Peste 30 de ani

Nu le asigurăm copiilor condiţii să joace fotbal, importăm mulţi jucători şi facem investiţii „de azi pe mîine”. Care ar putea fi efectele pe termen lung?

Ştirile zilei de 31 aprilie 2038. Preşedintele FRF Todd Medina anunţă darea în folosinţă a gazonului de pe noul Stadion Naţional. Pînă la terminarea lucrărilor la tribune, partidele vor putea fi urmărite din zgîrie-norii din jurul arenei.

În vederea meciului cu Insulele Faroe pentru calificarea la CM 2038 – turneu final ce va fi organizat în comun de Paraguay şi Mongolia -, sponsorul selecţionatei României, Gerovital Forte, lansează în rîndul tricolorilor campania „Rămîi în viaţă pentru echipa naţională!”. În dorinţa de a completa lotul de 23, FRF le-a permis celor unsprezece titulari să vină însoţiţi de neveste, iar Iuliu Baratki ar putea deveni primul fotbalist convocat post-mortem la naţională.

Mutu, ajuns la cea de-a 393-a selecţie, declară că, dacă reumatismul nu-l va supăra, va intra pe teren în acest meci crucial pentru „Generaţia post emo”. La partidă şi-a anunţat prezenţa şi un delegat FIFA, care analizează oportunitatea introducerii în regulamentul de fotbal a unei prevederi ce sancţionează jocul pasiv.

CFR Cluj protestează la decizia forului mondial de a limita la zece numărul fotbaliştilor străini ce pot fi folosiţi în acelaşi timp într-un meci şi decide să le acorde cetăţenia română tuturor jucătorilor săi. Cartierul „Mica Lisabonă” devine oraş, apar plăcuţele trilingve şi se înfiinţează Universitatea Babeş-Bolyai-Culio.

Revenit în ţară într-un Airbus A380 plin cu jucători, antrenorul Rădoi prezintă noile achiziţii ale Stelei, din campania „Rebajas 75%”. Se anunţă că, pentru prima oară în istorie, carnavalul din Rio se va organiza la Pipera.

Gazeta Sporturilor lansează site-ul sudamericani.ro şi noua generaţie de emoticoane, care îi cuprinde pe „Joao cel vesel că a reuşit o braziliană” şi pe „Paco, ultrasul ca fasolea mexicană”.

Ştirea cea mai ciudată vine însă tot dinspre echipa naţională. La o conferinţă de presă, selecţionerul Dinu dă primele semne de ramolire, începînd brusc să se exprime pe înţelesul tuturor.

Prietenul nostru, Ronaldinho

Un filmuleţ  ne dă răspunsul la întrebarea: „Ce mai face Ronaldinho?”. Iată: zilele trecute a evoluat în cîteva meciuri între prietenii lui şi cei ai lui Messi. „Ronaldinho s-a îngrăşat, dar rămîne genial” ne asigură Gazeta, de parcă geniul ar putea expira, ca o conservă de carne, o dată cu trecerea datei-limită stabilite de fabricant.

Fazele lui pleacă din acelaşi „coup d’oeil” şi se termină cu ochii măriţi ai spectatorului. Primul termen era definit de Frederic cel Mare al Prusiei, în 1753, drept „perfecţiunea acelei arte de a înţelege rapid şi de a determina punctele tari şi cele slabe ale unei ţări ce trebuie cucerită, precum şi modul în care trebuie să acţionezi pentru a-ţi pune pe picior greşit adversarul”. Doar geniile ştiu s-o facă altfel, răsturnînd firescul şi provocând mirarea.

Driblingul pur nu se execută cu cartea tehnică în mînă, nu-i un complex de mişcări precise, ca schema evacuării în caz de incendiu, ci apare din capacitatea inexplicabilă de a te surprinde pe tine însuţi. Cuvîntul vine din englezescul „to dribble”, „a picura”, căci ce altceva face Dinho decît să lase să-i scape nişte bile colorate? Este clovnul venit la o petrecere de ţînci, care scoate monede din urechile copiilor, şi fiţi siguri că, la începutul trucului, nici el nu ştie exact cum va proceda.

Cîţi jucători mai există care să se uite într-o parte şi să tragă în cealaltă? De la Dobrin n-am mai văzut nici unul. Ronaldinho e o armată de cucerire prin seducţie, compusă din ochi, glezne, gambe, tălpi, genunchi, creştet – şi burtă, dacă vreţi, ce contează? -, deasupra cărora flutură, ca steaguri de luptă, zîmbetul şi codiţa. Într-o fracţiune de secundă, strategul observă, dă ordinul, trompetul sună şi cavaleria şarjează, de-abia cînd reluarea semnează armistiţiul pe micul ecran poţi număra răpuşii.

Prietenii lui Messi, prietenii lui Ronaldinho. Nu-i aşa că fotbalul e simplu? Desigur, trebuie să existe şi impresari sau ofiţeri de presă, dar în principiu, ai nevoie doar de o minge şi de cîţiva amici. De Roberto „Pato” Abbondanzieri, de Sebastian „Loco” Abreu, de Roberto „Toro” Acuna şi de Jorge „Zurdo” Rojas, fotbalişti botezaţi în dulcele stil sud-american, în care porecla stă alături de nume, ca şi cum o parte din om se joacă, iar cealaltă munceşte. Un stil propriu copiilor şi artiştilor, nu întîmplător cei care se bucură mereu de joacă.

