“Decolăm. Încercând să ne arate driblingul la care lucrează de cinci ani, Surdu se rătăceşte prin avion. Noi, veteranii, punem pariuri care e Matei, care-i Antal şi care-i Ţucudean, apoi jucăm fazan pe antrenori. Când ajungem la S, după vreo treizeci de nume, nea Emil ne face semne disperate, dar nu-l băgăm în seamă, fiind convinşi că repetă câteva indicaţii de pe margine.

În sfârşit, aterizăm şi mai facem o dată cunoştinţă între noi. Genială ideea de a mări forţa grupului prin prinderea pe piept a unor etichete cu numele fiecăruia! Luăm însă din greşeală în autocar doi băieţi de la bagaje. Nea Fane Iovan a fost foarte supărat, mai ales că timp de o oră le-a explicat schemele sale şi era încântat că băieţii îl aprobau. Brazilia e cu şase ore în urmă şi diferenţa de fus orar ne-a zăpăcit, doar Tănase se simte perfect, zicând că a reintrat pe bioritmul lui obişnuit. Pentru a mai prinde curaj, ne găsim porecle braziliene: Giurginho, Orosinho, Zico, ceea ce iar aduce confuzie în cadrul lotului.

Vin veşti proaspete din ţară. Bölöni n-a răspuns la bipul primit de pe număr ascuns de la Mircea Sandu, deci nu e interesat de naţională. De-abia aşteptăm să ştim care va fi noul selecţioner, mai ales că nea Fane şi nea Emil se ceartă care să iasă la margine în timpul meciurilor, să gesticuleze şi să urle către jucători. Cum niciunul nu cedează, antrenamentul  oficial seamănă cu un concert Paraziţii. Exersăm totuşi câteva scheme viclene: mişcarea mingii la lovitura indirectă, degajarea, autul cu elan. Ciprian insistă că trebuie să fim un grup unit, deci profităm de repetiţia formării zidului pentru a lega noi şi noi prietenii. Nea Emil şi nea Fane vor să procedeze ca în fotbalul american: unul să antreneze apărarea, celălalt atacul. Din păcate, amândoi aleg defensiva, ceea ce e bine doar pentru Ciprian, care primeşte mai multă libertate şi dreptul de a posta pe Facebook în timpul partidei.

La plimbarea prin oraş, oamenii se apropie, ne dau bani, ne consolează, ne roagă să-i fotografiem. Încingem un 5 contra 2 cu doi copii, dar nu reuşim să le luăm mingea, apoi o miuţă cu câţiva pensionari supraponderali, miza fiind ca învinşii să-i care pe învingători în cârcă până la bere. Doctorul e supărat: după meci, tot lotul acuză dureri de spate. În cantonament, noi, veteranii, ne distrăm cu vechiul nostru joc: cine găseşte cea mai bună metodă de a fenta convocarea. Câştig eu, cu ideea de a-mi trece în dosarul de contacte FRF numărul lui Răzvan.

Dragă jurnalule, te las acum, căci suntem în tunel şi se trag la sorţi cine va primi tricoul lui Ronaldo şi care sunt cei trei care-l vor ţine pe Robinho. Pe curând!”.

P.S. Prieteni, cartea “Câteva sfârşituri de lume” este în librării. Ea poate fi comandată, şi e valabil şi pentru cei din afara ţării, de AICI. Pentru cei din România este disponibilă AICI (cu 25% reducere),  AICI (cu 20% reducere), AICI (cu 10% reducere), AICI, AICI şi AICI. Dacă primul tiraj – care a fost, din câte ştiu, de 1.500 de bucăţi – se va vinde, cu siguranţă se vor mai trage câteva mii. V-am spus, prindeţi-o că zboară!

“Câteva sfârşituri de lume”, o carte de Adrian Georgescu from billy boy on Vimeo.