Dacă nu știați, numărul celor care mor pe această planetă în timp ce-și fac selfie-uri a crescut amețitor în ultimii ani. În 2014, au fost 15; în 2015 au ajuns la 39, în timp ce doar primele în opt luni ale acestui an ne-au părăsit 73 de astfel de temerari.
Există și o distribuire geografică a selfiștilor extremi. De pildă, în India predomină călcații de tren, iar în SUA și-n Rusia împușcații, cei care confundă declanșatorul mobilului din mâna stângă cu cel al armei din dreapta. Unii ne-au părăsit dizolvați în izvoare termale, alții electrocutați sau înecați. Cei mai mulți au făcut-o însă căzând de la mari înălțimi, unde urcaseră supți de magia unei poze cu fundal amețitor. Continue reading
Unii, poate, ar zice că nu avem încă o autostradă care să străbată România de la un capăt la altul. Alții, că, având speranța de viață cea mai scăzută din Uniunea Europeană, nu ne-am îngrijit de sistemul medical. Vor fi și dintre cei care cred că Iliescu ar fi trebuit judecat pentru crimele de la mineriadă.
Ce este, de fapt, un premiu într-un domeniu în care nu pot fi făcute măsurători precise? Niște oameni au niște criterii de valoare și, pe baza acestora, dau cuiva o statuetă, poate și niște bănuți. E treaba lor. Nu văd nicio problemă aici: din partea mea, de pildă, pot să-i dea Oscarul pentru rol principal masculin și lui Bugs Bunny. 
Actele de terorism aproape că au ajuns o rubrică fixă în telejurnale, asemenea știrilor sportive sau a celor meteo. Deocamdată, deschid jurnalele, dar frecvența cu care se petrec le-ar putea arunca, în curând, în zona faptului divers. De câteva zile, poate ați observat, nici nu se mai întrerupe emisiunea pentru atentate; știrile apar mai întâi pe scroll-uri, ca panglicile de pe buchetele de la înmormântări, pe care nu le citește nimeni, întrucât toți știm ce scrie acolo. „Explozie în Germania – 12 răniți”. „Nu vă vom uita niciodată”. „Atentat în Kabul. 80 de morți”. „Regrete eterne”. 
Înțelegem de ce s-a făcut un turneu final cu 24 de echipe în loc de 16 echipe: mai multe formații la start, mai multe meciuri – 51 față de 31 -, mai mulți suporteri, deci încasări mai mari. Asta e: unora le place vinul îndoit.
Printre primele amintiri pe care le am despre fotbal sunt golurile de la distanță ale lui Arie Haan de la Campionatul Mondial din 1978; primul, împotriva Italiei (în poartă, Zoff), cel de-al doilea împotriva Germaniei (în poartă, Sepp Maier, care deținea și un record de invincibilitate de 7 ore și jumătate la Cupa Mondială). Până astăzi, olandezul a rămas reperul personal în domeniu, deși în clasorul sentimental al tunarilor s-au adăugat Sameș, Hagi, Dorinel, Koeman, Rivaldo, Ronaldinho, Sinișa Mihailovici, Steven Gerrard, Andrea Pirlo, Cristiano Ronaldo sau Zlatan Ibrahimovici.