There are 4 posts tagged David Bowie (this is page 1 of 1).
1. Wild is the Wind (1976). Piesa a fost pe coloana sonoră a filmului cu același nume, în care joacă Anthony Quinn și Anna Magnani, singurul în care cei doi sunt împreună afara capodoperei Secretul din Santa Vittoria. Acolo este interpretată de către Johnny Mathis și este un cântec de dragoste cam siropos. Continue reading
Bănuiesc că mulți dintre voi cred că piesa „The Man Who Sold The World” le aparține celor de la Nirvana.
De fapt, ea a fost compusă și cântată prima oară de către David Bowie, dând chiar titlul celui de-al treilea album al lui Bowie, din 1970. Kurt Cobain plasa acest album pe locul 45 în topul său al celor mai bune 50 din toate timpurile. Continue reading
Peaky Blinders e unul dintre cele mai bune seriale din acest moment. Cillian Murphy (îl știți din “28 Days Later…” și din “Inception”) joacă rolul unui șef de bandă care se luptă pentru supremație în lumea interlopă din Birmingham. Numele vine de la lamele pe care membrii bandei le ascundeau în cozoroacele șepcilor și pe care le foloseau în timpul încăierărilor.
Unul dintre atuurile lui Peaky Blinders – în afara imaginii excepționale, a scenariului foarte credibil și a jocului excelent al unor actori precum Murphy, Tom Hardy, Sam Neill, Paddy Considine, Helen McCrory – este coloana sonoră, unde veți regăsi piese de Arctic Monkeys, PJ Harvey, Kills. Melodia de generic îi aparține lui Nick Cave (Red Right Hand), iar Leonard Cohen a compus o piesă special pentru “Blinders”. Continue reading
Pentru mine, David Bowie a fost o fereastră colorată: după ce ascultam fiecare album al lui, vedeam lumea mai frumoasă. Nu știu cum reușea și ce punea în muzica lui, era ca o hipnoză a inimii.
În afara capodoperelor lui din anii ’70, l-am iubit pentru albumele care n-au avut succes la public sau la critică. Pentru complexul “Black tie, white noise” (straturi peste straturi de texturi hip-hop și jazz, în 1993), pentru delicatul “Hours” (1999), pentru complexul “1. Outside” (1995), realizat cu Brian Eno, ca și capodopera lui absolută ”Low”(1976). Pe acest album, împărțit în două părți distincte, muzica este abstractă și precisă în același timp, complexă și simplă totodată. Nu știi ce este real și ce e vis, e ca un tablou impresionist care-ți spune de fiecare dată altceva. Nu găsesc o comparație muzicală mai bună decât cu (poate) cea mai bună piesă Beatles: “A Day in the Life”. Te emoționează și nu poți spune exact de ce. Continue reading
Politica de confidențialitate Termene și condiții Politica de cookies
