“În fotbalul actual nu mai există echipe mici”. Ați auzit deseori această butadă, prin care vorbitorul își propune, de obicei, să scuze în avans o contraperformanță.
Este, de pildă, Ungaria o echipă mică? Am considerat-o astfel, mai ales în ultimii ani. Am râs de izmenele cenușii ale bunicului Gabor Kiraly, de faptul că au doar trei fotbaliști buni în echipa națională, restul jaloane. Am greșit. Ungaria e o echipă care, la această competiție, și-a propus mai mult decât să nu se facă de râs. De fapt, ce obiectiv e acela să te duci la o competiție încercând să nu te faci de râs? E ca și cum la interviul de angajare ți-ai propune un singur lucru: să nu-ți torni cafeaua în cap. Continue reading
Aidoma personajului principal din „Breaking Bad”, Stephen Doran, aflând că suferea de cancer, a devenit traficant de metamfetamină. Tot asemenea lui White, este profesor, dar a fost și politician, și director de bancă. În luna mai a anului 2013, el a primit un pachet suspect la școala unde preda matematica. După ce au primit pontul prin telefon, polițiștii l-au tras pe dreapta la plecarea de la școală și au găsit în pachet aproape jumătate de kilogram de metamfetamină, în valoare de 50.000 de dolari.
Croații au scăpărat precum chibriturile umede. Anglia? Demisionarilor din UE le-ar fi prins bine un antrenor. Belgienii sunt o încântare pentru ochi, însă Miss Popularitate are puține șanse să fie frumoasa Europei. Polonezii? Ca stil, sunt niște nemți mai mici, fără însă a avea victoria în ADN. Francezii au doi jucători care pot decide un meci: Payet și Griezmann, dar atât. Numai două echipe au arătat până acum forța necesară pentru a lua un titlu european. Din păcate, ele se vor întâlni în sferturile de finală. 
În partida împotriva Portugaliei din optimi, Croația a comis marele păcat al sportului: în loc să joace ce știa mai bine, și-a sugrumat propriile calități, transformând curajul în tehnică de calcul. Acea fermecătoare echipă despletită ce înfrânsese Spania, campioana europeană en titre, s-a transformat într-o gospodină atentă să nu risipească un sfanț la legătura de lobodă. De la portughezi mă așteptam la asta: ei mereu au jucat un soi de „măgărușul”. 
Deși a urmărit un scenariu scris după cartea unui fost ofițer australian, „Marea evadare” (1963) a folosit fapte ce par desprinse din viața incredibilă a căpitanului englez Richard Carr. În timpul celui de-al doilea război mondial, acesta a fost capturat de către germani și trimis într-un lagăr de prizonieri. A încercat de câteva ori să evadeze, de fiecare dată într-un mod mai elaborat, asemenea personajului „Cooler King”, interpretat de Steve McQueen.
Valoarea unei echipe stă și în modul în care joacă când liderul ei este absent. Amintiți-vă de pildă, de România la primul meci de la Cupa Mondială din 1990: am jucat fără Hagi cu URSS-ul lui Zavarov, Protasov și Dasaev și a fost un meci perfect. Din momentul în care a înscris Lăcătuș, nicio secundă victoria României n-a fost în pericol.