Cel mai bun serial din 2015: Fargo

fargoÎn 1996, apărea Fargo, filmul fraților Coen, care a obținut patru Premii Oscar. Subiectul: un șir de crime sunt descifrate de către o polițistă de provincie care este și însărcinată (pentru rolul acesta, Frances McDormand a primit Oscarul). În 2003, frățiorii au încercat să reia tema lor favorită și a rezultat un pilot cu Edie Falco în rolul principal (soția lui Tony Soprano din „The Sopranos” și actrița principală din „Nurse Jackie”), care n-a stârnit însă mult entuziasm și nu s-a transformat într-un serial.  Continue reading

A fost un zeu

David BowiePentru mine, David Bowie a fost o fereastră colorată: după ce ascultam fiecare album al lui, vedeam lumea mai frumoasă. Nu știu cum reușea și ce punea în muzica lui, era ca o hipnoză a inimii.

În afara capodoperelor lui din anii ’70, l-am iubit pentru albumele care n-au avut succes la public sau la critică. Pentru complexul “Black tie, white noise” (straturi peste straturi de texturi hip-hop și jazz, în 1993), pentru delicatul “Hours” (1999), pentru complexul “1. Outside” (1995), realizat cu Brian Eno, ca și capodopera lui absolută ”Low”(1976). Pe acest album, împărțit în două părți distincte, muzica este abstractă și precisă în același timp, complexă și simplă totodată. Nu știi ce este real și ce e vis, e ca un tablou impresionist care-ți spune de fiecare dată altceva.  Nu găsesc o comparație muzicală mai bună decât cu (poate) cea mai bună piesă Beatles: “A Day in the Life”. Te emoționează și nu poți spune exact de ce.  Continue reading

Laissez faire cu pălării

2În “The Hateful Eight” (Cei opt odioși), Tarantino e chiar mai incorect din punct de vedere politic decât în trecut: după un film cu evrei asasini și unul cu un fost sclav pistolar, avem unul în care personajul feminin principal (superb interpretat de către Jennifer Jason Leigh) este o infractoare dusă la spânzurătoare. Din prima secundă în care apare (cu un ochi vânăt) până în ultima secundă a filmului, este constant plesnită, însângerată, lovită cu cotul în gură, i se scot dinții  și lista poate continua, dar nu vreau să vă stric distracția. Feministele nu vor avea totuși motiv de autosesizare: toate personajele sunt abuzate la extrem. “Nigger” este cuvântul care se aude cel mai des, iar mexicanii au și ei cota lor de dispreț public.  Continue reading

Steaua se întoarce la o salvare anterioară

Într-o simpatică întrupare a glumelor care circulă pe Facebook de câteva zile, John Travolta cel nedumerit se răsucește în mijlocul tribunelor goale din Ghencea. „Unde sunt spectatorii? Unde-i echipa?” pare a spune simbolul recent al inadecvării.

La fel, dacă ai teleporta anual un extraterestru în miezul încins al fotbalului românesc, ca pe un pliculeț de ceai, omul s-ar întoarce în galaxia lui cu ochii cât capul și cu antenele înnodate: “Acum câteva luni, Petrolul se lupta la titlu, acum retrogradează sigur”, “Șase echipe s-au volatilizat”, “Trei campioane recente s-au teleportat”, “Tot Iordănescu antrenează naționala, ca acum 11.875 ani”.  Continue reading