Cele mai proaste 10 filme din istorie (partea I)

Există pelicule atât de slabe, încât devin aproape perfecte în lipsa lor de valoare. Am coborât în ”infernul” cinematografiei, de unde am scos la lumină câteva rateuri majore. Partea a doua a textului e aici.

10. „Highlander 2: The Quickening” – 1991

Cei trecuți de 40 de ani își amintesc: Ramirez (Sean Connery) murise la sfârșitul primei părți, care a avut mare succes, dar actorului principal Christopher Lambert îi era atât de drag scoțianul, încât a pus „învierea” lui Ramirez  drept condiție pentru participarea sa la urmare. A fost doar primul „ce naiba?” din lungul șir pe care „The Quickening” avea să-l genereze: protagoniștii sunt pe o altă planetă, părți din intrigă nu se potrivesc între ele, nemuritori ce se învie unii pe alții doar strigându-și numele, dueluri cu săbii pe skateboard-uri zburătoare.  Continue reading

Cum a fost dat De Niro la schimb pentru Pacino

alandbobby

Pacino și De Niro pe platoul de filmare de la „The Godfather, Part II”.

Suntem în 1971, în timpul filmărilor pentru „The Godfather”. Robert De Niro participase fără succes la audiții, pentru trei roluri din film: Michael și Santino Corleone (fiii Nașului) și Carlo (ginerele). În final, a trebuit să se mulțumească însă cu un rol mic, cel al lui Paulie Gatto, șoferul trădător al Nașului (ca fapt interesant, pentru acest rol a dat probe și Sylvester Stallone).

Nici pentru Al Pacino lucrurile nu mergeau prea bine. Până în acel moment, Al jucase în doar două filme și avusese un rol important numai în „The Panic in Needle Park” (1971), totuși regizorul Francis Ford Coppola îl dorea foarte mult pentru rolul lui Michael Corleone. Șefii studiourilor Paramount nu acceptau să distribuie într-un rol de asemenea importanță un actor practic necunoscut.  Continue reading

Cei din linia a doua

Competiția actorilor din rolurile secundare de la Premiile Oscar e mai interesantă decât cea a interpreților principali.

Ce s-a întâmplat anul acesta cu „masculii alfa” ai marelui ecran? Urmărindu-l pe Bryan Cranston în „Trumbo”, îl vezi, din păcate, prea mult pe Walter White din „Breaking Bad”. Matt Damon, în „The Martian”, e miezul banal al unui film mai plat ca o cămașă proaspăt călcată. Michael Fassbender, care a jucat strălucit în „Shame” (2011), se risipește într-o odă dedicată lui Steve Jobs.  La această categorie va fi probabil o luptă între Leonardo „The Revenant” DiCaprio și Eddie „Cute Face” Redmayne, adică între două ipostaze opuse ale masculinității.  Continue reading

De ce n-a fost nominalizat „The Hateful Eight”?

hatefulDouă filme realizate de doi mari regizori, Iñarritu și Tarantino, apărute cam în aceeași perioadă, au creat zarvă pe Internet, au dat naștere la parodii și omagii. „The Revenant” și „The Hateful Eight” au chiar câteva elemente comune. Secolul XIX al Vestului american le conține în timp și spațiu. Ambele au scene foarte violente. Actorii sunt mari profesioniști conduși cu mână sigură de maeștri. Imaginea, unghiurile de filmare sunt originale și superbe: Iñarritu filmează lupte la sol și răsucește camera spre vârful copacilor cu o eleganță moștenită, parcă, de la Kurosawa; Tarantino găsește unghiul și ritmul potrivit ca să filmeze o discuție lungă în interiorul unei diligențe, așa cum Ettore Scola rotea camera minute întregi în jurul meselor dintr-un restaurant.  Continue reading

Cronici de Oscar, iuți și piperate

O scurtă analiză a celor opt pelicule nominalizate la Premiul Oscar pentru cel mai bun film artistic.

The Martian – videochat cu băiatul cel bun

23086791822_17069ed9cc_oFaceți cunoștință cu vărul de la țară al lui “Gravity”. Acel film tot a mai avut un schelet, momente de suspans, o noimă. “Marțianul” nu le are. De fapt, nu-i trebuie, pentru că nici măcar nu e un film; e o sesiune interminabilă de videochat între omenire și un băiat bun uitat pe Marte ca o mănușă-n troleibuz.
Scenariul? Un oracol dintre cele pe care le țineau fetele când terminau școala generală. Dialogurile? Matt Damon rostește replici pe care le spunem doar atunci când mergem în pețit. Să categorisim acest film drept comedie, așa cum a fost încadrat la Globurile de Aur, ar însemna să luăm râsul în râs.  Continue reading

Praful, stadionul gol și amintirile

După ultimele calcule, marca Steaua București valorează 57.306.150 euro.

1a1a1a1a1a1a1a283Nu e o sumă chiar rotundă, precum se observă. Asta, pentru unii, e un posibil indicator al preciziei cu care s-a calculat. Pentru alții, e ca-n bancul cu preotul care spune: “Mai păcătuiește o dată, femeie, că a dat cu zecimale”.

Aceasta este valoarea totală a mărcii Steaua şi de-abia acum urmează să se stabilească suma la care este evaluată secţia de fotbal. Atunci se va obține un alt număr, la fel precis în imprecizia lui. Povestea amintește de divorțurile în care totul se împarte judicios, astfel încât fiecare rămâne cu jumătate de masă și jumătate de câine. Cât or face driblingurile lui Marcel Răducanu din total? Un milion, două? Sprinturile lui Gabi Balint, cele patru penalty-uri apărate de Duckadam la Sevilla, angajarea rapidă în adâncime spre Lăcătuș de la începutul meciurilor? Continue reading