Viitorul e al celor curajoși

Nu luăm gol și asta e bine. Dar de ce nu dăm?

Sunt multe lucruri bune de scos în evidență după meciul cu Spania. Că am făcut egaluri cu ultimele finaliste ale unui campionat european, că naționala României nu a mai pierdut de 14 meciuri. Că tandemul Grigore – Chiricheș s-a sudat în centrul apărării, că Stanciu crește cu mingea la picior, că Filip este o variantă foarte bună pentru postul de fundaș stânga. Că am făcut presing avansat și am ieșit deseori din apărare cu mingea la picior în fața unei echipe bune, chiar dacă lipsită de titularii obișnuiți. Continue reading →

Praful, stadionul gol și amintirile

După ultimele calcule, marca Steaua București valorează 57.306.150 euro.

1a1a1a1a1a1a1a283 Nu e o sumă chiar rotundă, precum se observă. Asta, pentru unii, e un posibil indicator al preciziei cu care s-a calculat. Pentru alții, e ca-n bancul cu preotul care spune: “Mai păcătuiește o dată, femeie, că a dat cu zecimale”.

Aceasta este valoarea totală a mărcii Steaua şi de-abia acum urmează să se stabilească suma la care este evaluată secţia de fotbal. Atunci se va obține un alt număr, la fel precis în imprecizia lui. Povestea amintește de divorțurile în care totul se împarte judicios, astfel încât fiecare rămâne cu jumătate de masă și jumătate de câine. Cât or face driblingurile lui Marcel Răducanu din total? Un milion, două? Sprinturile lui Gabi Balint, cele patru penalty-uri apărate de Duckadam la Sevilla, angajarea rapidă în adâncime spre Lăcătuș de la începutul meciurilor? Continue reading →

Fotbal ofilit, stropit cu apă

În Liga 1 nu s-a schimbat nimic. Bine ai revenit, Dumitru Dragomir!

Nu primăvara e anotimpul revenirii la viață în fotbalul românesc – căci ne amintește de faptul că reîncep competiții din care nu mai facem parte -, ci iarna.

De fiecare dată regret că se termină stagiile hibernale, căci e ca și cum te-ai trezi un vis frumos. Este perioada în care fotbalul românesc se simte ca Borcea la vorbitor. În această fază fericită, echipele noastre întîlnesc echipe ca Djurgardens, Volyn Luțk, Gurbangul Așgabat, AS Trencin, Ruch Chorzow, Akshayik Uralask, Shiziajuang, Pogon Szczecin, Ujpest, Ludogoreț, Bijlankar Abadan, Aris Limassol, Haladas, Tom Tomsk sau Botev Plovdiv, cu care putem emite pretenții. Chiar dacă am strecurat în enumerare câteva nume false, nu aveați cum să vă dați seama: în această perioadă, putem juca absolut cu oricine. Continue reading →

Campioni la „Cine-i șeful”

Ne pregătim de Euro 2016 jucând cu noi înșine.

12068996_970703009639529_9155475075412198973_o Turneul final a început din timp, prin meciuri deloc amicale între compatrioți. Selecționerul se ceartă cu antrenorul formației campioane, un altul apare și spune ce-ar fi făcut el dac-ar fi fost pus în situație.

Recunoașteți tiparul? E competiția veșnică a bărbaților, fie că se poartă prin metode câinești de trasare a teritoriului, fie prin îmbrânceli, într-o cârciumă obscură de la capătul lumii. Ștefan Bănică junior de la FRF, care ar trebui să vorbească, tace duios și înțelept. El conduce fotbalul românesc prin bule, ca peștele în acvariu. Iar când vorbește, îți dorești să fi tăcut. Continue reading →

Țepe de mare valoare

Dacă tenisul admite funcția de “căpitan nejucător”, fotbalul românesc a consacrat-o pe cea de “jucător nejucător”.

Există motive pentru care transferurile ce se fac în această iarnă sunt denumite „istorice”. Fie ele devin istorie în scurt timp, prin nefinalizare, fie se referă la fotbaliști care erau activi pe vremea lui Herodot. De pildă, Eboue: „un fost finalist al UCL”, numai că finala aceea din UCL a avut loc acum mai bine de 10 ani. Mai este cazul lui Siaka Tiene, aflat la frumoasa etate de 34 de primăveri, dar „fost coechipier al lui Zlatan”.

Acestea sunt însă doar nade aruncate publicului, pentru creșterea interesului în jurul unui campionat foarte slab. Să vedem transferurile deja făcute. Noului venit la Steaua Timo Gebhart i se spune „Bad boy” nu pentru că ar fi o fiară pe teren, ci pentru că a strangulat o femeie. De altfel, în ultimii trei ani, după cum informează gsp.ro, omul a stat 677 de zile pe tușă, pentru accidentări la adductori, pelvis, inghinali și la rotulă. La Petrolul vine un „magician de 17 milioane de euro”; algerianul Ziani are deja 33 de ani, o vârstă a marilor promisiuni doar dacă te apuci de darts. Continue reading →

Cum râdem de noi

Când îl luăm peste picior pe Hagi, să ținem cont de un lucru: e în continuare cel mai cunoscut român din lume.

„Să luăm titlul e imposibil, dar realizabil”. Se spune că e ultima „perlă” a lui Hagi, după „Fiecare om suntem diferiți. El se va identifica cu el însuși”, „Iancu dacă talent, orice ne-a demonstrat totul”, „Nu putem să ne ascundem după unghii”, „Omul e o persoană umană”.

Ați râs? E bine, râsul eliberează. Să precizăm totuși că fraza n-a fost citată complet; Hagi de fapt a spus, întrebat fiind cine are mai multe șanse, Simona Halep să câștige un Grand Slam sau Viitorul să ia titlul (sesizați profunzimea interogației): „La ea e mult mai ușor. La noi e imposibil, un lucru greu, aproape imposibil, dar realizabil”, ceea ce e un pic altceva.

Cred că există mai multe feluri de a fi inteligent. La Hagi și la alți sportivi de geniu se manifestă o extraordinară inteligență a trupului care întotdeauna a contrabalansat această stângăcie a limbajului. Mulți știu să vorbească, să dai însă o pasă la întâlnire la 50 de metri, peste mijlocașii și fundașii adverși, direct pe fuleul coechipierului din atac e mai greu. Să scoți în stradă, de câteva ori în timpul vieții, sute de mii de oameni bucuroși care să-ți scandeze numele e aproape imposibil. Puși „să discute” cu o minge, așadar extrași din sistemul de referință convenabil, mulți distinși critici ar stârni hohote de râs mai abitir decît panseurile lui Hagi. Continue reading →