Martin Scorsese va regiza din nou un film în care va juca Robert De Niro. Filmările la pelicula “I Heard You Paint Houses” (The Irishman) vor începe, probabil, în 2017, după ce au fost amânate de câteva ori de-a lungul ultimilor ani. Încă din 2008 Scorsese și De Niro voiau să realizeze acest film. Doi ani mai târziu, Al Pacino și Joe Pesci s-au alăturat proiectului și este posibil ca Bobby Cannavale și Harvey Keitel să facă parte din distribuție. Continue reading
Al Pacino
There are 11 posts tagged Al Pacino (this is page 2 of 2).
Două filme despre prietenie
The Scarecrow (1973). Petru Creția spunea că nu atât filmele despre dragoste îl emoționează, cât filmele despre prietenie; scriitorul român exemplifica prin excelentul „Scarecrow”, din 1973, cu Al Pacino și Gene Hackman.
Deși a fost premiat la Festivalul de la Cannes și are doi actori mari pe generic, este un film destul de puțin cunoscut. Pacino spunea despre scenariu că este cel mai bun pe care l-a citit vreodată. Cât despre Hackman, acesta a declarat că e rolul de care se simte cel mai mândru din cariera lui. De altfel, Gene a fost atât de dezamăgit de faptul că “Sperietoarea” n-a avut succes la public, încât de-atunci s-a hotărât să joace în filme cu caracter mai comercial. Continue reading
Cum a fost dat De Niro la schimb pentru Pacino
Pacino și De Niro pe platoul de filmare de la „The Godfather, Part II”.
Suntem în 1971, în timpul filmărilor pentru „The Godfather”. Robert De Niro participase fără succes la audiții, pentru trei roluri din film: Michael și Santino Corleone (fiii Nașului) și Carlo (ginerele). În final, a trebuit să se mulțumească însă cu un rol mic, cel al lui Paulie Gatto, șoferul trădător al Nașului (ca fapt interesant, pentru acest rol a dat probe și Sylvester Stallone).
Nici pentru Al Pacino lucrurile nu mergeau prea bine. Până în acel moment, Al jucase în doar două filme și avusese un rol important numai în „The Panic in Needle Park” (1971), totuși regizorul Francis Ford Coppola îl dorea foarte mult pentru rolul lui Michael Corleone. Șefii studiourilor Paramount nu acceptau să distribuie într-un rol de asemenea importanță un actor practic necunoscut. Continue reading
Șapte mari actori care au refuzat roluri bune
Și-l poate cineva imagina pe Michael Corleone altfel decât interpretat de Al Pacino? Pe pilotul spațial Han Solo care să nu fie “întrupat” de Harrison Ford? Pe Walter White din “Breaking Bad” cu un alt chip decât cel al lui Bryan Cranston? Multe dintre aceste roluri legendare au fost propuse inițial altor actori celebri, care le-au refuzat.
Jack Nicholson – “Michael Corleone” (The Godfather)
Interpretul lui Michael Corleone din filmul “The Godfather” (1972) a fost mult timp o necunoscută. Decizia lui Coppola de-a oferi rolul unui actor practic necunoscut, Al Pacino, a stârnit opoziția producătorilor. Al apăruse până în acel moment în două filme și jucase un singur rol principal, în “The Panic in Needle Park” (1971). Producătorii au făcut presiuni și mai multor actori cunoscuți li s-a oferit rolul, Warren Beatty, Robert Redford, Ryan O’Neal și Dustin Hoffman, dar ei au declinat politicos. Chiar și James Caan, care juca rolul fratelui mai mare al lui Michael, Santino, a dat probe. Cel mai interesant caz a fost însă cel al lui Jack Nicholson, care explodase deja în “Easy Rider”. “Știam că Nașul urma să fie un film mare, dar la momentul acela eram de părere că indienii trebuie să joace roluri de indieni, la fel și italienii”, și-a motivat Nicholson refuzul. Și-l imaginează totuși cineva pe Jack jucând rolul lui Michael? Continue reading
Trei tragicomedii de geniu
Vă recomand trei comedii în stil italian, realizate de trei mari regizori, cu trei mari actori din Peninsulă.
1. Prima e varianta originală a “Parfumului de femeie”, din 1974, cu Vittorio Gassman (regia: Dino Risi). Ați văzut, probabil, varianta americană, cea cu Al Pacino. La fel de probabil este că-l considerați pe Al Pacino un mare actor. Și eu, cu observația că ultimul lui rol mare a fost totuși cel din Scarface, iar faptul că nu poate sau nu vrea să joace comedie este un handicap. Versiunea originală a “Parfumului de femeie” este, spre deosebire de copie, un film senzual, plin de un umor trist, fără pilde moralizatoare și ocolit de manierism, profund și simplu în același timp.