Ce înseamnă gestul lui Hagi de a-și trimite fotbalistul la joc

Veți fi văzut, probabil, secvența video din minutul 40 al meciului Viitorul – Astra. Atunci, jucătorul Viitorului Romario Benzar a căzut lângă tușă, ca urmare a unui duel pentru minge. Medicul și masorul s-au dus să-i acorde îngrijiri fotbalistului care simula, dar Hagi s-a repezit și i-a îndepărtat, trimițându-l pe Benzar înapoi la joc.

Gestul lui Hagi a stârnit reacții pozitive în toată lumea. “Sfântul Gheorghe”, au scris cei de la site-ul postului RTL. “Fair play din alte vremuri”, a notat La Gazzetta dello Sport. „Ce frumos e să vedem așa ceva. Bravo, domnule! Așa se face”, au comentat jurnaliștii de la ESPN. “Lucrurile se fac diferit în România”, a fost comentariul de pe site-ul 101 Great Goals. Continue reading →

Cele mai tari concerte la care am fost

Un Top 10 personal, fără o ordine anume.

Leonard Cohen, al doilea concert la București, de pe Stadionul Iolanda Balaș, din septembrie 2009. A cântat bătrânul extrardinar, iar la „The Partisan”, piese mea favorită, mi-au dat lacrimile. Aici e însă „Waiting for the Miracle”.

Concert Iris la Teatrul Tănase, sala Victoria, undeva prin 1984. Sala arhiplină. A fost o asemenea nebunie, încât la prima melodie (cred că era „Pe ape”), de la presiunea celor care voiau să ajungă în fața scenei, vreo zece am ieșit prin poarta laterală. Cu această ocazie, Stelian Tănase, mai cunoscut după porecla de „Tănase patru clase”, pe atunci organizator de concerte, a împărțit și primit câțiva pumni. Apoi, la sfârșit, câțiva spectatori au năvălit peste Minculescu și o parte din scenă a căzut cu ei. A fost demență :) . Continue reading →

Cele mai trăsnite premii din lume

Începând din 1991, toamna se acordă Premiile Ig Nobel, un fel de parodie a Premiilor Nobel, dedicate celor mai neobișnuite cercetări științifice. Organizatorii, editorii revistei “Annals of Improbable Research”, au declarat că scopul acestor distincții nu este de a ironiza știința, ci de “a onora realizările care mai întâi îi fac pe oameni să râdă, apoi să se gândească”.

Există, în istoria de un sfert de secol a manifestării, cazul unui laureat – Sir Andre Geim – care a câștigat atât Premiul Ig Nobel – în 2001, pentru folosirea unui sistem magnetic pentru a face o broască să leviteze -, cât și pe cel Nobel, nouă ani mai târziu, pentru cercetări în domeniul grafenei. Există, de asemenea, și cazul “Ig”-ului care a răsplătit, în 2006, un studiu în care se demonstra că țânțarul anofel este atras în mod egal de mirosul brânzei Limburger și de damful picioarelor împuțite, cercetare grație căreia s-au realizat capcane cu acest gen de brânză, pentru combaterea epidemiei.

Festivitatea are printre prezentatori și un câștigător al Premiilor Nobel, iar aruncarea de avioane de hârtie către scenă este o tradiție. Când un vorbitor ține un speech prea lung, se aude vocea isterică a unei fetițe, care strigă: “Te rog, oprește-te! M-am plictisit”.

De aceea, mă opresc și eu cu prezentarea și vă prezint o selecție a celor mai tari premii Ig Nobel acordate până acum:

1992:

Medicină – Pentru studiul “Elucidarea componentelor chimice responsabile pentru mirosul neplăcut al picioarelor”, mai ales pentru concluzia acestuia: “Celor care cred că le put picioarele chiar le put, iar celor care cred că nu le put picioarele chiar nu le put”.

1993:

Literatură – Pentru cei 977 de autori ai unui studiu medical care avea de o sută ori mai puține pagini decât numărul autorilor.

Matematică – Pentru calcularea cu precizie de 710.609.175.188.282.000 la 1 a posibilității ca Mihail Gorbaciov să fie Anticristul.

Medicină – Pentru cercetarea intitulată “Managementul acut al penisului prins în fermoar”.

Psihologie – Pentru studiul care spune că oamenii care cred că au fost răpiți de extratereștri probabil au fost, dar mai ales pentru concluzia “obiectivul răpirii este producția de copii”. Continue reading →

Trei tragicomedii de geniu

Vă recomand trei comedii în stil italian, realizate de trei mari regizori, cu trei mari actori din Peninsulă.

1. Prima e varianta originală a “Parfumului de femeie”, din 1974, cu Vittorio Gassman (regia: Dino Risi). Ați văzut, probabil, varianta americană, cea cu Al Pacino. La fel de probabil este că-l considerați pe Al Pacino un mare actor. Și eu, cu observația că ultimul lui rol mare a fost totuși cel din Scarface, iar faptul că nu poate sau nu vrea să joace comedie este un handicap. Versiunea originală a “Parfumului de femeie” este, spre deosebire de copie, un film senzual, plin de un umor trist, fără pilde moralizatoare și ocolit de manierism, profund și simplu în același timp.

Continue reading →

Teroarea ca fapt divers

Groaza indusă în mod programat semenilor este apanajul exclusiv al omului. Animalele nu-și chinuiesc victimele: ele ucid din instinct. Catastrofele naturale se întâmplă. Bolile lovesc.

Teroarea înseamnă așteptarea loviturii și nu lovitura în sine. Imaginile străzilor din Bruxelles aproape depopulate sunt aproape la fel de înspăimântătoare ca imaginile din Parisul serii în care au avut loc atentatele. Un oraș în care oamenii ar rămâne săptămâni sau luni ascunși în case este adevăratul infern, pentru că într-un astfel de spațiu s-ar muri în fiecare secundă. Până la urmă, orașul e un loc în care mulți oameni aleg în fiecare zi să trăiască împreună, nu scena absențelor lor. Continue reading →

A murit Lomu, omul-rugby

„Era un tren de marfă încălțat în pantofi de balet” – Peter FitzSimons, fost jucător australian de rugby.

Toți cei care l-am văzut pe Jonah Lomu jucând avem sentimentul că s-a dus o ființă supranaturală. Cine nu l-a văzut să știe doar că înlătura din calea sa bărbați de o sută de kilograme ca pe niște pisoi. Potrivit tabelelor medicale, la cele 120 kilograme ale sale și cu un indice de masă corporală de 32, era obez; totuși, alerga suta de metri în mai puțin de 11 secunde. Continue reading →