Cele mai ciudate cărți publicate vreodată (II)

Prima parte este aici.

UPDATE: 27. “Se b.șesc? Ghid definitiv al flatulenței din lumea animală”. Acest op răspunde unei întrebări care a frământat lumea încă din cele mai vechi timpuri: ce animale însoțesc omul în obiceiul nobil de a scăpa aer?

a98804_mensweirdest-books38birdwhat-bird-did-that2

14. “What Bird Did That?”, de Peter Hansard și Burton Silver (Ce pasăre a făcut asta?). Este un ghid complet pentru identificarea păsărilor după excrementele pe care le depun pe parbrize. Rămășițele sunt descrise cu lux de amănunte, însoțite de poze și detalii despre hrana zburătoarelor, locurile unde acestea trăiesc și despre cele mai bune metode de a întemeia o colecție de găinați.

15. “La Disparition”, de Georges Perec. În carte e descrisă rezolvarea unui caz de crimă fără să se folosească nici măcar o singură dată litera “e”. Traducătorul din franceză în engleză în franceză a reușit aceeași performanță. Încercați să rescrieți numai aceste propoziții fără să folosiți deloc litera “e”.

Continue reading

Cele mai ciudate cărți publicate vreodată (I)

Nu știu dacă ați citit vreodată „Bibliografia generală” a lui Mircea Horia Simionescu, una dintre cele mai bune cărți românești dintotdeauna. Acolo sunt sute de recenzii ale unor cărți inventate, realizate cu un haz nebun. Multe dintre cărțile pe care vi le prezint în continuare par luate de acolo, cu diferența că absolut toate există și au fost publicate. Să nu credeți însă că toate sunt caraghioase, unele sunt “ciudate” într-un sens bun și chiar le-aș citi.

teach-wife031. „How to Make Love While Conscious”, de Guy Kettelhack („Cum să faci dragoste rămânând conștient”). În ciuda titlului idiot, este vorba despre un ghid amoros adresat alcoolicilor.

2. „Teach Your Wife to Be a Widow”, de Donald I. Rogers („Învață-ți soția să fie văduvă”). Cartea, publicată în 1953, îi îndeamnă pe bărbați să-și dedice timp pentru a le explica din timp consoartelor chestiuni complexe ca asigurările de viață, investițiile, polițele imobiliare, taxele și impozitele, astfel încât doamnele să se poată descurca și atunci când vor rămâne singure pe lume.

Continue reading

Cărțile copilăriei mele

Ale voastre care sunt?

După ce am regăsit ieri un articol în care abordam tangențial subiectul acesta, aș vrea să vă spun ceva mai multe despre romanele mele favorite din copilărie.

aventura-si-contraaventura11. Aventură și contraaventură, Leonida Neamțu (1966). Doi circari – un acrobat fără o ureche și un iluzionist ce refuza să vorbească, însoțit de o uriașă cobră – fug dintr-un circ aflat la capătul lumii, cu gând să se întoarcă în România. Pe drum, cunosc o galerie de personaje interesante – un marinar ce-și căuta inamicul de-o viață spre o dreaptă socoteală, un hoț amator, un cartograf pierdut pe o insulă, un actor celebru care fugise de la Hollywood, un detectiv particular care-l urmărea pe Hitler etc. -, adoptă o suită de animale, trec prin naufragii, incendii, urmăriri, evadează și iar sunt prinși și iar evadează.

Ceea ce vă povestesc sună copilărește, dar stilul în care e scris romanul e total deosebit de orice altceva am citit vreodată. E o combinație năucitoare de Llosa și San-Antonio, de Allan Poe și Swift. Singurul loc unde am găsit o asemenea învecinare între tragic și hilar este – nu glumesc deloc – în serialul „Twin Peaks” al lui David Lynch.  Continue reading

Unde e copilăria?

copil-joc

Nu ştim, când suntem copii, care cărţi ne construiesc. Căpătăm acest privilegiu mult mai târziu, adică prea târziu. În ceea ce mă priveşte, îi datorez lui Leonida Neamţu atât „aventura”, cât şi „contraaventura”, iar doamnei Monica Pillat acceptarea ca matelot pe „Corabia timpului”. Cu „Cireşarii” am descoperit peşteri şi castele, alături de „Băieţii din Strada Pal” am purtat durerosul război pentru un maidan.

Imaginaţia e vântul care umflă pânzele copilăriei, iar când acesta nu suflă, aventura minţii moare. Cartea dă viaţă, tocmai pentru că întrupează prin imaginaţie. Ecranul doar redă: e o tavă pe care toate sunt aşezate de-a gata. Generaţia mea a descoperit jocurile pe calculator ca pe un bonus, după ce organizase expediţii prin pivniţe şi poduri, după ce purtase nenumărate bătălii cu bulgări, invizoace sau cornete. Am speriat cartierul cu detunătura de carbid sau am aruncat pietre plate spre a cuceri dealuri de hârtiuţe colorate (chiar, mai sunt „surprize” în pachetele de gumă?, mai sunt surprize pe undeva?).  Continue reading