Țara care are nevoie de rugby

Ce rost are să comparăm “puieții” cu “stejarii”? Altă structură, alte năzuințe, altă lume.

În rugby, este vorba de cucerirea teritoriului. Două armate stau față în față, clar delimitate de linia balonului, și-și dispută fiecare palmă de pămînt. Pentru a înainta, trebuie să lupți: nu există subterfugiul pasei lungi în adâncime date cu brațul. Spațiul de cucerit nu este un cerc sau un dreptunghi închis care trebuie străpuns de la distanță, ci ditamai terenul unde trebuie să așezi balonul așa cum plantezi o sămânță.

Dar ce greu e să ajungi acolo! În încârligarea aceea de brațe și de trunchiuri, în care și camera de luat vederi intră laparoscopic, numai la reluări, totul este construit pentru luptă. Chiar și faptul că intervenția medicului se consumă pe teren, fără întreruperea meciului, exact asta arată: că accidentarea este un fapt minor, fără importanță în economia luptei.

Iar tot ce rezultă din această încleștare, la capătul unui tumult de trupuri izbite, poartă un nume lipsit de pretenții și de orice formă de emfază: încercare. Cel care a înscris se cheamă că a reușit să încerce; cel care duce mai departe efortul colectiv se cheamă că transformă. Continue reading

Naționala de asistați

Domnul Goe va merge în Feroe. Nu vrea să-l ducem de mânuță și acolo?

Suntem campioni europeni la tenis de masă, prin Elisabeta Samara, și vicecampioni în întrecerea feminină pe echipe.  Toți am văzut știrea asta și ne-am bucurat, așa cum ne înduioșăm când elevii români mai câștigă o medalie la olimpiada de fizică, de parcă toată acțiunea s-ar petrece într-un univers paralel.

Și-mi amintesc de eterna dilemă bizantină din presa de specialitate: cum trebuie intitulate generic paginile de tenis, tenis, baschet, sporturi cu motor, atunci când ele există? Li s-a spus “extrafotbal”, “alte sporturi” sau “sporturi”, urmând destinul actorilor secundari, cascadorilor și machiorilor, ale căror nume nu pot totuși lipsi de pe genericul de final. Ce sunt disciplinele sportive? Simplu: tot ce nu e fotbal. Nisipul din jurul monumentului. Continue reading

Stadionul național pluvial

“Lăsați orice pretenție, voi cei care intrați aici” – inscripție de pus la intrarea pe National Arena.

Așa se construiește un stadion național. Spui la început că-l vei face după arena Commerzbank din Frankfurt, dar cheia de boltă nu e numele arenei originale, ci acel “după”, exact cum o adaptare după Shakespeare  poate fi o poveste cu împușcături și urmăriri între mașini. Ce înseamnă acel “după”? Că pe stadionul din Frankfurt nu curge apa când plouă mai vârtos, însă pe cel din București, de două ori mai scump, da. E doar o adaptare. Continue reading

În recreație

De îndată ce se suna, treaba era calculată. Ieşeam fuga din clasă, ocoleam vitrina cu premiile obţinute de şcoală la întrecerile pe municipiu, o luam la dreapta pe lângă scara profesorilor, străbăteam apoi holul pe pereţii căruia machetele înfăţişau un cartier din cutii de chibrituri şi iată-ne pe stadion! Ei, da, mai erau şi temerari care voiau să ajungă primii la „alegeri”, luând-o pe intrarea profesorilor, dar ei riscau suspendări, trimiteri la colţ sau chiar o convocare la cancelarie a staff-ului tehnic de acasă.

Era toamnă și mingile creşteau cu zecile în castanul dulce din curte, anunţându-şi intrarea în lumea fotbalului printr-un „poc!” sonor. Nu existau jambiere, nici ghete portocalii făcute pe comandă, numai pantaloni de tergal roşi până la luciu şi pantofi butucănoşi.
Continue reading

Dragi tricolori,…

… cu voi, am ajuns de la “Generația de Aur” la “Generația Feroe”.

Dintre toate formațiile Europei, România a fost cea mai favorizată de mărirea numărului de echipe calificate la turneul final al Euro 2016. La tragerea la sorți, am prins de departe grupa cea mai slabă, cu Grecia, capul de serie, în cădere liberă. Ce mai lipsea? Gibraltar în loc de Feroe, retragerea Finlandei pe motiv de boală, din partea Ungariei să participe 11 refugiați cu copii în cârcă sau, ca să fim siguri, să se califice direct toate formațiile din grupă.

Continue reading