereselor. Pînă şi acea aprindere a torţei a devenit hilară: se foloseşte o resursă naturală, căldura soarelui, pentru a trimite făclia într-o ţară care, prin exploatarea nechibzuită a resurselor, oferă o treime din încălzirea globală.
Din punct de vedere comercial, Olimpiada constă în competiţiile greu vandabile la TV, strînse într-un pachet imens care e lăsat, cu rîndul, la uşa copiilor cuminţi. Acum e rîndul Chinei, ţară în care sunt executaţi, conform estimărilor Amnesty International, 22 de prizonieri politici pe zi, capitol la care – potrivit aceleiaşi organizaţii – gazda Olimpiadei deţine de departe locul 1 în lume, iar alături de alte 4 ţări (
Dacă din punct de vedere politic, Jocurile sînt făcute, nu se ştie ce mai înseamnă Olimpiada din punct de vedere sportiv. Atleţii vor continua să-şi măsoare forţele sub cerul cenuşiu şi se vor chinui să doboare recorduri olimpice în cel mai nesănătos climat posibil. Altfel spus, vor mînca lămîile cu coajă cu tot.
Noile tehnologii ale veşniciei
E vremea substanţei misterioase, exotice şi omnipotente, a obiectului inteligent şi polivalent, din ce în ce mai mic şi cu mod de funcţionare greu de înţeles, cu un IQ superior stăpânului, pentru că de când puterea moale a aburului a fost înlocuită de cea misterioasă a electricităţii, nu prea mai pricepem ce se întâmplă înăuntrul uneltelor noastre.
Un telefon este acum aparat foto, agendă electronică, ceas deşteptător, agenţie de ştiri, notebook, calculator, lanternă, în curând va avea încorporate proiector pentru filmele înmagazinate şi un briceag elveţian. Nu aveţi încă mobil cu telecomandă auto încorporată? Mai aşteptaţi puţin! Va fi printre opţionalele noului automobil care se transformă la nevoie în robot, în păianjen uriaş sau în monstru submarin, ajutat în curbe de spiriduşi electronici, desemnaţi prin acronime tainice precum ABS, SRS şi EBD, maşina ce poate face singură totul, dar pe care îţi este imposibil s-o extragi din troiene la prima ninsoare.
Aţi văzut de câte lucruri e capabilă o pastă de dinţi? Protejează gingiile, înălbeşte dinţii, previne apariţia cariilor, îndepărtează placa bacteriană, întăreşte smalţul, stopează fisurile şi convinge plomba să se împace cu dentina. Priviţi cum particulele de acid se izbesc de mica cetate albă, respinse de stratul de cvintuple fluoruri şi de molecule de calciu îmbogăţit cu aromă de ambrozie!
Aruncaţi, aşadar, periuţa cumpărată acum două luni şi luaţi-o pe cea nouă, care, în plus, dispune de o tehnologie revoluţionară cu vibraţii pentru masarea omuşorului. Are dublă articulaţie, perii laterali execută o mişcare de rotaţie în sensul acelor de ceasornic, iar cei din mijloc fac genuflexiuni pentru a turna apă vie la rădăcina dinţilor defuncţi.
Dacă vei folosi şi noua gumă de mestecat recomandată de Asociaţia Universală a Dentiştilor (asterisc şi trimitere în partea de jos a ecranului, spre literele cât o carie „*organizaţie cu sediul în Vaslui”), în afara faptului că te vei putea distra congelându-ţi prietenii, vei beneficia de miracolul suprem al stomatologiei. Din fundul gurii strălucitoare ca un Mall, omuşorul va asista relaxat la renaşterea în gingii a tuturor prietenilor dispăruţi, să sperăm doar că, dintr-o eroare de sistem, nu vor învia şi dinţii de lapte.
La numai câţiva milimetri distanţă, aparatul de bărbierit oferă o altă perspectivă a perfecţiunii, noua netezime fără de cusur. Prima lamă capturează firul de păr, a doua îi citeşte drepturile, a treia îi oferă împărtăşania, a patra îl ghilotinează, apoi peste câmpul de bătaie se prăvăleşte prospeţimea răcoroasă a after shave-ului, afrodiziacul care le face pe toate femeile aflate pe o rază de doi kilometri să te scruteze ca nişte tigroaice. Dacă vrei să fii şi bărbos, şi sexy, foloseşte antiperspirantul cu noua pulbere din aripă de fluture, care te va ajuta să transpiri pe dinăuntru.
