Eșecul de la Euro 2016 este rezultatul unui fotbal mic, corupt și închis în el însuși.
Meciul unei generații. Am auzit de prea multe ori această înșiruire flască de cuvinte creată de laboratoarele mediocrității din presă pentru ca ea să mai însemne ceva. Poate chiar aici e sâmburele răului: să ajungi să crezi că 90 de minute, fie și soldate cu o victorie, pot înlocui atâta amar de timp pierdut.
Meciul unei generații nu s-a jucat la Lyon, după cum nu s-a jucat nici în Ghencea, cu slovenii, în 2001, nici în meciul cu danezii din 2003, nici acum trei ani, în barajul cu grecii. Nu. Atunci doar au fost trecute pe răboj scorurile previzibile. Adevăratul meci al acestei generații și al celor vor urma se joacă în fiecare secundă, și, după cum se arată, suntem permanent conduși. Continue reading
Ați văzut vreodată cum se prinde o muscă într-o pânză de păianjen? La început, pânza parcă nici nu există și zumzăitul muștei pare la fel de puternic. Apoi, ea se luptă și se încâlcește tot mai tare, până când nu-și mai poate mișca picioarele. Așa arată toate evoluțiile României în grupe – preliminare sau de turnee final – de mulți ani încoace: un chin continuu, la început mai domol, apoi din ce mai greu de suportat.
Câteva echipe se anunță deja ca favorite pentru câștigarea Euro 2016. A începe enumerarea fără Germania e ca și cum ai vorbi despre punk și n-ai aminti de Sex Pistols. O altă favorită este Polonia, care și-a demonstrat forța în meciul direct cu nemții, o ciocnire între berbeci ce păreau că se vor da cap în cap până la sfârșitul lumii.
Știți senzația aceea când îți drămuiești banii și aștepți ziua de leafă ca pe-o gură de oxigen, apoi, când vin banii, descoperi că totul se duce pe plata datoriilor? Așa e naționala României: ca un salariu mic, ce nu-ți permite satisfacerea plăcerilor, ci numai a necesităților.