Cum a fost pe Camino (2). Cantabria

Nimeni nu știe, astăzi, cu siguranță ce înseamnă “Cantabria”. Acel “cant” pare că vine din cuvântul celtic ce înseamnă “piatră” și, împreună cu sufixul “abr”, ar putea să-i desemneze pe “cei care trăiesc pe stânci”. Povestea Cantabriei e strâns legată de munții lor înalți și de oceanul căruia, în nemărginita lor mândrie, îi spun “Mar Cantabrico”.

Castro Urdiales – vedere din port

Continue reading

Două filme bune și puțin cunoscute. Cu Kathy Bates (după Stephen King)

Recomandările de azi sunt ecranizările unor cărți scrise de același autor, căruia i-am citit majoritatea volumelor: Stephen King. Mulți îl desconsideră, ca fiind „prea comercial”, eu îl văd ca pe un scriitor foarte bun, care știe mereu foarte bine ce face și pentru cine scrie.

Nu toate cărțile lui îmi plac (cam una din patru), dar unele sunt foarte bune. King are, după mine, mari calități: știe foarte bine să construiască personaje și să scrie simplu. Favoritele mele sunt: The Long Walk, The Shawshank Redemption, The Green Mile și cele două cărți care au stat la baza următoarelor pelicule. Nu întâmplător – cu excepția lui The Long Walk, ale cărui drepturi de ecranizare le are Frank Darabont -, celelalte s-au transformat în filme excepționale.  Continue reading

3 (+1) filme bune și puțin cunoscute. Cu Billy Bob Thornton și Bill Paxton

Billy Bob Thornton în A Simple Plan

Pe Billy Bob Thornton îl știți, probabil, drept cel de-al doilea soț al Angelinei sau după rolul din Bad Santa 1 și 2, ori poate – Doamne ajută! – veți fi văzut „The Man Who Wasn’t There”, un clasic al fraților Coen (al căror stil îi plăcea atât de mult, încât Billy Bob a acceptat din prima, fără vreo negociere, să joace în filmul lor).

Thornton are însă câteva roluri extraordinare, deși ceva mai puțin cunoscute.  Continue reading

Cei care împachetează fumul

Pentru reclădire, propun o soluție modernă ca fotbalul românesc: un sfat al bătrânilor.

În Liga 1, ați observat?, de câte ori un fotbalist se ceartă cu antrenorul, e trimis să joace în divizia a III-a sau într-a IV-a. Asta arată și rolul acestor eșaloane în mentalul nostru: ca locuri de exil, unde se rup corecțional oase, un fel de purgatorii pentru îndreptarea minților rătăcite și revenirea la turmă.  Continue reading

Cum a fost pe Camino (1). Țara Bascilor

Anul acesta, am parcurs pe jos El Camino del Norte, rută străveche a pelerinilor prin nordul extrem al Spaniei, care leagă Irun de Santiago de Compostela pe distanța a 840 de kilometri.

Acum patru ani, când am făcut primul Camino del Norte, ne-am însoțit cu cinci basci care ne-au plăcut foarte mult. De atunci, am rămas cu o părere tare bună despre acești oameni. Sunt muncitori, ospitalieri, deschiși, direcți în a spune ce au de spus și, peste toate, au simțul umorului.  Continue reading

Naționala de baba oarba

Problema nu-i doar că jucăm foarte prost fotbal, ci că o facem în modul cel mai urât cu putință.

Ca spectatori, știți ce facem noi, de fapt, la meciurile naționalei? Sperăm ca adversarii să facă vreo trei-patru greșeli în lanț, iar ai noștri să nu lufteze din careul de șase metri ori să nu se accidenteze mortal încercând să împingă mingea în poartă.

Uneori, te gândești că scopul acelor 90 de minute nici nu mai e introducerea balonului în plasă, ci parte din rutina de relaxare dinaintea meciului. Plimbarea prin parc, mersul la Mall, vizionarea unui film la cinema, apoi o fugăreală prin iarbă.  Continue reading