3(+1) filme puțin cunoscute. Cu Robert DeNiro.

Jack Nicholson și Robert De Niro în "The Last Tycoon"

Jack Nicholson și Robert De Niro în “The Last Tycoon”

Nu știu dacă voi aveți perioade în care revedeți numai filmele făcute de un anume regizor sau în care joacă un anumit actor. Eu tocmai am parcurs o „perioadă Robert De Niro”; i-am văzut nu chiar toate filmele, dar cam 90 dintre ele.

Știți cum e, când revezi niște filme, la distanță de mulți ani de la prima vizionare, sesizezi noi și noi chestii. Iată una: dincolo de uluitoarea sa ușurință de a interpreta, Bob mai are o calitate extraordinară pentru un actor – în niciun film nu-și pune în umbră partenerii de ecran – cum făcea, de pildă, Brando, un actor excepțional, care „ardea” însă tot în jurul lui.

Filmele pe care vi le propun sunt, ca de obicei, mai puțin cunoscute.

1. Dacă există un film excepțional din cariera lui De Niro pe care sigur nu-l știți, acesta este „Bang the Drum Slowly”. Am scris despre el aici. Nu-l ratați!

2. The Last Tycoon (1977). Ultimul film regizat de Elia Kazan și singurul în care joacă împreună De Niro și Jack Nicholson. Este unul dintre filmele care păreau sortite succesului – un regizor celebru, un scriitor mare (Harold Pinter) care a scris un scenariu după ultimul roman al unui scriitor celebru (Scott Fitzgerald), plus o constelație de mari actori -, dar care a fost un fiasco din punctul de vedere al încasărilor. Continue reading

3(+1) filme bune și puțin cunoscute cu Al Pacino

Scarecrow

Al Pacino a împlinit azi 80 de ani și m-am gândit că în cariera lui sunt câteva bijuterii pe care e posibil să nu le știți. Iată-le:

1. The Panic in Needle Park (1971). Este doar cel de-al doilea film din cariera lui Al și primul lui rol principal, după unul minor în „Me, Natalie”. Este povestea unui cuplu de tineri drogați. A fost mult timp interzis în Marea Britanie pentru că scenele care descriu consumul de droguri sunt foarte realist filmate. Continue reading

The Irishman. Lungul adio dinaintea cortinei.

The Irishman

E poate singurul film de mulți ani încoace în care mai important e subtextul decât povestea în sine.

Da, e lungit. În mod deliberat a fost făcut astfel. Nu știu dacă v-ați despărțit vreodată de cineva pe care știați că n-o să-l mai vedeți. Este un îndelungat rămas bun. Se închide o epocă, toți simțim asta, dar ei o simt cel mai acut. Vi-l aduceți aminte pe Freddie Mercury în ultimele clipuri și melodii? Continue reading