1. Domenico Modugno. Primăvara aceasta, am fost în Bari, ceea ce vă doresc și vouă. Este acolo unde începe “tocul cizmei”, deci în sud, dar pe partea estică, nu pe cea vestică, mult mai aglomerată de turiști. Zona este superbă și sunt multe locuri de văzut: amfiteatrele naturale de la Matera, orășelul fermecător Ostuni, căsuțele conice denumite ”trulli” de la Alberobello. Undeva în zonă este și Polignano a Mare, localitate existentă încă din vremuri preistorice, unde se află statuia cântărețului Domenico Modugno, care s-a născut în acel orășel. Pe Modugno îl știți, probabil, ca fiind interpretul melodiei “Nel blu dipinto di blu”, mai cunoscută după refrenul “Volare”. Statuia este chiar pe malul mării.
Iubesc această statuie și cred că nu-l reprezintă doar pe Domenico, ci și întreaga Italie: scăldată și de apele mărilor, și de razele soarelui. Când ai o asemenea „reîntrupare”, eternitatea parcă nu ți se mai pare atât de plictisitoare. Continue reading
Pornim de la axioma că Freddie Mercury a fost The One: voce, carismă, talent de compozitor, un personaj imposibil de înlocuit. De la dispariția sa, din 1991, trupa Queen a cântat în câteva rânduri cu alți soliști vocali. Cei mai buni, după mine, au fost George Michael și Robbie Williams, care aveau cam același stil și gen de voce precum Freddie, dar ei erau deja vedete pop de sine stătătoare. Ar fi fost înlocuitori ideali, însă și imposibili. 
Să joci tenis cu Serena Williams e ca și cum te-ai duce în pădure să te bați cu ursul. Dacă te prinde, te strânge în brațe până te face fărâme. Asta a părut că vrea Simona Halep în primul set a meciului din sferturile de la US Open: să țină calea ursului. Ca urmare, a ajuns rapid să fie condusă cu 0-3, iar un prim moment important al meciului s-a consumat când a fost foarte aproape să egaleze la 3, dar a ratat. 
Meciul cu Muntenegrul a fost sublim și mi-a redat speranțele în potențialul fotbalului nostru. Naționala României avea nevoie de Christoph Daum pentru un suflu nou.
Echipa feminină de handbal a pierdut în fața Angolei și a Braziliei (în ultimul meci, cu 13 – 26), dar noi încă facem calcule, ca în cazul naționalei de fotbal înaintea unui meci crucial, tratând pacientul cu nițică algebră și știri-bombă. La ce medalii mai avem șanse? La câte?