Există pelicule atât de slabe, încât devin aproape perfecte în lipsa lor de valoare. Am coborât în ”infernul” cinematografiei, de unde am scos la lumină câteva rateuri majore. Partea a doua a textului e aici.
10. „Highlander 2: The Quickening” – 1991
Cei trecuți de 40 de ani își amintesc: Ramirez (Sean Connery) murise la sfârșitul primei părți, care a avut mare succes, dar actorului principal Christopher Lambert îi era atât de drag scoțianul, încât a pus „învierea” lui Ramirez drept condiție pentru participarea sa la urmare. A fost doar primul „ce naiba?” din lungul șir pe care „The Quickening” avea să-l genereze: protagoniștii sunt pe o altă planetă, părți din intrigă nu se potrivesc între ele, nemuritori ce se învie unii pe alții doar strigându-și numele, dueluri cu săbii pe skateboard-uri zburătoare. Continue reading
Două filme realizate de doi mari regizori, Iñarritu și Tarantino, apărute cam în aceeași perioadă, au creat zarvă pe Internet, au dat naștere la parodii și omagii. „The Revenant” și „The Hateful Eight” au chiar câteva elemente comune. Secolul XIX al Vestului american le conține în timp și spațiu. Ambele au scene foarte violente. Actorii sunt mari profesioniști conduși cu mână sigură de maeștri. Imaginea, unghiurile de filmare sunt originale și superbe: Iñarritu filmează lupte la sol și răsucește camera spre vârful copacilor cu o eleganță moștenită, parcă, de la Kurosawa; Tarantino găsește unghiul și ritmul potrivit ca să filmeze o discuție lungă în interiorul unei diligențe, așa cum Ettore Scola rotea camera minute întregi în jurul meselor dintr-un restaurant. 
Faceți cunoștință cu vărul de la țară al lui “Gravity”. Acel film tot a mai avut un schelet, momente de suspans, o noimă. “Marțianul” nu le are. De fapt, nu-i trebuie, pentru că nici măcar nu e un film; e o sesiune interminabilă de videochat între omenire și un băiat bun uitat pe Marte ca o mănușă-n troleibuz.
Nu e o sumă chiar rotundă, precum se observă. Asta, pentru unii, e un posibil indicator al preciziei cu care s-a calculat. Pentru alții, e ca-n bancul cu preotul care spune: “Mai păcătuiește o dată, femeie, că a dat cu zecimale”.