Chiar de la prima ediție, care a avut loc în 1929, Galele Premiilor Academiei Americane de Film au oferit momente memorabile. Iată o colecție de recorduri interesante, prevederi ciudate din regulamentul competiției și întâmplări amuzante care s-au petrecut de-a lungul timpului.
1. A concurat cu un câine. Primul câștigător al unui Premiu Oscar din istorie este și cel mai controversat învingător. Emil Jannings a triumfat la singura ediție în care s-au admis candidaturi pentru mai multe roluri. Unul dintre cele două filme pentru care Jannings a fost nominalizat nu mai există, toate copiile fiind distruse. Principalul lui contracandidat și, conform autoarei unei cărți biografice, adevăratul câștigător a fost Rin Tin Tin (foto), un ciobănesc german, dar membrii Academiei s-au temut să nu cadă în ridicol acordând Oscarul unui câine.
Câțiva ani mai târziu, Jannings a jucat în câteva filme de propagandă nazistă, iar Goebbels l-a decorat.
Continue reading
Interpretul lui Michael Corleone din filmul “The Godfather” (1972) a fost mult timp o necunoscută. Decizia lui Coppola de-a oferi rolul unui actor practic necunoscut, Al Pacino, a stârnit opoziția producătorilor. Al apăruse până în acel moment în două filme și jucase un singur rol principal, în “The Panic in Needle Park” (1971). Producătorii au făcut presiuni și mai multor actori cunoscuți li s-a oferit rolul, Warren Beatty, Robert Redford, Ryan O’Neal și Dustin Hoffman, dar ei au declinat politicos. Chiar și James Caan, care juca rolul fratelui mai mare al lui Michael, Santino, a dat probe. Cel mai interesant caz a fost însă cel al lui Jack Nicholson, care explodase deja în “Easy Rider”. “Știam că Nașul urma să fie un film mare, dar la momentul acela eram de părere că indienii trebuie să joace roluri de indieni, la fel și italienii”, și-a motivat Nicholson refuzul. Și-l imaginează totuși cineva pe Jack jucând rolul lui Michael? 
Astăzi, de fapt, ar trebui să comemorăm toate victimele tuturor „Vișineștilor”, oameni care au sfârșit în închisoare, condamnați și după moarte, căci mulți nici măcar n-au fost reabilitați, morți de mâna unora care au sfârșit, liberi, în paturile lor, drept cetățeni onorabili și fără de pată.
Turneul final a început din timp, prin meciuri deloc amicale între compatrioți. Selecționerul se ceartă cu antrenorul formației campioane, un altul apare și spune ce-ar fi făcut el dac-ar fi fost pus în situație.
Dacă n-ați văzut deja serialul „Louie”, sfatul meu e să o faceți: e cel mai bun serial de umor de la „Seinfeld” încoace, cu care împarte premisa – viața ficțională a unui stand-up comediant -, nu însă și stilul.