Şamponul cu extract de aloe vera, nucă de cocos, jujuba şi încă o substanţă rară, obţinută din glanda sudoripară a pitonului roz de Malawi, va preveni apariţia şi reapariţia mătreţii, va lipi de scalp firul care plănuia o evadare, redându-i rezistenţa şi demnitatea. Noul produs va sufla viaţă peste o încrengătură de celule moarte, trebuie doar să crezi şi părul tău va flutura mătăsos şi strălucitor, asemenea râurilor de ciocolată. (Vă amintiţi, poate, reclama în care un copil intra cu un baton în mână pe o uşă, iar în spatele lui se zărea o lumină orbitoare. Când ţâncul declara ca un halucinat că a fost în Paradis, aveai senzaţia că s-a lansat ciocolata cu marijuana şi stafide).
Există, aşadar, soluţii pentru toate zonele, genurile, nevoile şi vârstele. Şi nu prea mai contează că te-ai dus, întrucât Viagra te va păstra funcţional în varianta „rigor mortis”. Iar dacă ai vecine care au folosit cândva crema antirid cu coenzime de la Q11 în sus, cu incredibile proprietăţi de conservare, ai toate şansele să le dăruieşti strănepoţilor tăi un bunic.
De ce ne este teamă de singurătate?
Împreună
de Elena Georgescu
Se crede despre marii creatori ai lumii că şi-au dorit singurătatea, ca o condiţie necesară creaţiei. Totuşi, până la urmă, o carte e făcută pentru a fi citită şi un tablou pentru a fi privit, iar solitudinea căutată a artiştilor este anulată în orice bibliotecă sau muzeu, când oamenii se strâng, practic, în jurul sufletului lor viu. O spune, minunat, Octavian Paler: „Cărţile se scriu în singurătate, dar împotriva ei”.
Dacă singurătatea ar fi fost pentru El o valoare, însuşi Marele Creator nu i-ar fi creat pe oameni. Parte a chipului şi asemănării noastre cu El, suntem însă făcuţi pentru alăturare, împărtăşire, uniune. Singurătatea voită înseamnă să dai vieţii ce-i al morţii, deşi nici măcar iadul nu este privit ca un loc al izolării totale. Viaţa însăşi presupune comuniune. O celulă izolată nu poate trăi fără a fi parte într-o structură, fără a-şi extrage seva din celelalte.
În ultimul timp tot mai mulţi vorbesc despre avantajele singurătăţii. Rata divorţurilor a crescut, relaţiile sunt superficiale, încrederea în ceilalţi mai puţin importantă şi fiecare dintre noi pare tot mai suficient pentru sine. Toţi sunt însă tineri, aflaţi încă la vârsta la care simţul individualităţii fie se dezvoltă, fie îndeamnă la bravadă.
De aceea, cred că numai bătrânii pot depune mărturie, aşa cum a făcut-o acelaşi Octavian Paler, în poezia „Singurătate”: „Voi, care vă întoarceţi acasă şi, după ce aţi închis uşa, spuneţi «Bună seara», voi nu ştiţi ce-nseamnă să intri pe-o uşă tăcând”.
Fuga de tine, către oricine
de Adrian Georgescu
Lumea nu se termină cu mine, dar în mod sigur începe cu tipul care, dimineaţa – de fapt, ca să fiu sincer, spre prânz -, se spală pe dinţi, perfect sincronizat, în oglindă.
De ce te-ar împiedica absenţa altuia să te bucuri de prezenţa ta? Ce este această singurătate care stârneşte atâta teamă? E golul de lângă tine, care poate fi umplut prin cumpărarea unui căţel? O tară socială, aşa cum ne-a învăţat sute de ani o societate care a făcut din măritiş cel mai important scop al femeii şi care îl priveşte pe burlac ca pe un semiratat, condescendenţă sub care se ascunde, în general, invidia?
Psihologul englez Winnicott spune: „Capacitatea individului de a fi singur constituie unul dintre semnele cele mai importante de maturitate afectivă”. Altfel spus, doar în singurătate îţi poţi înţelege singularitatea, eul şi faptul că nu eşti o jumătate, ci un întreg. De multe ori, o detestăm doar pentru că ne sileşte să stăm de vorbă cu noi înşine. Avem ce să ne spunem în acele clipe ce nu pot fi umplute cu o conversaţie despre vreme?
Sunt oameni care fug disperaţi de ei către oricine, căutând nu o persoană, ci o cârjă. Îi revezi apoi, la câteva luni după ce şi-au mobilat colivia cu o altă păsărică în curs de împăiere. Şi ce frumoasă era ea pe când lupta să atragă atenţia masculilor prin trilurile ei, şi ce vânător era el, când săgeta văzduhul cu privirile! Acum, gesturile lor de învingători nu sunt decât plapuma sub care se ascund privirile stinse ale unor combatanţi predaţi în condiţii onorabile.