Graţie lui Ronaldinho şi a altora ca el, există un „Răţoiul”, un „Nebunul”, un „Taurul” şi-un „Surdul” pe aproape fiecare maidan şi pe aproape fiecare scenă a lumii, împărţind şi înmulţind o moştenire păstrată în adîncul unor ochi miraţi.

http://www.youtube.com/watch?v=NwMxSOb-4X4

 

Limba română se strică

În ciuda panicii stârnite printre academicieni, curăţenia şi forţa unei limbi nu provin din rezistenţa pe care aceasta o opune „invadatorilor” străini. Importul de cuvinte poate fi o transfuzie, îmbogăţind limba, pentru că ajută la înţelegerea sensului exact. Degeaba vei împăia un număr fix de cuvinte, astfel încât să pară vii pentru eternitate, dacă apoi încui vitrinele muzeului şi arunci cheia.

Germanii au botezat trusa de scule, cei mai mulţi termeni folosiţi în sport şi în afaceri vin din engleză, cuvintele italieneşti cântă, deci locul lor este pe portativ, iar cele franţuzeşti se odihnesc în farfuriile din toată lumea, ca delicatese. Când un popor excelează într-un domeniu, cuvintele sale se impun de la sine, pentru că ele înfig steguleţele în harta ţinutului virgin. Astfel, Schiller atrăgea, la vremea lui, atenţia puriştilor limbii germane: „Ce originală idee aţi mai avut: să curăţaţi limba de cuvintele străine; totuşi, prieteni, cum veţi traduce în germană cuvântul <<pedant>>?”.

Adevăratul pericol nu vine din afară, ci din interior. Decât să încercăm să traducem „marketing”, mai bine am vedea cum se degradează cuvintele româneşti, pentru că prea puţini mai par interesaţi de respectarea reţetei. Suntem mai rapizi, dar şi mai nepăsători, mai eficienţi în a transmite, dar incapabili să redăm profunzimea celor simţite, pentru că nu există simplificare fără sărăcire. Aşa cum i-o arată numele, „messengerul”, noul instrument de comunicare în masă, trimite mesaje telegrafice, iar când apare o nuanţă, o stare care trebuie zugrăvită, îţi alegi un icon din galeria măştilor. Deşi tristeţea e de mai multe feluri – o mâhnire adâncă pricinuită de moartea cuiva, o tuşă de nostalgie, o uşoară apăsare adusă de nu-se-ştie-ce, enervarea că ţi-ai pierdut cheile sau inconfortul creat de faptul că afară plouă -, ea a ajuns ca reprezentare doar o bulină galbenă cu colţurile gurii trase în jos.

Pe bloguri, pe chaturi şi chiar în ziare se scrie deja într-o altă limbă. Potrivit www.antoniomomoc.com, un student la Jurnalistică, căruia, la examenul de licenţă, i s-a cerut să povestească despre „titlul-şoc”, l-a scris ca fiind „titlu shok”. Unii viitori ziarişti scriu „reânceperea”, „reântoarcerea”, „reânscrierea”, alţii consideră că „Lucian Blaga a candidat la primărie”, iar numărul de „i”-uri este fixat, în general, după ureche.

„Sântem” „mândrii”, deoarece „copii noştrii” „vor fii” k lumea J, dar „face-ţi” ceva, „pls”!!! De exemplu, plătiţi-i mai bine pe profesori şi mai reduceţi din academicieni.

Măsuri pentru viitor

FRF a tras învăţăminte după Euro 2008, hotărînd lansarea unui plan pe termen lung. Astfel, în următoarele preliminarii, naţionala va juca în sistemul 4-1-4-1, însă nu dispus de la poarta noastră către cea adversă, ci aşezat simetric pe părţile laterale ale propriului careu.

Faptul că un antrenor de 70 de ani a cîştigat titlul nu a lăsat indiferentă conducerea Federaţiei. În cadrul unei şedinţe, s-a hotărît să aşteptăm ca Piţurcă să atingă această vîrstă, după care îl vom oferta pe Aragones.

Se încearcă, totodată, preluarea unor modele de succes folosite de cîteva echipe de la Euro. Emil Săndoi a fost trimis în Turcia, pentru desăvîrşirea tezei de doctorat „Cum să dai un gol turcesc”, iar profesorul Mircea Rădulescu va susţine o conferinţă cu titlul „Cea mai bună apărare e apărarea”. Se urmăreşte şi aclimatizarea paselor rapide ale spaniolilor. Deocamdată, în prezentele calificări, ele se vor schimba doar între cei patru fundaşi centrali, urmînd ca, în timp, în sistem să intre şi apărătorii laterali.

Întrucît Piţi şi-a exercitat dreptul de veto la varianta angajării unui antrenor străin, se încearcă aducerea unei naţionale de peste hotare. La Euro 2008 s-a văzut clar: mai toate echipele au avut jucători naturalizaţi. Ca urmare, toţi federalii vor pleca în concedii în locuri exotice avînd la ei valize cu gumă de mestecat, pietricele colorate şi poze cu Casa Poporului, în încercarea de a înfia o selecţionată Under 10 a României, compusă din Ronaldinho Lupescu, Brahmaputra Sandu sau „Vîntul Turbat de la Răsărit” Prunea.

Se doreşte şi creşterea transparenţei în relaţia cu presa, motiv pentru care în jurul cantonamentelor echipei naţionale zidurile de beton vor fi înlocuite de pereţi realizaţi din materiale translucide.