in Sfatul bătrânilor

De ce n-a fost nominalizat „The Hateful Eight”?

Dacă ți-a plăcut, distribuie! :)
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
Linkedin
Share on email
Email
Share on whatsapp
Whatsapp

hatefulDouă filme realizate de doi mari regizori, Iñarritu și Tarantino, apărute cam în aceeași perioadă, au creat zarvă pe Internet, au dat naștere la parodii și omagii. „The Revenant” și „The Hateful Eight” au chiar câteva elemente comune. Secolul XIX al Vestului american le conține în timp și spațiu. Ambele au scene foarte violente. Actorii sunt mari profesioniști conduși cu mână sigură de maeștri. Imaginea, unghiurile de filmare sunt originale și superbe: Iñarritu filmează lupte la sol și răsucește camera spre vârful copacilor cu o eleganță moștenită, parcă, de la Kurosawa; Tarantino găsește unghiul și ritmul potrivit ca să filmeze o discuție lungă în interiorul unei diligențe, așa cum Ettore Scola rotea camera minute întregi în jurul meselor dintr-un restaurant. 

23328820872_812f70cf86_oLa Iñarritu, personajele au o evoluție liniară, știm precis cine sunt cei buni și cei răi, epicul se transformă pe alocuri în elegie. Spre deosebire de precedentele filme, mexicanul ne face o mare surpriză: nu ne surprinde cu nimic. Sunt momente în care te rogi ca stilul unitar și fluent al filmului să fie rupt de o extravaganță cât de mică. Cei slabi sunt victimele celor puternici, cei buni trebuie să lupte cu cei răi și să-i învingă, ca la Hollywood.

Simplu nu înseamnă întotdeauna profund, așa cum complex nu înseamnă întotdeauna încâlcit. Tarantino reușește din nou să te scoată din papuci cu întorsături de situații incredibile, cu personaje care parcă se străduiesc să se tăvălească în noroi după ce și-au pus haine curate. Unele scene sunt lungi, ți se pare că și-a propus să te enerveze și probabil nu ești prea departe de adevăr. Tarantino stă pe lama cuțitului și jonglează cu șabloanele, cu tot ce poate fi mai vulgar și uzat; câteodată se taie și atunci țâșnesc obișnuitele șuvoaie de sânge. Dar nu renunță la acest joc și probabil că de aici vine și supriza cea mai mare, tocmai cel imprevizibil e acuzat de lipsă de originalitate.

Dacă ar fi să continuăm puțin jocul, probabil că filmul ideal al anului 2015 ar fi fost cel în care ursul năvălește în cabana înzăpezită și odioșii dinăuntru i-ar striga în cor: „Trebuie să bați două bucăți de lemn! Două bucăți, altfel nu stă!”.

Faptul că „The Revenant” a primit 12 nominalizări, cu mari șanse de a câștiga marele premiu, în timp ce „The Hateful Eight” lipsește de pe lista filmelor luate în calcul – unde numai opt poziții din cele zece posibile au fost completate – spune că sistemul îi apreciază mai mult pe cei care se iau în serios.

Mai rămâne să așteptăm un alt mare verdict: cel al Timpului. Aș vrea totuși să vă reamintesc un lucru: la peste 11 ani de la venirea pe lume, un personaj de-al lui Tarantino, „Travolta cel dezorientat”, e cel care înfruntă eternitatea pe Facebook.

Notă: articolul a apărut și în România Liberă.

Dacă ți-a plăcut, distribuie! :)
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
Linkedin
Share on email
Email
Share on whatsapp
Whatsapp

Write a Comment

Comment

  1. Chiar daca sunt fan Tarantino trebuie sa apreciem si stilul Iñarritu. Dincolo de actiunea filmului, timpul vestului salabatic, cadrele aduc o nota interesanta ambelor filme. Este deja normal, dupa cum se poate vedea in comentarii, ca dupa cativa ani de culturalizare in film sa recunosti un model sau o incadratura specifica altor cineasti sau regizori. Nimic nou sub soare, totul se transforma, invatam unii de la altii. Totusi, liniaritatea povestii, a cadrelor, trebuie exploatata si urmarita, nu spectaculosul, altfel vom avea la final doar o inlantuire de clipuri gen youtube ,,cele mai tari faze”. Prefer sa vad un film, o poveste.