O accelerare cu Senna

senna3

S-a spus că nu e spectacol în Formula 1, de parcă show-ul ar fi un scop în sine, ca la Cirque du Soleil, şi n-ar apărea ca urmare a competiţiei, orgoliului şi dorinţei de-a fi cel mai bun.

Poate că imaginea lui Senna din 1984, zburând pe ploaie, cu un hârb, pe lângă Niki Lauda, a scăpat vederii. La fel şi tururile din ce în ce mai rapide de la calificările din 1988, când a obţinut, pe cel mai scurt traseu din F1, un timp mai bun cu aproape o secundă şi jumătate decât cel al lui Prost, aflat pe grilă pe locul secund.

Ayrton spunea aşa: „Eu nu concurez pentru locul al doilea. Cel care vede un spaţiu pe unde se poate depăşi şi nu încearcă să-l ocupe nu e pilot de curse”. Vi-l imaginaţi semnând acorduri prenupţiale în 1987, cum că-l va sprijini pe Alain Prost?

Nu e spectacol pentru că au reuşit să scoată bărbăţia din piloţi. S-a dat maşinii acel „no man’s land” care trebuia să fie cucerit de om. Ţin minte un alt episod cu Senna, din Canada, când a depăşit pe pistă umedă. Maşina a zvâcnit – avea Nichita Stănescu un vers, „tresărirea bruscă a malului, ca şi cum l-ar trece pişarea” -, dar a rămas miraculos pe asfalt. În acelaşi loc, la manevre asemănătoare, alţi piloţi au ajuns în gard.

Acum totul e bine. Băieţii îşi cer scuze de câte ori ciupesc un eleron şi comunicatele apar în timp real pe micul ecran, „incidentul dintre maşinile x şi y este analizat”, ca şi cum Inchiziţia s-ar fi reunit în şedinţă de urgenţă. Depăşirile sunt cuminţi, identice, benigne, ajutate de flapsuri mobile, în aceleaşi locuri, de parcă ar exista indicatoare rutiere ce permit manevra.

Mulţi spun că nu mai urmăresc Formula 1 din ziua în care a murit Senna. Restul cred că ne uităm la „Marele Circ” cu speranţa secretă că acele vremuri s-ar putea repeta vreodată. Nu se mai pot întoarce. Pe 1 mai 1994, a murit o epocă şi a început o alta, a conformismului şi a pilotului asistat. Cine a spus că omul nu mai poate schimba lumea a avut dreptate, pentru că între timp s-a făcut tot ce trebuia făcut pentru a schimba omul.

Încerc să mi-l imaginez pe Ayrton Senna la peste 56 de ani, cuminţit de vârstă şi de noianul de recorduri. E imposibil.

O specie pe cale de dispariție

Din 2014, în Formula 1 motoarele V8 de 2,4 litri vor lăsa locul unora de 1,6 litri cu 6 cilindri, iar principalul motiv ține, bineînțeles, de ecologie. Cum din același an, pe durata parcurgerii liniei standurilor, mașinile vor fi acționate de propulsoare electrice, e limpede că, măcar până la introducerea velelor ori a mecanismelor de ceas, așa va arăta viitorul. Totuși, nu înlocuirea unei forme de energie cu alta mă îngrijorează, căci tehnologia va asigura mereu „zvâcul” necesar. Problema mea pare banală la prima vedere: eliminarea zgomotului. Continue reading →

Senna

Sunt ani mulţi de-atunci, totuşi oamenii ţin minte perfect ce făceau în acea după amiază. Nu veţi găsi un singur fan al Formulei 1 pentru care lumea să nu se fi rupt în două pe 1 mai 1994, ca la o răstignire, împărţind totul într-un “înainte” şi un “după”.

Fără a avea un moment patetic, documentarul regizorului Asif Kapadia, intitulat “Senna”, emoţionează profund. Deşi unele secvenţe magice lipsesc (urmărirea cu Mansell din 1992, de la Monaco, victoria de la Donington Park din 1993), există secvenţe aproape necunoscute publicului. Veţi fi impresionaţi de tristeţea lui Ron Dennis, de faptul că pentru Prost lupta cu Senna, după două decenii, e încă vie, de trăirile unor jurnalişti care l-au cunoscut. Continue reading →

Perry McCarthy

“The Times” l-a denumit “cel mai ghinionist pilot al tuturor timpurilor”, iar recordurile sale din Formula 1 cu greu vor putea fi egalate.

La MP al Braziliei din 1992, când trebuia să debuteze în F1 pentru echipa unui producător de pantofi, Andrea Sassetti, s-a descoperit că licenţa de pilotaj îi fusese acordată din greşeală. 92-spainProblema s-a rezolvat pentru cursa din Spania, dar Perry a ajuns în ultimul moment la startul precalificărilor. După ce a intrat în cockpit, maşina i-a luat foc. Incendiul fiind stins, a demarat. “La ieşirea din garaj, am luat primul viraj prea strâns, pe următorul prea larg, dar am reuşit să ţin maşina sub control”, a povestit cu umor McCarthy. După 16 metri parcurşi pe linia boxelor, motorul s-a oprit, probabil din jenă (foto). Gurile rele spun că, de fapt, nici nu exista propulsor şi că mecanicii imitau din buze zgomotul acestuia, în timp ce pilotul împingea maşina cu tălpile, ca-n “Familia Flintstone”.

La Monaco, echipa i-a permis doar 3 tururi în precalificări. În Canada şi Franţa, motoarele nu au ajuns în timp util la circuite. În Marea Britanie, englezul a primit pneuri de umed pe pistă uscată. Furios, a imprimat 1.000 de tricouri cu mesaje de protest la adresa echipei. Un telefon dat patronului i-a arătat că nici măcar secretara acestuia nu ştia cine e “Perry McCarthy”. În Germania, nu a ajuns la cântarul oficial, la Hungaroring i-au dat drumul pe pistă prea târziu pentru a fi cronometrat. La Spa, în urma retragerii echipei Brabham, celor doi piloţi de la Andrea Moda li s-a dat dreptul de a participa direct în calificări …, dar Perry McCarthy a primit un monopost cu coloana volanului fisurată. După primul viraj, a fost victima unui accident care era să-l lase fără viaţă. Apoi, patronul a fost arestat şi Perry a rămas fără maşina atât de lentă, încât se spunea că o puteai depăşi alergând.

Metrii parcurşi la Spa şi cei 16 din Spania constituie, în mod oficial, cea mai scurtă carieră de pilot F1 a tuturor timpurilor. Asta nu i-a afectat buna dispoziţie. După MP al Franţei din 1992, văzând că maşina sa nu are motor, a dat fuga pe alt circuit şi a comentat cursa de F3000 pentru Eurosport. Autobiografia sa, “Flat out, flat broke” e plină de un umor devastator. Fragment: “Oare de ce sunt oamenii din Monaco atît de posomorâţi, de parcă ar fi stat două ore de vorbă cu un comis-voiajor? Poate că de-aia se organizează Formula 1 acolo: numai dacă le arăţi piloţii chinuindu-se la depăşiri îi poţi face să râdă”.

Ultima boacănă a lui McCarthy s-a petrecut în 2002, când, după două sezoane ale emisiunii TV “Top Gear” în care l-a întrupat pe misteriosul pilot de teste “Stig”, Perry a dezvăluit identitatea acestuia şi a fost concediat.